Singurul jucător român cu drept să joace în finala din 1962 a fost Constantin Jamaischi. "Eu eram chiar mai mic cu doi ani, mă născusem în 1945", își amintește acesta. "A fost formidabil... Procesul de selecție a început cu un an mai devreme și au fost filtrați vreo 200 de jucători. Nu pot spune că jucam doar de plăcere, era miză mare, dar nu se înființaseră, din păcate, banii în România... Am primit, după finala câștigată cu iugoslavii, 5.000 de lei, adică vreo cinci salarii pe vremea aceea. Ne-au mai dat Ordinul Muncii clasa a III-a... Dar dacă am fi jucat acum, era altceva". Turneul a fost foarte greu, spune Jamaischi, deși România prezenta o echipă mult mai matură: "Am pornit greu, egaluri cu Belgia și Portugalia, care aveau jucători foarte buni. Pe urmă, ne-am dat drumul și i-am bătut la scor pe nemți, deși la ei jucau Sepp Maier și Overath. În semifinale am făcut instrucție cu turcii, iar finala... Se știe, 4-1 cu iugoslavii, pe un stadion arhiplin".