Omul cu 18 tatuaje, Cătălin Câmpeanu (25 de ani), campion național en-titre la 100m și 400m, va reprezenta România săptămâna viitoare la CE din Barcelona în proba turului de pistă și în ștafeta de 4x400m. Povestea sprinterului e atât de complexă, încât n-ar putea fi relatată nici în timpul unui maraton. ProSport te provoacă totuși să citești un prim episod al istorisirii în 46 de secunde și 38 de sutimi, exact recordul personal al băcăuanului pe distanța de 400m.
A copilărit în Ura, cel mai rău-famat cartier al Bacăului, dar a iubit de mic sportul, devenit în timp îngerul păzitor ce l-a ținut departe de inerentele tentații ale vârstei. Hoții de buzunare, proxeneții sau traficanții de droguri controlau zona, dar pe omul cu viteza în sânge reușeau să-l corupă doar prin atletism. Premiu: un brifcor „Am trăit printre ei, smardoi și borfași, dar nu mă băgau la înaintare. Bine, nu și atunci când ieșeam pe terenul de joacă. Eram mic și puneau pariu că-i bat la viteză pe băieții ăia mai mari. Fii atent cum își alegeau «victimele»: «Uite, îl vezi pe șoarecele ăla? N-ai tupeu să fugi cu el!». Eu câștigam cursa, ei luau banii sau berile, iar eu m-alegeam cu zece minute de bătut o minge de fotbal”, rememorează Cătălin, cel care, în paralel, se energiza cu Red Bull-ul vremii, anticul Brifcor, câștigat în „grand-prix-uri” pe bitum organizate chiar de el! „Le ziceam băieților: «Hai, uite, fugim de aici până la mașina aia» și le dădeam nu știu câși pași avans”, continuă elevul lui Adrian Samungi. Sârme și șuruburi Cam așa își petrecea timpul liber al copilăriei Câmpeanu, înainte de a se așeza în block-start într-un cadru organizat, la 12 ani, într-o sâmbătă geroasă, când, după două-trei sprinturi pe 30 și 50 de metri, primul său antrenor, Cristi Nemțeanu, un vecin de bloc, îi identifica instantaneu calitățile. „Pe la 13 ani însă, am trecut printr-o perioadă dificilă, după ce m-am dus de-a berbeleacul pe scările blocului într-o coborâre umăr la umăr cu mingea de 35 de lei. Puteam fi umăr la umăr cu moartea. M-am ales cu o fractură deschisă la mâna dreaptă și în intervalul a 365 de zile am suferit nu mai puțin de șase operații. Mi-au băgat sârme, șuruburi, injecții, nici eu nu mai știu ce! Ba mi se refăcea mâna strâmb, ba îmi apărea câte un chist și uite așa ajungeam din nou pe masa de operație”, povestește acum detașat sprinterul. Alerga cu ghipsul Dar să nu credeți că pacientul băcăuan a zăcut pe patul de spital în perioada recuperării, sorbind ceaiuri fierbinți și înghițind pastile la ore fixe. Nici vorbă! Puștiul alerga de mama focului cu mâna în ghips pe la concursurile zonale și, culmea, trecea primul linia de finiș. „Așa mi-a rămas prin sportul din Moldova eticheta de «săracul băiat cu mâna ruptă»”. Perioada junioratului și trecerea de la tineret la seniori n-a mai fost însă întreruptă de accidentări, însă Câmpeanu a dat peste alte și alte obstacole. Despre toate acestea într-un nou episod, săptămâna viitoare, pe timpul CE.
10,28 e timpul cel mai bun obținut de Câmpeanu la 100m
20, 81 e rezultatul de vârf al sprinterului pe 200m
46,38 e recordul lui Câmpeanu la 400m
Din primii bani câștigați mi-am luat o bicicletă Mountain Bike de patru milioane de lei vechi Cătălin Câmpeanu, sprinter România
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER