Eduard Grosu și Sergei Țvetcov se vor afla sâmbătă la startul cursei clasice Strade Bianche. 200 de kilometri dificili, unii dintre cei mai grei din calendarul plutonului profesionist, îi așteaptă pe rutieri, 45,4 dintre ei fiind pe sterrati, străzi neasfaltate, care pun mari probleme
Primăvara calendaristică presupune o creștere a temperaturilor. Cel puțin pe hârtie. Iar vremea mai bună aduce și startul sezonului de clasice, unul dintre cele mai spectaculoase momente ale anului în plutonul profesionist. Departe de pavatele și dealurile flandriene, departe de sectoarele criminale acoperite cu piatră cubică veche de 100 de ani din Paris-Roubaix, în Italia, mai exact în Toscana, unul din leagănele ciclismului italian, Strade Bianche este alternativa perfectă pentru mai celebrele clasice menționate mai sus. Cu doar opt ediții disputate până acum, cursa a fost câștigată de specialiști ai clasicelor, precum Fabian Cancellara, Alexandr Kolobnev, Philippe Gilbert sau Michal Kwiatkowski. Fără excepție, acești rutieri s-au plâns de condițiile grele, dar au lăudat peisajele toscane superbe, care trasformă cursa într-una mai facilă. Dar care sunt ingredientele care aduc în prim-plan o cursă fără tradiție importantă?
Imaginea de mai sus este reprezentativă pentru Strade Bianche. Imaginați-vă cât e de greu să stați pe bicicletă pe sterrati
Praf, coborâri pe sterrati și ascensiuni dificile
În primul rând, praful. Foarte, foarte mult praf! Pentru că din cei 200 de kilometri pe care rutierii trebuie să îi parcurgă, 45,4 sunt pe sterrati, un termen 100% italian care tradus mot-a-mot înseamnă stradă neasfaltată. Practic, cicliștii care iau startul în Strade Bianche sunt obligați să treacă prin cele mai grele condiții până la finalul din Piazza del Campo, din Siena. Acoperite cu pietre, sterrati chinuie cu adevărat plutonul, oferind o aderență minimă, ceea ce înseamnă că liderii trebuie să fie concentrați secundă de secundă, la fiecare pedală dată. În total, sunt zece sectoare de sterrati, cele mai grele fiind cele cu numerele 7 și 10, aflate spre finalul de la Siena. Dacă sectorul 7 este în coborâre, ceea ce transformă cursa într-una de mountain bike, cea de-a zecea, aflată cu 12 kilometri înainte de final, îi duce pe rutieri pe o altă coborâre, și mai periculoasă, din vârful unei cățărări cu rampă maximă de 16%. Însă porțiunile neasfaltate nu sunt singurele încercări pe care trebuie să le treacă rutierii. Și cățărătorii au fost atrași de parcurs, cu ascensiuni dificile, ultima chiar în Piazza del Campo, unde Kwiatkowski l-a lăsat pe Sagan în spate, pe pante de 15%-20%!
Orice se poate întâmpla pe sterrati. Inclusiv ca un mare favorit să aibă probleme mecanice sau să cadă
Duel între Cancellara și Sagan?
Cine sunt favoriții cursei de sâmbătă? Anul trecut, campionul mondial Michal Kwiatkowski (Etixx-Quick Step) a evadat alături de Peter Sagan (Cannondale), iar doi dintre cei mai talentați rutieri ai noului val s-au duelat până în Piazza del Campo, polonezul fiind mai proaspăt, după 200 de kilometri dificili. Dacă Michal Kwiatkowski nu-și va apăra victoria de anul trecut, având alt program în 2015, Sagan revine pe sterrati, cu scopul declarat de a câștiga pentru prima dată în carieră această clasică. Fabian Cancellara (Trek) este un alt mare favorit, fiind dublu câștigător al cursei (2008 și 2012), experiența sa în astfel de curse, încununată cu trei victorii în Paris-Roubaix și Turul Flandrei putându-se dovedi decisivă. Clasat pe locul 3 în 2014, Alejandro Valverde (Movistar) este și el un rutier de urmărit, versatilitatea sa fiind un avantaj important într-un astfel de parcurs. Nici Zdenek Stybar (Etixx-Quick Step), Sep Vanmarcke (LottoNL-Jumbo), Moreno Moser (Cannondale-Garmin) sau Damiano Cunego (Nippo-Vini Fantini) nu pot fi ignorați, având pedigree-ul necesar pentru a câștiga această cursă.
Grosu și Țvetcov, doi români pe sterrati
În premieră, doi români vor fi prezenți într-una dintre cele mai dificile curse din calendarul plutonului profesionist. E vorba despre Edi Grosu (Nippo-Vini Fantini) și Sergei Țvetcov (Androni Giocattoli), ambii sperând, evident, la un rezultat cât mai bun. Totuși, pentru Grosu, cursa vine într-un moment dificil, sprinterul român nefiind la maximum din punct de vedere fizic. Grosu (22 de ani) a abandonat atât în Kuurne-Bruxelles-Kuurne, cât și în Omloop Het Nieuwsblad, curse desfășurate week-end-ul trecut. „Acum sunt mai bine, dar am avut o infecție foarte puternică. Cursele din Belgia au fost un adevărat chin, deoarece nu m-am simțit OK și nu am putut face față. Am făcut niște analize și valorile nu sunt tocmai bune, dar voi încerca să îmi ajut căpitanul, pe Damiano Cunego, în această cursă”, a declarat Edi Grosu pentru ProSport.
„Am sărit peste cantonamentul de pregătire al cursei, pentru că am stat la pat timp de zece zile. M-am antrenat în ultimele două zile, echipa contează pe experiența mea pe off-road, sper să pot să-l ajut pe Cunego. E o cursă dificilă, avem biciclete cu cadru special pentru sterrati, iar eu am optat pentru linie de schimbătoare pe cablu, nu electronic”, a încheiat Grosu.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER