SPECIAL | "Băi Gioca, de ce te-ai întors? Eşti ori prost, ori nebun!". Moartea unui mare om de fotbal. A jucat la Ripensia, a prins lovitura de stat din Chile în 1973 şi a fost uimit de un securist când a revenit în ţară

24 mar 2018 7299 afişări Special
SPECIAL | "Băi Gioca, de ce te-ai întors? Eşti ori prost, ori nebun!". Moartea unui mare om de fotbal. A jucat la Ripensia, a prins lovitura de stat din Chile în 1973 şi a fost uimit de un securist când a revenit în ţară În tribune, vizionând un meci, pe lângă el mai putând fi văzute şi alte personalităţi din lumea fotbalului, Traian Tomescu, Ioan Danciu, Dumitru Moraru, Ion Voinescu, etc
GALERIE (3 de imagini) VEZI GALERIA

În plină iarnă revenită pe meleagurile României, când fulguia şi bătea vântul pe străzile Bucureştiului, pe data de 23.03.2018, şi-a luat adio de la această lume cel care a fost Gheorghe Glişici, sau „Gioca” după diminutivul cu care era cunoscut de mai toată lumea. Şi asta la doar două luni după ce se stinsese draga lui soţie, doamna Zagorca, alături de care trăise împreună mulţi ani fericiţi.

Născut la 16.11.1929, la Denta, o localitate din judeţul Timiş, Gioca Glişici a fost de mic îndrăgostit de fotbal. Etnic sârb, a jucat prima oară fotbal în mod organizat în ţara vecină de la sud-vest, pe când încă era puşti, la Dinamo Pančevo, unde l-a avut antrenor pe un fost mare internaţional iugoslav, Blagoje Marjanović.


Pe gazonul stadionului Steaua, alături de oficiali iugoslavi, înaintea celebrei partide România - Iugoslavia scor 4-6, de la 15.11.1977

În 1947, când a revenit în ţară, a fost legitimat la juniorii Ripensiei, cu care a izbutit să câştige titlul naţional în ediţia 1947/48. Evolua pe postul de extremă stânga, lovind la fel de bine balonul cu ambele picioare. Nu a avut aceleaşi rezultate şi la seniori, căci a preferat cartea. Intrat la Facultatea de Mine, care pe-atunci era la Timişoara, în acea perioadă fotbaliştii nu beneficiau de nicio clemenţă din partea profesorilor, existând cazuri în care dintr-o grupă care avea 15 studenţi, din care 12 erau fotbalişti, la final doar trei să izbutească să treacă anul universitar. A fost coleg de grupă cu tatăl meu, ei făcând parte din prima generaţie de topografi din România. Astfel, a jucat puţin la nivelul primului eşalon, după Ştiinţa Timişoara în timpul facultăţii, la Flacăra Ploieşti, iar în Divizia B la Flacăra Târgovişte, de fapt locurile unde se afla cu serviciul. După un stagiu la Petroşani, avea să se mute definitiv în Bucureşti, unde a lucrat până aproape de pensionare la Metale Rare. Dragostea de fotbal însă i-a rămas înşurubată, aşa că a stat în permanenţă aproape de fenomen.


Glişici este pe stadionul din Timişoara alături de preşedintele lui Real Madrid CF de la acel moment, Ramón Mendoza, înaintea meciului „Poli” Timişoara - Real Madrid, de la 16.09.1992, din cadrul primului tur al Cupei UEFA.

Apropo de această pasiune a sa pentru sportul-rege, mi-a povestit o întâmplare interesantă din viaţa lui. În anii 70, a lucrat o perioadă de câţiva ani în Chile, unde a fost împreună cu toată familia, adică soţia şi cei doi copii. A prins acolo şi celebra lovitură de stat din septembrie 1973, când preşedintele marxist Salvador Allende a fost ucis, puterea fiind preluată de Augusto Pinochet. Mi-a spus lucruri inedite despre acele evenimente, pe care nu le-am văzut scrise pe nicăieri. Fiind foarte bine pregătit în meseria sa, înspre finalul perioadei în ţara sud-americană, a primit de la un antreprenor o ofertă tentantă financiar de a lucra în Canada. Asta însemna să nu se mai întoarcă în România şi să-şi continue activitatea, viaţa chiar, în Ţara Frunzei de Arţar.

Luat oarecum pe nepregătite, i-a răspuns respectivului că îi este greu, deoarece este împreună cu familia şi locuiesc într-o casă mare, în care are foarte multe lucruri de care n-ar vrea să se despartă, că îi va fi greu să le strângă şi că nu ştie cum să le ia etc. La care, interlocutorul său, i-a spus că dacă se hotăreşte să lucreze pentru el, într-un interval de timp cât mai scurt va sosi în Chile un vapor, care îi va transporta în Canada... toată casa. A cumpănit o săptămână, şi în cele din urmă l-a refuzat. Motivul: nu s-a putut rupe definitiv de fotbalul din România. La întoarcerea în ţară, securistul intreprinderii la care lucra, cu care se cunoştea foarte bine fiind foşti colegi de facultate, i-a şoptit la ureche, când s-au revăzut: „Băi Gioca, de ce te-ai întors? Eşti ori prost, ori nebun!”

Cu toate acestea, a avut parte de o viaţă frumoasă şi după întoarcerea în ţară, având o frumoasă familie, un loc de muncă bun şi totodată fiind permanent aproape de fotbalul pe care l-a iubit atâta. A activat ani buni ca observator federal, fiind la un moment dat şi vicepreşedinte al Comisiei de Disciplină a FRF. În afară de familie şi fotbal, mai avea două slăbiciuni: Politehnica Timişoara şi naţiunea sârbă. Membru marcant al Uniunii Sârbilor din România, a luat adesea poziţie faţă de atacurile NATO asupra Serbiei, de la care chiar mâine se vor împlini 19 ani.
Totodată, cocheta şi cu publicistica sportivă, având numeroase articole legate mai ales de fotbalul iugoslav. De fapt, atunci când exista câte o confruntare fotbalistică româno-iugoslavă, era în mijlocul evenimentului din toate punctele de vedere (translator, ghid, ziarist, oficial), căci toată lumea apela la el. A acţionat şi în mod invers, transmiţând şi în ţara vecină informaţii despre fotbalul nostru, fiind ani buni corespondent al cotidianului „Sport” din Belgrad.


Alături de semnatarul acestor rânduri, tot la Timişoara, la 20.07.1996, când gruparea Politehnica Timişoara sărbătoarea 75 de ani de viaţă

Aşa cum am afirmat mai sus, mi-a fost cu atât mai drag, cu cât fusese coleg, şi chiar unul apropiat, cu regretatul meu tată. Astfel, atunci când mă aflam alături de el, simţeam că în preajmă se afla şi tata, de care îmi era şi îmi este adesea foarte dor, el părăsind această lume în septembrie 1989. Totodată am avut plăcerea ca la săptămânalul „Sport Plus” să fiu şi eu coleg cu fata lui nea Gioca, Slaviţa, o femeie admirabilă, care iată trece acum prin momente foarte grele, pierzându-şi ambii părinţi într-un interval atât de scurt şi într-un moment necruţător al climei.

Condoleanţe familiei îndoliate şi Dumnezeu să te odihnească dragă nea Gioca!

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.