Fotbalul e Africa!**
12 Ian. 2010
Exclamația îi aparține lui Sepp Blatter și-i ilustrează dorința de-a face curte interesat. Cui? Continentului cu votanții cei mai influențabili, care vor fi puși
să-și (re)aleagă șeful în 2011. Retorica unsuros-complimentară a lui Blatter abundă în metafore gimnaziale și platitudini de ciment. În logica acestui comportament, Africa este „leagănul în care s-au născut cele mai pure giuvaieruri ale fotbalului". Sigur, cine s-a hrănit doar cu Weah, Milla, Eto''o sau Drogba acceptă imediat judecata. Cine i-a văzut pe Maradona, Cruyff, Tostao sau Mazzolla are dreptul să emită obiecții. Însă declarațiile lui Blatter nu sunt doar reflexe de protocol sau forme ale fugii de realitate. Blatter vorbește ca să nu vadă și nu vede ca să nu admită. Ce? Riscurile pe care le-a așezat în spinarea Campionatului Mondial încă din mai 2004, când a tras lozul sud-african.
S-au scris cărți („Fault" de Andrew Jennings) și s-au depus demisii (Michael Zen Ruffinen etc.) pornind de la interesele impure și obiceiurile de clan mafiot ale apropiaților lui Sepp Blatter. Inutil. Nimic nu zdruncină comandoul de păpușari care fac agenda în fotbalul lumii. Cupa Africii pe Națiuni a redeschis discuția despre siguranța primară a cetățeanului în unele țări ale acestui continent, fără să se întâmple ceva. Cazul Togo va fi expediat drept sughiț de parcurs, chiar dacă lumea a încremenit în fața ororii. Plicurile, complicitățile și prioritățile de afaceri nu se pot împiedica de incidente mărunte. Cupa Mondială din vară