Unde-s banii? S-au furat! | Ce nu înţelege Gică Hagi când se plânge de un complot împotriva României

Marţi, 22:48 15613 afişări Comentează şi tu Special
Unde-s banii? S-au furat! | Ce nu înţelege Gică Hagi când se plânge de un complot împotriva României

Gică Hagi a ieşit din nou în evidenţă luni seară, la DigiSport, când a invocat în emisiunea moderată de Radu Naum un presupus complot al Occidentului împotriva fotbalului românesc. Argumentul forte: suntem discriminaţi pentru că, deşi avem tradiţie în fotbal, campioana Ligii 1 nu este băgată direct în Liga Campionilor. România, Cehia, Ungaria, Polonia au însemnat ceva în fotbalul mondial şi merită atenţie, merită tratament egal cu cei din Vest, spune posesorul clubului Viitorul.

Niciun argument al moderatorului nu l-a făcut pe Hagi senior să rezoneze. Gică vede lucrurile acum din fotoliul patronului de club şi interesul său este să scurteze cât poate drumul spre conturile UEFA. Sigur că discursul „Regelui“ are logica lui, iar pe Hagi chiar îl putem crede că e sincer: banii obţinuţi dintr-o participare în grupele Ligii l-ar ajuta să se dezvolte şi mai mult, să progreseze, să se apropie de nivelul forţelor din Occident.

Dar dincolo de gardul Academiei Hagi, în restul ţării, realitatea fostului mare fotbalist nu funcţionează.

Trecutul recent a demonstrat, dincolo de orice putinţă de tăgadă, că voucherul acordat către grupele Ligii se transformă într-un cadou otrăvit. Experienţa demonstrează că singurul mod în care Hagi şi ceilalţi pot fi ajutaţi de UEFA este să fie lăsaţi să intre în Liga Campionilor doar dacă merită. Cine vrea cu adevărat, cine este organizat şi cine are valoare - să joace. Cine nu, nu.

În 2007, atunci când a fost ales preşedinte al UEFA, francezul Michel Platini a reformat sistemul de acces în grupele Ligii exact în direcţia ideii lui Hagi: se urmărea ca în competiţie să ajungă mai uşor echipele din Est. Se presupunea atunci că şi cluburile din fostul lagăr comunist – căci ele erau în principal vizate –, trecute de ceva vreme la profesionism, funcţionează după aceleaşi principii din Vest. Pe scurt, ideea de bază a lui Platini şi a şefilor de federaţii care l-au sprijinit (între ei s-a aflat şi Mircea Sandu) era de a capitaliza, treptat, prin intermediul premiilor din Liga Campionilor, şi cluburile din Est, ajutându-le să-şi crească şi să-şi organizeze afacerile. Era o mână întinsă, un credit cu buletinul, un cec în alb pe care-l primeau mai ales România, Bulgaria, Serbia, Croaţia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, Belarus (mai puţin Rusia şi Ucraina, pentru că acolo existau deja cluburi foarte puternice, care se calificau pe merit, cu sau fără ajutor de la UEFA, în grupele Ligii).
Numai că Platini şi toţi promotorii acestui soi de socialism în fotbal nu au făcut decât să dea un rateu răsunător: s-a dovedit, în foarte scurt timp, că plecaseră de la o ipoteză greşită. Efectul dispenselor acordate de UEFA pentru cei „amărâţi“ a fost invers decât cel scontat.

În România anului 2007, vestea că se vor putea califica direct în grupele Ligii Campionilor una, ba chiar două echipe a declanşat o isterie a calicilor. „Febra aurului“ a înnebunit toţi patronii şi a ispitit şefii FRF şi LPF dincolo de putinţa lor (şi aşa limitată) de a rezista tentaţiei. Consecinţa a fost că, în doar câţiva ani, toate acumulările şi tot progresul (devenit evident în sezonul 2005-2006) fotbalului intern s-au dus pe apa Sâmbetei, iar campionatul s-a făcut praf. Din cele 7-8 echipe puternice, care ajunseseră la o anumită valoare şi emiteau pretenţii, n-a mai rămas nimic. Unele au falimentat, altele au intrat în insolvenţă şi altele au retrogradat. Singura care a scăpat doar cu un recul puternic a fost FCSB.
Explicaţia este simplă: fotbalul românesc NU era pregătit, în 2007, de cadoul Ligii Campionilor. Oamenii care-l populau (şi-l populează încă) nu au înţeles nimic din oportunitatea care li se oferise. Şi au făcut totul pe dos faţă de ceea ce s-ar fi aşteptat Platini şi ceilalţi să se facă.

Prima eroare a fost că, dintr-o dată, toţi au vrut, cu orice preţ şi imediat, să intre în grupele Ligii. Aşa că au explodat preţurile în fotbalul românesc. Totul era de vândut şi de cumpărat. S-a jucat pe datorie. Cluburile se împrumutau masiv în ideea că iau titlul, intră în Ligă şi banii de acolo vor fi suficienţi să îndestuleze pe toată lumea. Dar, din 5-6 pretendente, doar una, maximum două aveau loc, în fiecare an, în grupele Ligii Campionilor. Ceilalţi, cei de sub linie, ieşeau în pierdere mare. Nimeni nu îşi revizuia strategia, iar în sezonul următor o luau de la capăt, mărind deficitul cu alte datorii de milioane de euro, sperând că, de data asta, va fi cu noroc. Era ca un joc de poker dement, în care la fiecare mână câştigau cam aceiaşi oameni, iar pierzătorii nu făceau decât să se afunde şi mai tare. Până la urmă, sistemul a crăpat când a venit criza financiară mondială, iar patronii care împrumutau cluburile n-au mai putut susţine această nebunie. FC Timişoara şi FC Vaslui s-au desfiinţat, Dinamo a intrat în insolvenţă, Rapid a retrogradat (şi, în final, a dat faliment).

A doua eroare ţine de specificul locului. Ispita unui hold-up a fost copleşitoare. S-au activat toţi veleitarii, toţi oportuniştii din ţară şi chiar din străinătate. Clinchetul ţechinilor atrăgea atârnătorii precum sângele rechinii. Unii dintre ei, profitând de anumite conjuncturi, au dat lovitura şi au fugit cu banii. Pentru Unirea Urziceni şi Oţelul Galaţi, câştigarea titlului şi calificarea în grupele Ligii au fost fatale. Conducătorii lor le-au devalizat pur şi simplu, apoi au lăsat cluburile să moară.

A treia eroare a ţinut, din nou, de capacitatea organizatorică. Calificate cel mai des în grupele Ligii şi principale beneficiare ale bonusurilor, FCSB şi CFR Cluj nu aveau capacitatea organizaţională să suporte bunăstarea care a dat peste ele. Patronii s-au mulţumit să le mulgă sistematic de grosul banilor, menţinându-le la acelaşi nivel de până atunci. Nicio investiţie în juniori, în academii de fotbal, în pregătirea personalului. CFR a construit un stadion, dar modul în care s-au cheltuit zecile de milioane încasate a băgat clubul în insolvenţă, până la urmă.

Intrată între protagonistele Ligii Campionilor fără să merite şi fără să aibă valoare de aşa ceva, Liga 1 a luat-o repede la vale. Începând cu 2013, n-a mai avut echipe în stare să se califice în grupele Ligii nici măcar în varianta mult înlesnită a sistemului impus de Platini.

Poate că Gică Hagi, dar şi alţi şefi de cluburi care se simt persecutaţi azi de căpcăunii de la UEFA au uitat.

O scurtă aducere aminte a ce s-a întâmplat cu România după ce am fost băgaţi pe repede înainte în grupele Ligii Campionilor ar fi utilă.

Sezonul 2008-2009
România a avut două echipe în grupe:
CFR Cluj a terminat pe ultimul loc în Grupa A, cu 4 puncte,
FCSB a terminat pe ultimul loc în Grupa F, cu 1 punct.

Sezonul 2009-2010
România a avut o echipă în grupe:
Unirea Urziceni a terminat pe locul 3 în Grupa G, cu 8 puncte.

Sezonul 2010-2011
România a avut o echipă în grupe:
CFR Cluj a terminat pe ultimul loc în Grupa E, cu 4 puncte.

Sezonul 2011-2012
România a avut o echipă în grupe:
Oţelul Galaţi a terminat pe ultimul loc în Grupa C, cu 0 puncte.

Sezonul 2012-2013
România a avut o echipă în grupe:
CFR Cluj a terminat pe locul 3 în Grupa H, cu 10 puncte.

Sezonul 2013-2014
România a avut o echipă în grupe:
FCSB a terminat pe ultimul loc în Grupa E, cu 3 puncte.

Începând din toamna lui 2013, România n-a mai avut niciodată o echipă calificată în grupele Ligii Campionilor.
Între timp, Oţelul Galaţi şi Unirea Urziceni s-au desfiinţat.
CFR Cluj a trecut printr-o insolvenţă.
FCSB venea în 2008, când a început să se aplice reforma lui Platini, din postura de semifinalistă a Cupei UEFA (2006) şi dublă participantă în grupele Ligii (2006-2007 şi 2007-2008). În doar câţiva ani a ajuns la un nivel care nu-i mai permite să se califice în Ligă şi, mai nou, nici în Europa League. Deşi UEFA îndesase în conturile lui Becali, doar în intervalul 2006-2014, peste 55 de milioane de euro.

Cazul României nu este deloc singular. Înlesnirea accesului în Liga Campionilor a dus, între 2008 şi 2018, la un întreg fenomen al „meteoriţilor“ din Europa de Est. Printre echipele intrate în grupe s-au găsit şi nume consacrate, aşa cum vrea Hagi, dar şi altele exotice – nu neapărat din fostul lagăr comunist, dar tot din partea estică a UEFA:

- Anorthosis Famagusta, BATE Borisov (2008-2009),
- Maccabi Haifa, APOEL Nicosia, Debrecen, Rubin Kazan (2009-2010),
- Hapoel Tel Aviv, Rubin Kazan, FK Zilina, Partizan Belgrad (2010-2011),
- Dinamo Zagreb, APOEL Nicosia, Viktoria Plzen, BATE Borisov (2011-2012),
- Dinamo Zagreb, BATE Borisov (2012-2013),
- Viktoria Plzen (2013-2014),
- Ludogoreţ Razgrad, APOEL Nicosia, BATE Borisov (2014-2015),
- FC Astana, BATE Borisov, Dinamo Zagreb, Maccabi Tel Aviv (2015-2016),
- Ludogoreţ Razgrad, Dinamo Zagreb (2016-2017),
- Qarabag, Maribor, APOEL Nicosia (2017-2018).

Foarte puţine echipe dintre acestea s-au ridicat însă cu adevărat, reuşind să valorifice infuzia financiară de la UEFA şi să facă un pas înainte valoric şi organizaţional. Unele au dăunat competiţiei diluând-o, transformându-se în saci de box pentru ceilalţi. Mai mult decât atât, în Liga Campionilor au apărut scandalurile legate de mafia pariurilor. Partida Dinamo Zagreb – Olympique Lyon 1-7 (la pauză a fost 1-1!), din ultima etapă a grupelor în sezonul 2011-2012, rămâne antologică. După golul de 1-5, camerele TV l-au surprins pe fundaşul croat Vida (vicecampion al lumii în această vară)  când îi făcea cu ochiul atacantului francez Gomis.

Toate datele de mai sus arată că reclamaţiile lui Gică Hagi sunt neîntemeiate. Liga Campionilor este o competiţie care, înainte de toate, respectă regulile economiei de piaţă. Ca să producă sumele uriaşe din prezent – la care tânjesc Hagi şi ceilalţi conducători de cluburi din România –, Liga trebuie, în primul rând, să fie atractivă, competitivă, performantă, spectaculoasă. Ca să primeşti banii respectivi, trebuie să-i meriţi. Cu ce ar contribui azi FC Viitorul, de exemplu, la spectacolul Ligii Campionilor? Dar FC FCSB? Dar CFR Cluj? Ar avea aceste echipe altă soartă decât Qarabag (2 puncte, golaveraj 2-14) şi Maribor (3 puncte, golaveraj 3-16) anul trecut? Dar decât Dinamo Zagreb (0 puncte, golaveraj 0-15) acum doi ani? Ar avea Viitorul, FCSB sau CFR capacitatea să ofere spectacol? Să umple stadioanele în deplasare? Să ridice audienţele?

Problema e că decalajul valoric între Est şi Vest nu provine, în principal, din diferenţa de buget, aşa cum susţine Hagi: ăia ar fi mai performanţi pentru că au mai mulţi bani. 
În realitate, este exact invers: ăia au mai mulţi bani pentru că sunt mai performanţi!

Problema principală provine din nivelul de organizare, de competenţă, de seriozitate, nu în ultimul rând de onestitate a campionatelor.

Adrian Porumboiu îmi spunea acum câţiva ani, când încă mai era patron la FC Vaslui, că maximum 30% din cei aproximativ 140 de milioane de euro intraţi de la UEFA în conturile cluburilor româneşti în intervalul 2006-2014 s-au întors efectiv în fotbal. Restul au intrat în buzunarele patronilor, ale impresarilor şi ale altor persoane mai mult sau mai puţin oficiale. În România, banii veniţi de la UEFA au îndestulat conturile intermediarilor, ale şefilor de cluburi şi ale diverşilor oportunişti. Nu s-au regăsit în centrele de copii şi juniori, în facilităţi pentru suporteri, în profesionalizarea angajaţilor. Forul continental şi-a dat seama că aceasta este situaţia în general în Est, aşa că a decis, la un moment dat, să închidă robinetul. Şi a reinstaurat criteriul meritocraţiei, dându-şi seama că, până şi în fotbal, comunismul nu poate duce decât la faliment.
Cumva, românii laolaltă cu ceilalţi care „au însemnat ceva în fotbalul mondial“ trebuie să renunţe la discursul conspiraţionist şi plângăcios, să se uite în oglindă şi să treacă la treabă.

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.