08 Mart. 2009
Paraschiv cere o minge pe stânga, întoarce un adversar, centrează la colțul scurt, unde Pena „înțeapă" balonul. 0-1, adică tot ce contează după un asemenea meci.
În rest, istoria s-a scris simplu. 1.000 de oameni în tribună, teren ud, gata să cedeze, Grigoraș non-stop cu gura pe ai lui, galeria Oțelului în război cu niște jandarmi, clasicul M.e., Dragomir", Monica Rigo la o tușă, alintată cu drăgălășenie Moni, Bourceanu pe tot terenul, urmărit din tribună de federalul Dan Apolzan, Sălăgean rupt și înlocuit cu salvatorul Pena, Otopeniul în criză de idei, apoi pauză. La reluare, scenariu oarecum identic, cu o dispută agresivă și un joc pe contre. Oțelul a fost mai matură, cu un joc de atac elaborat și plăcut ochiului, dar și cu ezitări în apărare, în vreme ce gazdele erau sortite să atace pentru a spera măcar la îndeplinirea baremului. Cum surprize nu au mai apărut, în sensul că Otopeniul nu a găsit soluția salvatoare, iar Galațiul n-a mai înscris, deși ocazii a avut, s-a terminat așa cum a decis Pena în minutul 43 și cum era de așteptat ținând cont de diferența sesizabilă de valoare dintre cele două formații.