Stenograma neîncăpătoare. Becali îi dă pe toți în fapt: sfaturi de la procuror, consiliere de la șeful Fiscului plus marele bonus. Da, planul secret de dezafiliere a Craiovei a existat și lumea fotbalului știa!

Mâna de oameni – cel mult 40 de suflete – înghesuită pe băncile de lemn din sala Curții de Apel București nu s-a plictisit marți, la proba cu martori a recursului din procesul dezafilierii Universității Craiova. Nu în fiecare zi îți e dat să asculți un multimilionar al României povestind, cu gura lui, cum intră la șeful Fiscului ca la el acasă și ce sfaturi primește de la procurori din dosare care ar putea să-l privească. Plus, bonus, dovada așteptată de Adrian Mititelu: mărturia că da, el, Gigi Becali, a știut de existența unui plan premeditat de dezafiliere a „Științei”. Un plan despre care lumea fotbalului românesc aflase ÎNAINTE de ședința Comitetului Executiv al FRF din 8 iulie 2011, când – aparent inopinant – s-a stabilit că Universitatea trebuie să moară.

E greu de spus acum cât a fost premeditare în mărturia lui Gigi Becali și cât a fost scăpare. Cert este că, lăsând impresia că este înclinat să-i ajute pe acuzații Dumitru Dragomir și Mircea Sandu, latifundiarul i-a „îngropat” fără să clipească. Așa, în stilul lui caracteristic, expansiv și impertinent (stăpânit totuși bine de judecător cu o combinație de umor, fermitate și îngăduință), Becali a spus ce a avut de spus. Și au fost multe.

PLANUL

Mititelu: „E adevărat că mi-a spus ca să am grijă, că vor să mă dezafilieze și să-mi ia jucătorii?”.

Becali: „Nu că-i iau jucătorii… I-am spus că am auzit că urmează ca el și Iancu să fie declarați persona non-grata și cluburile lor, dezafiliate”.

A urmat o secundă de liniște, apoi rumoare. Judecătorii au făcut ochii mari, rândul din stânga, al inculpaților, s-a blocat, cel din dreapta, unde erau răsfirați susținătorii lui Mititelu, a început să se agite. „Gata! Asta a fost!”, concluzionează unul dintre oamenii olteanului.

Da, asta a fost! Magistratul care conduce ședința preia ideea din zbor și presează: cine i-a spus lui Becali că urmează ca Universitatea Craiova și Poli Timișoara să fie dezafiliate?

Becali și-a dat seama, după reacții, că spusese ceva important. Și a încercat să bată în retragere. Nu era pentru prima oară, în timpul audierii, când din gură îi zburase porumbelul: „Aaa, nu mai știu… Se bârfea în lumea fotbalului… El (n.r. – Mititelu) se adresase instanțelor civile și regulamentele fotbalistice nu permit asta”.

Judecătorul a mai insistat un pic, dar ceea ce era de spus se spusese: Becali tocmai depusese mărturie în fața instanței, sub jurământ, că știuse ÎNAINTEA ședinței Comitetului Executiv al FRF din 8 iulie 2011 că se plănuiește dezafilierea Craiovei și a Timișoarei. Ambele, conduse de personaje care în acel moment erau în război fie cu Mircea Sandu, fie cu Dumitru Dragomir, fie cu amândoi deodată.

JUCĂ‚TORII

Încercând să arate că sumele cerute ca despăgubiri pe jucători de Adrian Mititelu sunt exagerate – mărturia sa a fost, de altfel, convingătoare în această privință -, Gigi Becali a confirmat, totuși, că a existat o pagubă de multe milioane de euro prin pierderea gratuită a jucătorilor.
Gigi Becali: „Apreciez, ca specialist, că toți jucătorii de la Craiova făceau, la un loc, 5 milioane de euro!”. Apoi: „Hai, între 5 și 10 milioane! Poate 7!”.

N-are importanță suma. Gigi Becali l-a cumpărat pe Mihai Costea cu 1,7 milioane de euro (din care a apucat să plătească doar 1,1 milioane), a estimat în fața judecătorilor că Silviu Lung jr. și Găman valorau, fiecare, câte un milion de euro și că pe Prepeliță fusese cât pe ce să plătească 700.000 de euro. În plus, a confirmat că, la un moment dat, fusese dispus să plătească 3 milioane de euro pe Florin Costea. Care, a adăugat el, la acel moment, în 2011, nu mai valora atât pentru că se accidentase.

Becali a încercat apoi să o cotească. A spus că Mititelu fabulează, că jucătorii, de fapt, nu erau așa buni, pentru că, altfel, i-ar fi luat la el.

Tardiv.

Ceea ce contează este că Gigi Becali, cumpărător de fotbaliști de la Universitatea Craiova, a confirmat în fața instanței că Mititelu chiar avea sub contract fotbaliști cu cotă de piață. Cât de mare? Nimeni nu poate ști și discuția devine contrafactuală. Cert este că vorbim de milioane. Bani care s-au pierdut prin dezafilierea clubului.

DUBLA MĂ‚SURĂ‚

Vanitatea este o capcană în care oamenii puternici și bogați cad des. Așa a făcut și Gigi Becali marți. Mititelu a câștigat duelul minților cu latifundiarul întinzându-i o capcană.

Mititelu: „Poate confirma Gigi Becali că Steaua București a fost somată de Comitetul Executiv al FRF, prin 2012-2013, să plătească 800.000 de euro către FCM Bacău, iar Steaua a dat în judecată federația?”.

Becali încearcă o eschivă și menționează că FRF n-avea nicio vină, pentru că acea decizie venise de la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, iar federația nu era decât un simplu emisar.

Mititelu insistă însă, judecătorul prinde ideea din zbor și, în final, Becali recunoaște: „Am făcut contestație la Curtea de Apel, dar am retras-o”.

Împotriva cui v-ați îndreptat în justiție atunci, presează judecătorul. Becali se bâlbâie, se preface că nu înțelege întrebarea. Pare că încearcă să câștige timp, ca să se gândească la un răspuns convenabil pentru Dragomir și Sandu. În cele din urmă, strâns cu ușa, acceptă: da, a fost o acțiune contra FRF și a FCM Bacău, dar a renunțat la ea!

Cu Becali epuizat de efort, după deja două ore de audieri, Mititelu strecoară o altă întrebare-cheie cu cârlig. Și martorul cade în capcană.

Mititelu: „A fost somat Gigi Becali de FRF să-și retragă acțiunea din tribunal?”.

Becali se îmbățoșează dintr-o dată: îi fusese lovit orgoliul. „Nu! Niciodată! Păi, și dacă mă somau, ce, mi-era mie frică vreodată de federație? Mie de UEFA și de FIFA mi-era frică. Dacă nu plăteam ăia 800.000, nu mai primeam banii din participarea în grupele Ligii Campionilor, 25 de milioane!”.

Demonstrația fusese făcută: Gigi Becali tocmai afirmase că FRF și LPF operau cu două măsuri. Pentru aceeași faptă, pe unii – Adrian Mititelu – i-au dezafiliat imediat, fără să clipească. Pe alții – Gigi Becali – nici măcar nu l-au avertizat să-și retragă plângerea din instanțele civile. Patronul FCSB a fost explicit în această privință: și-a retras singur acțiunea, din proprie inițiativă, dintr-o socoteală strict financiară.

PROCURORUL

Dar toate cele relatate mai sus au venit după un alt moment uimitor, care i-a luat pe nepregătite pe judecători, dar și pe însuși martorul care făcuse afirmația.

Gigi Becali: „Mi-a spus procurorul care instrumenta dosarul de evaziune fiscală în care este acuzat Mititelu că, dacă nu mă înscriu la masa credală pentru suma plătită pe Mihai Costea, pot fi acuzat că sunt complice!”.

Judecătorul s-a blocat, judecătoarea a început să zâmbească, procurorul de caz din dosar și-a schimbat expresia feței, toată lumea a ciulit urechile. Brusca tensionare a atmosferei a fost sesizată de Becali, care, ajutat ușor-ușor de întrebările instanței, s-a grăbit să rectifice: da, procurorul i-a spus, dar DUPĂ‚ ce el deja se înscrisese la masa credală, atunci când Craiova a intrat în insolvență!

OK, e bine de știut.

ȘEFUL FISCULUI

Unde poate ajunge o discuție despre transferul unui fotbalist? Păi, de exemplu, la șeful Fiscului pe România! Care pentru Becali, ca pentru oricare alt cetățean, desigur, avea întotdeauna ușa biroului deschisă și un sfat util de dat.

Așadar, Becali despre momentul în care a descoperit că nu-l mai poate lua pe Mihai Costea de la Universitatea Craiova pentru că Fiscul blocase conturile clubului: „Când am vrut să-l iau, Blejnar de la ANAF mi-a spus că nu pot. Eram disperat, că dădusem deja 1,1 milioane de euro”.

Judecătorul, minunându-se de atâta sinceritate, a insistat: sigur martorul fusese la șeful Fiscului, să discute această problemă personală? Becali a confirmat: „Eu am fost la Blejnar! Eu!”.

 

Concluziile acestor întâmplări le va trage fiecare. Ceea ce mai trebuie să știți este că, la final, după audiere, în scurtul dialog cu Mititelu, Becali i-a scăpat: „O să iei 10 milioane!”.

Poate că s-a referit la momentul în care a recunoscut că jucătorii Craiovei chiar valorau o sumă importantă. Poate nu. Dar, oricum, în cazul unui actor atât de bun, e greu de spus, așa cum am scris și la început, cât a fost scăpare involuntară și cât „fitile” strecurate deliberat în buzunarele foștilor tovarăși.