"Călăreţul singuratic" | Ali Carter se confesează: "Mintea umană este atât de complexă. Cred că, privind înapoi, pot spune că am reuşit să mă întorc la vechiul ‘eu’, cel dinainte de a mă îmbolnăvi" | VIDEO INTERVIU

20 mar 2018 1625 afişări Comentează şi tu Alte sporturi
"Călăreţul singuratic" | Ali Carter se confesează: "Mintea umană este atât de complexă. Cred că, privind înapoi, pot spune că am reuşit să mă întorc la vechiul ‘eu’, cel dinainte de a mă îmbolnăvi" | VIDEO INTERVIU Ali, 'The Captain' Carter. Foto: Cezara Paraschiv

"Nu am fost în cea mai bună formă în acest sezon, dar simt că sezonul meu începe să ia o altă turnură acum. Sper să ajung bine la ultimele două-trei turnee, spre final de sezon", spunea Ali Carter, la Bucureşti, după o primă victorie-bliţ la Romanian Snooker Masters, scor 4-0, în faţa lui Mark Williams. La 38 de ani, dublu finalist la Campionat Mondial, Ali Carter îşi completează dansul alert de la o bilă la alta cu câte un zâmbet, se încruntă când mâna nu îl ascultă iar tacul scapă puţin de sub control bila albă.


Foto: Cezara Paraschiv

La Bucureşti, în arena Circului Metropolitan Bucureşti, şi-a trecut în cont a doua semifinală a sezonului, după cea de la Campionatul Chinei. Este genul de jucător pe care nu te mai saturi privindu-l, un profesionist cu poveste emoţionantă, care încă aruncă pentru o clipă o privire muştruluitoare atunci când în tribună lumea se foieşte, îşi caută locul când nu ar trebui să o facă, ori lasă un telefon să sune aiurea. La antrenament, apare îmbrăcat sport, ca mai toţi jucătorii de snooker, preferând blugii şi o haină cu multe buzunare. Are mereu la îndemână telefonul, în care se pierde până în momentul în care este solicitat să interacţioneze. Trăieşte şi interviurile, se implică, radiază, apoi le zâmbeşte şi fanilor, chiar şi la o sesiune de autografe care urmează unui meci pe care l-a pierdut. Are nevoie mai mult decât alţi jucători, de momentele de intimitate şi trebuie să mai spună şi nu.


Foto: Cezara Paraschiv

Ali Carter, aflat în prezent pe locul 11 în clasamentul mondial, a vorbit pentru ProSport, într-un interviu exclusiv, despre snooker şi viaţă.


Foto: Cezara Paraschiv

Snooker-ul este despre linişte. Când nu mai eşti la masă, cauţi tot un loc liniştit, tăcere – sau simţi că ai nevoie de puţină gălăgie în viaţa ta?
De fapt, fac asta. Trăiesc singur şi îmi place să am locul şi spaţiul meu. Atunci când călătoreşti mult de unul singur şi practici un sport individual... Îmi place să fie linişte. Este o remarcă bună din partea ta.

După toate prin câte ai trecut, s-a schimbat felul în care priveşti snookerul, de-a lungul anilor?
Cred că da, atunci când am răzbit şi am ajuns de partea cealaltă. Dar uităm că mintea umană este atât de complexă şi cred că, privind înapoi, pot spune că am reuşit să mă întorc la vechiul ‘eu’, cel dinainte de a mă îmbolnăvi. Mintea încearcă să uite trauma, cât poate de bine. Evident, ea rămâne acolo. Mi-a schimbat perspectiva asupra anumitor lucruri, cu siguranţă simt că încerc să mă bucur mult mai mult de viaţă, dar tot mă stresez din pricina unui lucru sau a altuia – să spun pe puţin.


Foto: Cezara Paraschiv

Sunt zile în care nu poţi juca, pentru că nu te simţi bine?
Da, sunt zile în care nu mă simt bine, în special din cauza bolii Chron. Am avut câteva săptămâni destul de grele, dar acum, aici, mă simt destul de bine. O iau încet, mă odihnesc mult şi sper că voi continua să mă simt bine pentru finalul turneului.

Snookerul este unul dintre acele sporturi în care nu se vorbeşte prea mult despre antrenori. Este corect?
Cred că mulţi dintre jucători au antrenori. Alţii nu au – eu, unul, nu am. Cred că în cazul meu este mai mult o problemă de mental decât una de natură tehnică, pentru a avea un antrenor. Dar sunt oameni care fac lucruri deosebite, precum Terry Griffiths, Chris Henry – care se ocupă mai mult de partea mentală. Cred că fiecare jucător încearcă o dată – uneori funcţionează, alterori nu. Este unul dintre acele lucruri cu care te acomodezi – dacă ai rezultate imediat, atunci capeţi încredere în persoana respectivă şi mergi mai departe. Dar, eu sunt un ‘Călăreţ Singuratic’.


Foto: Cezara Paraschiv

Ai trucurile tale, prin care să rămâi concentrat în timpul jocului şi la antrenament?
Nu chiar. Depinde cum te descurci. Uneori, te dai jos din pat pe partea greşită şi nu vrei să fii acolo. Aşa e viaţa şi snookerul este foarte complicat dacă te simţi aşa, este greu să rupi tiparul. Dacă te simţi aşa, trebuie să accepţi şi să încasezi. Dar, alte ori – este o zi bună. Fiecare zi este diferită şi trebuie să o iei ca atare.

Eşti ‘Căpitanul’. Când ai fost sus ultima dată…?
Să zbor? Nu cu mult timp în urmă. Câteva săptămâni. Vremea a fost foarte proastă în Regat, foarte multă zăpadă, pistele sunt foarte ude şi pline de noroi – pentru că eu decolez de pe o pistă cu iarbă. Dar, abia aştept zilele senine şi sper că voi zbura mult mai mult în timpul verii.


Foto: Cezara Paraschiv

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.