Reportaj savuros! Povestea echipei lui Ceauşescu

15 mar 2010 2641 afişări Comentează şi tu Special
Reportaj savuros! Povestea echipei lui Ceauşescu Povestea echipei lui Ceauşescu 3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/5744919/3/ion-preda-mijloc.jpg

Maşina goneşte pe ruta Piteşti - Slatina, cu destinaţiaScorniceşti. Timp în care cei doi foşti coechipieri din echipa FCOlt (cândva mândria localităţii natale a "conducătorului iubit"),fundaşul Aurel Mincu şi portarul Ion Anghel, dau frâu liberamintirilor şi poveştilor.

"Am trăit toată istoria echipei ăsteia", spune Anghel. Începândcu celebrul meci de promovare din "C" în "B", cu ElectrodulSlatina, "acel 18-0 când adversarii au fost adunaţi inclusiv de pela nunţi".
Şi poveştile din "B", unde Scorniceştiul n-a zăbovit decât un an,sunt savuroase. Anghel rememorează o partidă cu Rapid, în Giuleşti:"A fost arhiplin stadionul, lumea din Bucureşti era curioasă să nevadă. Ne-au bătut cu 2-0 pe final, au dat Rontea şi Şutru, iarpublicul cânta «Ura, drăguţa mea, ţăranul e pe câmp» şi îl înjurape Ceauşescu!".

Mincu îşi aminteşte şi el un meci cu Metalul Bucureşti, în "B":"Jucam acasă, pe stadionul vechi, ăla din fier, de făceai patruvapoare numai cu tabla care era băgată la tribuna întâi! A fost 0-0până în minutul 80, când ne‑au dat gol din cea mai corectă fază cuputinţă. Punem noi mingea la centru, dar Mitică Dragomir,preşedintele nostru, care vedea meciul de pe un scăunel aşezatlângă tuşă, în spatele asistentului, mă cheamă şi îmi spune: «Du-tela central şi spune-i că a fost ofsaid la prima fază, înainte decentrare!». Arbitrul atât aştepta, s-a dus la asistent, ăla îispune că a fost ofsaid, gol anulat! În semn de protest, cei de laMetalul s-au întors cu spatele la joc. S-a dus Şoarece singur: gol.Pun ei mingea la centru, iar se întorc cu spatele, noi - iar gol!Când a văzut că-i groasă, arbitrul a fluierat imediat finalul, înminutul 82, şi 2-0 a rămas".

Bătăi ca-n filmele western

Între timp, ajungem la intersecţia unde drumul o ia spreScorniceşti. Prilej de alte amintiri pentru Anghel. "Când am venitprima oară la Scorniceşti, trimis de Sportul Studenţesc, am statdouă ore la intersecţia asta, la «ia-mă, nene!» N-a trecut niciomaşină! Erau două maşini în tot satul. Şi ce noroaie, Doamne!".Intrăm în Scorniceşti şi lăsăm în urmă stadionul, fostul abator -"mamă, ce păpică ne luam de aici!" -, blocul în care locuiaufotbaliştii, dar şi fosta cârciumă. "Aici era Mecca satului,cârciuma", zice Mincu. "Chiar dacă nu beai, unde să te duci în sat?Stăteai la masă, la poveşti. Ce vremuri... Era ca-n filme, veneacâte unul, dădea uşa de perete şi întreba: «Care eşti, mă, ăla?»,pe cine căuta el. Uneori, nu răspundea nimeni. Alteori auzeai ovoce: «Eu sunt, mă!». Ieşeau afară - dacă mai ieşeau! - şi sebăteau până rămânea unul lat! Să fie clar, la echipa asta nu eraunul care să joace cu sufletul. Numai mercenari! Cine venea aici ofăcea pentru bani".
Amândoi conchid însă că "a meritat. Noi eram fotbalişti, ce neinteresa că echipa era condusă de Lică, Gheorghiţă sau EmilBărbulescu, rudele lui Ceauşescu?".

Barbut lastatuia lui Hristo Botev
Un capitol aparte în istoria echipei FC Olt îl reprezintă Piţurcă."A venit la mijlocul turului, în 1979", povesteşte Mincu. "Pur şisimplu ne-am trezit cu el în cabină, cu 20 de minute înainteameciului cu FC Argeş! «El este Piţurcă şi vine de la Pandurii TârguJiu», ni l-au prezentat conducătorii. A intrat titular şi a dat şigol, am câştigat cu 1-0". Cei doi povestesc amuzaţi că "odată cuvenirea lui Piţi, barbutul a devenit sport naţional la echipă! Şinoi jucam înainte, dar acum era nebunie. Aproape toţi aveam câte opereche de zaruri în buzunar. Am fost odată la Ruse, în Bulgaria,pentru un amical. Cum impresarul care trebuia să ne preia a întârziat, ne-am încins cu toţii la unbarbut chiar sub statuia eroului lor naţional, Hristo Botev. Selăsase noaptea, iar statuia era luminată, vedeam zarurile! Nu ştiucum făcea Piţi, dar rareori pierdea. Avea o vorbă, «nu trebuie săjoci la soartă, trebuie să ai mereu control asupra jocului şi aadversarului». Lăsând însă la o parte jocurile de noroc, era băiatfin şi fotbalist de rasă".

Cum l-a scos Piţurcă din minţi pe Halagian

Foştii jucători retrăiesc momentul istoric al unei înfruntări lamasa de joc între Piţurcă şi antrenorul Florin Halagian, în sezonul1981-1982: "Eram în cantonament, jucam rummy. Se apropia orastingerii, iar Halagian, care şi el era uns cu toate alifiile, l-aprovocat pe Piţi la un duel unu la unu. Noi, ceilalţi, cerc înjurul lor. Miza era parcă două sute de lei, cinci sute şi o mie, înfuncţie de cum încheiau. După o oră, Hala, care pierduse vreo zecemii de lei, s-a ridicat nervos, a aruncat pătura cu piesele şi astrigat: «Gata, toată lumea la culcare, e ora unsprezece!». «Bine,bre, dar plăteşte! Ai să-mi dai zece mii!», i-a cerut Piţi. «N‑amsă-ţi dau nimic, bă! Ai uitat când trebuia să vii la FC Argeş şiţi‑am dat zece mii în avans? Nici n-ai venit şi nici banii nu mii-ai mai dat înapoi. Aşa că suntem pace!»".


"Înainte de 1990 era Occident la Scorniceşti! Găseai laliber, în magazine, carne, lapte, ouă, ness, ciocolată, pepsi, totce voiai. Veneau oameni şi de la Bucureşti să seaprovizioneze!", Ion Anghel, fost portar la FCScorniceşti

"În 1982, Halagian m-a întrebat înaintea unui amicaldacă am văzut filmul «Ultimele 6 minute». I-am zis că nu. «O să-lvezi azi, că te bag ultimele şase minute!», mi-a zis. I-am spus cămi-e silă numai când îl văd. În vara aia am plecat", AurelMincu, fost fundaş la FC Scorniceşti


Stadionulnimănui


Cea mai impunătoare construcţie din oraşul cu 6.000 de sufleterămâne stadionul. Construcţia a demarat în 1985 şi a fostfinalizată în 1988.
Văzut de departe, încă arată bine, dar, pe măsură ce te apropii deel, vezi că nimeni nu s-a mai ocupat de ani buni de o cosmetizare.Pereţii sunt scorojiţi. Camerele de la etaj, rezervatecantonamentului jucătorilor, sunt ocupate azi de cei fărăadăpost.

O parte a parterului de la tribuna I este închiriată unei firmede confecţii, cealaltă este depozit en-gros. În interior, lucrurilearată şi mai rău. Un stadion cu 25.000 de locuri, dar unde numaitribuna I este echipată cu scaune. În rest, au dispărut până şigradenele din lemn, iar tribunele au început deja să facă "valuri",de la eroziune. La "oficială" sunt geamuri sparte peste tot, iar labaza tribunei sunt sute de peturi goale, care tronează printre altegunoaie.

Cîrţu: "Ce-i tarlaua asta?"

Tot FC Olt joacă aici, dar actuala echipă e în campionatuljudeţean, locul 10 din 16, şi e alcătuită mai mult din copii. IonPreda, zis "Moro", administratorul acestui stadion încă de lainaugurare, ne dezvăluie că "structura de rezistenţă a arenei esteproiectată să reziste 400 de ani", dar şi că "Nicolae Ceauşescunici n-a ştiut că facem stadionul ăsta mare! A venit în 1987,parcă, la Ziua Recoltei, cu Todor Jivkov, bulgarul, iar noi amacoperit totul cu placaje, să nu se vadă din elicopter. Când a fostgata, un an mai târziu, n-a mai zis nimic".

Preda îşi aminteşte, amuzat, că "terenul de joc avea în primăfază 120 de metri lungime pe 90 de metri lăţime! (n.r. - spreexemplu, terenul echipei FC Barcelona, unul dintre cele mai maridin lume, are 105 metri lungime şi 68 de metri lăţime). Era uriaş,ce să mai vorbim! La inaugurare, în 1988, a venit UniversitateaCraiova şi am bătut-o cu 6-2, iar Cîrţu ţipa după meci că suntemnebuni, ce e cu tarlaua asta?". Anghel, portarul, care a prins săjoace pe acest teren, adaugă şi el: "La vreo câteva zile după aceeaa venit şi Cornel Drăguşin, de la federaţie, care ne-a spus căsuntem nebuni, că el nu poate omologa un teren cu aşa dimensiuni.L-am făcut 100 de metri pe 70, dar când veneau la noi echipe de«babe», îl mai măream pe lăţime cu 10 metri măcar, de scoteau ăialimba de-un cot. Cine ştia?".


Dorinel voia să fugăpe geam
Anghel, portarul, povesteşte experienţele de la Scorniceşti cu IlieDumitrescu și Dorinel Munteanu. "Ilie fusese împrumutat de laSteaua şi încă de atunci era cu figuri pe el. I-am zis odată să iasacul cu mingi şi mi-a replicat: «Da' ce, bre, eu sunt magaziner?».I-am dat două după ceafă şi, din ziua aia, nu mi-a mai răspuns!Dorinel Munteanu, care venise de la Reşiţa, nu ştia cum să fugă,iar eu trebuia să-l păzesc. Odată, după un amical la Cugir, seara avrut să fugă din hotel. Îşi chemase soţia şi socrul cu o frânghie,să i-o arunce, iar el să coboare de la balcon! I-am scos clanţauşii de la balcon, aşa că n-a putut ieşi din cameră. Când mă vedea,pe urmă, din «nenorocitule» nu mă scotea!".

Fotbalişti pe post degonaci!
Cei doi foşti coechipieri rememorează cum în toamna anului 1978,când echipa juca în Divizia B, "după un antrenament, când abiaaşteptam să mergem la masă şi la odihnă, a venit unul de laPrimărie şi i-a zis lui nea Tache Macri, care era antrenor, căsuntem solicitaţi la o vânătoare, la Negreni, lângă Scorniceşti.Ne‑am urcat în autobuz, iar odată ajunşi acolo, ne-au pus să facempe gonacii! Am mers vreo trei ore prin pădure tot strigând săsperiem vânatul, eram rupţi. La lizieră aşteptau cu puştilepregătite nea Lică şi nea Gheorghiţă Bărbulescu, Emil Bărbulescu(n.r. - membri ai familiei lui Nicolae Ceauşescu), directorul Mara,de la CAP, plus alţi prieteni de-ai lor".

Blatulde la Târgu Mureş
"În ultima etapă din sezonul 1979-1980 jucam la Târgu Mureş",povesteşte Mincu, "iar ASA era în luptă directă cu Târgoviştepentru evitarea retrogradării. Înaintea jocului au venit doicolonei de la echipa locală şi ne-au oferit câte 3.000 de lei, darne-au şi spus că, dacă nu-i luăm, ne vor bate oricum. Târgovişte nepromisese câte 15.000 de căciulă ca să încurcăm ASA. Am ales baniigazdelor, că erau siguri. 7-0 ne-au bătut şi au scăpat lagolaveraj, pentru că Târgovişte bătuse Timişoara doar cu 5-1. Pefinal le-am spus să ne lase şi pe noi să dăm un gol. «Gata, s-afăcut!», Ispir, de la ei, i-a dat mingea lui Iamandi al nostru,care s-a dus şi a marcat. Doar că tuşierul era cu steagul sus.Ofsaid! La care Ispir s-a dus urlând la el: «Care ofsaid, mă,boule? N-ai văzut că eu i-am dat pasa?!»".

Lasoare, pentru "Tovarăşul"
"Un meci cu Jiul, în vara lui 1982, n-am să-l uit", spune Mincu."Iunie, final de campionat, cald rău. Era campanie agricolă, iaroamenii - ca la ţară, la câmp... La meci nu erau decât vreo 100 despectatori aciuaţi la umbră, la tribuna întâi. Când ieşim noi peteren, după pauză, erau toţi la tribuna a doua, la soare. «Mă, ce-icu ăştia?», ne întrebam. Ne-am lămurit repede. I se nărăzise luiCeauşescu, la Bucureşti, că vrea să vadă la tv echipa dinScorniceşti. Iar ăia de la televiziune n-au ajuns decât la pauză.Au montat camerele, dar se vedea urât tribuna a doua goală. Aşa căai noştri, din conducere, au mutat repede toţi spectatorii la adoua, ca să vadă «Tovarăşul» că vine lumea la meci!".

4 ani a jucat Aurel Mincu laScorniceşti. A venit în 1978, trimis de Dinamo, şi a rămas până în1982, când s-a transferat la Rapid

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.