Scutariu, despre alt parior înrăit din fotbal: "Teancul de bilete de pe bordul maşinii unui manager"

11 feb 2016 18977 afişări Special
Scutariu, despre alt parior înrăit din fotbal: "Teancul de bilete de pe bordul maşinii unui manager"

În 2007, pe la începutul sezonului din Liga 1, emisiunea Recursul etapei era televizată de Antena 2 şi se petrecea într-un studio din incinta Romexpo. Eram în primul an de colaborare cu emisiunea, un soi de ajutor pentru producătorul general care era Ştefan Beldie. Sau Adrian Popa, nu mai ţin minte. În fine, una dintre îndatoririle mele era să ajut invitaţii din lumea fotbalului să ajungă de la poarta de intrare în Romexpo la studio, un drum complicat şi neaşteptat de lung pe care îl făceam noaptea pe jos. De la poartă preluam invitaţii, mă urcam în maşina lor, şi le arătam drumul spre studio.

Paranteză. Aici e o altă poveste mişto. La o ediţie a fost invitat Victor Becali, impresar care a apărut cu un Bentley argintiu, dacă îmi aduc bine aminte. M-am urcat în dreapta (eu eram copil, aveam 20 de ani şi probabil 15 milioane salariu) şi mă uitam minunat la scaunul de piele, la instrumentele de bord. Aud o voce: ”ridică un pic picioarele!”. Le ridic imediat, de frică mai mult, credeam că îi murdăresc omului maşina. Ei bine, Victor Becali apasă un buton şi iese un suport pentru picioare de undeva de sub scaun, pare-mi-se. Voia să se dea mare doar. :)

Revin. La emisiunea aia trebuia să apară Mihai Stoica, cel care era noul manager general la Unirea Urziceni. Tocmai plecase de la Steaua şi era cerut în toate emisiunile posibile. Evident, a venit mai întâi la Ovidiu Ioaniţoaia. Am aşteptat la poarta Romexpo în întuneric vreo 20 de minute până apare, într-un final, un Mitsubishi Pajero. Cred că Pajero, aici e posibil să mă înşel. Dar era un SUV Mitsubishi cu siguranţă. Îi fac semn să oprească să pot urca, el nu îşi dă seama despre ce e vorba şi, până să apuce să mă întrebe cine sunt şi ce vreau, eu sunt deja pe scaunul din dreapta şoferului. Primul contact vizual pe care îl fac după ce urc în maşină e cu bordul, acolo unde erau împrăştiate neglijent, nu vreau să exagerez, minimum 20 de bilete la pariuri. După primele cinci secunde de uluială, MM îşi revine şi devine degajat. Ba chiar îmi arată nişte meciuri, îmi explică ce nu i-a ieşit, de ce nu i-a ieşit. Erau şi meciuri din prima ligă pe bilete. Nu mai ţin minte dacă am văzut mizele, pare-mi-se că nu.

După ce a coborât din maşină şi s-a dus în studio am făcut o poză biletelor de pe bord cu telefonul, un Samsung D600 pe care cred că îl am şi acum pe acasă. Camera de 2MP + noapte, nu a ieşit cine ştie ce, dar era suficient. Mai ţin minte că am povestit atunci ce am văzut, mai întăi producătorului (Beldie sau Popa, nu mai ţin minte), dar şi lui Ovidiu Ioaniţoaia.

Să nu vă imaginaţi că pariurile în fotbalul românesc există de când s-au inventat sifoanele la FRF. Nu, se pariază de foarte mult timp, iar pe lângă fotbalişti pariază şi preşedinţii, patronii. Şumudică nu e primul, nici ultimul. El doar a fost prins pentru că e bolnav, aşa cum singur mărturisea, şi boala l-a făcut să parieze sume uriaşe în mod repetat.

Textul a apărut şi pe blogul lui Cristian Scutariu

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.