Remember/ România şi Ungaria şi-au disputat "Minunea Blondă"

5 iun 2010 442 afişări Comentează şi tu Special
Remember/ România şi Ungaria şi-au disputat "Minunea Blondă" România şi Ungaria şi-au disputat "Minunea Blondă"

Se ştie că până în anii '60 puteai evolua în naţionala unei alteţări după o perioadă de câţiva ani, dar acest fenomen a fost blocatde FIFA după ce sudamericanii au reclamat faptul că Italia şiSpania falsifică acte pentru a demonstra că jucători celebri careevoluează în campionatele lor au origini castiliene sau siciliene.Evident, 90% dintre cetăţenii argentinieni, spre exemplu, auorigini pe vechiul continent. Astfel, orice jucător sudamericanputea fi naturalizat şi, pentru o sumă deloc neglijabilă, să fieconvins să schimbe tricoul. Ei bine, între România şi Ungarialucrurile au fost total diferite din acest punct de vedere şi veţiînţelege imediat de ce.

Pacea dela Trianon

După încheierea primului război mondial, cetăţenii care fuseserăsupuşi ai fostului Imperiu Austro-Ungar au fost obligaţi să optezepentru o cetăţenie, iar majoritatea maghiarilor din Transilvania aoptat pentru cea română. Asta, din motive pragmatice, deoarecetratatul româno-maghiar excludea dubla naţionaliate. Practic, dacăun ungur din Cluj opta pentru paşaportul maghiar, statul român îlconsidera imediat cetăţean străin şi îi naţionaliza proprietăţile.Pare a fi un pic comunist, dar şi ungurii au aplicat aceeaşipolitică cu slovacii sau austriecii de pe teritoriul lor. Pentrufotbal asta a însemnat că jucătorii unguri care se născuseră înfostul Imperiu Austro-Ungar aveau, aproape toţi, cetăţenie română.Părinţii lor aleseseră în locul lor după anul de graţie 1920.Teoretic, dacă un fotbalist român de origine maghiară care apucasesă debuteze în echipa României dorea să joace, nu conteazămotivele, pentru echipa Ungariei, însemna că a renunţat lacetăţenia română şi că a obţinut-o pe cea maghiară. În realitate,însă, lucrurile nu au stat chiar aşa, tot interesele financiaredictând până la urmă. Cel mai interesant este subiectul IuliuBaratky, unanim considerat cel mai mare fotbalist româninterbelic.

Cine este Giussy?


Iuliu Barátky s-a născut la 14 mai 1910 (după "Fotbal de la la A laZ", Mondocart Press, Bucureşti, 2001, pag. 206, dar conformdeclaraţiei sale din "Gazeta Sporturilor" datată 21.06.1937, pag.1,la 27 octombrie 1910), la Oradea, fiind fiul unui maistruînstărit de origine maghiară, proprietarul unui adevărat lanţ demăcelării. Un băiat foarte chipeş, cu un talent deosebit pentrufotbal, a rămas cunoscut în istoria fotbalului românesc drept"minunea blondă". La 16 ani a debutat în echipa de seniori aStăruinţei Oradea, fiind apoi transferat la CAO. A început caatacant, dar a fost trecut foarte de timpuriu mijlocaş dreapta, peacest post fiind"momit" de FC Hungária, care l-a transferat laBudapesta la începutul anului 1930. Tatăl său sărăcise şi Barátky aacceptat să joace la Budapesta în schimbul a 2500 pengö(aproximativ 75.000 de lei), pe care i-a dat tatălui său, pentrua-şi relansa afacerea (clubul CAO a primit încă 2500 pengö). Înanul 1930, relaţiile sportive oficiale dintre Ungaria şi Româniaerau suspendate. Ungurii i-au cerut, conform uzanţelor, dezlegareaiar Comisia Centrală de Football-Asociaţie de la Bucureşti arefuzat-o prin telegramă şi scrisoare recomandată, expediate întermen. Şi totuşi,
Federaţia Maghiară de Football (MLSz) l-a legitimat la FC Hungária,pretextând că nu s-a primit nici un răspuns de la români. StatutulFIFA de atunci, ca şi astăzi, permitea legitimarea unui jucătordacă i se ceruse "extradărea" (adică dezlegarea) şi fosta safederaţie nu ar fi dat răspunsul în termen. Evident, termenul"extrădare" se foloseşte astăzi în cazul infractorilorinternaţionali, dar nu modificările de sens ale termenilor juridicreprezintă subiectul articolului de faţă.

Versiuneaneoficială

Potrivit Nemzeti Sport, negociatorul ungur ar fi obţinut osemnătură valabilă de la federaţia română, pe urmă românii s-ar fisucit şi ar fi încercat să-i smulgă cu forţa hârtia cu pricina.Omul a fost ajutat de ambasada Ungariei la Bucureşti, care i-a pusla dispoziţie o maşină cu care a trecut munţii şi a prins, înultima clipă, expressul de Budapesta. La frontieră, a fost somat săcoboare şi să se supună unei percheziţii corporale, dar a pretinscă se află într-un vagon maghiar aflat pe linia internaţională, aşacă acel vagon este teritoriu unguresc. Practic, cam ceea ce sepetrece cu un vapor cu un anume pavilion atunci când navighează înapele internaţionale. Poliţia de frontieră a telegrafiat laBucureşti, de unde a venit confirmarea că, într-adevăr, din punctde vedere juridic, vagonul de dormit poate fi considerat teritoriustrăin, aşa că maghiarul trebuie lăsat în pace şi, dacă doreşte,poate părăsi teritoriul ţării noastre. Şi mai ciudat este felul încare părăseşte Baratky teritoriul românesc, deoarece pe vremeaaceea nu aveai dreptul să ţii paşaportul acasă. Dacă voiai săcălătoreşti în străinătate, făceai cerere la secţia de Poliţie decare aparţineai, aceasta îţi elibera actul de călătorie dar, laîntoarcere erai obligat să-l predai din nou la circa de careţineai. Exact fenomenul care se petrece astăzi cu paşapoartelediplomatice. Este clar că în demersurile sale de juca pentruHungaria Budapesta nici partea maghiară, nici partea română nu aujucat corect. Asta se va petrece şi în cazul repatrierii la Crişanaşi, ulterior în cazul transferului său la Rapid Bucureşti, dardespre asta o să discutăm câteva paragrafe mai târziu. Să vedemacum ce a făcut eroul nostru în capitala maghiară.

Unsuperjucător pe malurile Dunării

Trebuie spus de la bun început că naţionala vecinilor noştri eraextrem de puternică, doar Wunderteam-ul austriac avea să-i stopezeîn Italia, dar şi un arbitraj ostil în finala de la Paris pe careaveau s-o piardă în faţa Italiei lui Silvio Piola. Cu alte cuvinte,dacă ajungeai să joci în acea trupă, trebuia să fii cineva.Câştigurile băneşti mult mai mari, viaţa luxoasă a capitaleiUngariei l-au atras pe tânărul Barátky, care a primit imediatcetăţenie maghiară. De altfel, presa sportivă îl considera deja celmi bun half (mijlocaş) dreapta din Europa.

Mai mult, la 28 septembrie 1930, Iuliu (Gyula) Barátky a debutatîn naţionala ţării vecine, pe post de inter stânga, în meciulGermania - Ungaria 5-3 (0-3). În total, Barátky a jucat de 9 oripentru Ungaria, ultima oară contra Suediei, la Stockholm, pe 2iulie 1933 (scor 5-2 pentru gazde), ca inter dreapta. De cele maimulte ori a apărut ca mijlocaş dreapta, ceea ce demonstrapolivalenţa sa. De altfel, pe parcursul carierei, a jucat pe toateposturile dintr-o echipă, inclusiv pe cel de portar. În vara anului1933, Barátky, presat de tatăl său care dorea să-l vadă acasă, caviitor proprietar al măcelăriei şi ca sprijin al familiei, arevenit la Oradea. Crişana, clubul rival al lui CAO, era foarteîncântat de achiziţionarea "minunii blonde" şi,surprinzător, a fostîncurajată în demersul său de FRFA, care, fără să stea pe gânduri,l-a relegitimat pentru un club din România, considerând plecarea saîn Ungaria drept total ilegală. Evident, aşa şi era, doar că şiromânii avuseseră partea lor de contribuţie în acest sens, dar şiFIFA, deoarece ştia foarte bine că Baratky nu putea evolua pentrunaţională decât dacă, înainte de obţinerea cetăţeniei maghiare, arfi făcut demersurile pentru renunţarea la cea română. Repetăm, celedouă state excluseseră reciproc posibilitatea dublei cetăţenii. Şianomaliile nu se vor opri aici, cu grave consecinţe asupra cariereide fotbalist a unui jucător fără pereche.

Anipierduţi din carieră

Dacă ar fi rămas în Ungaria, Giussy ar fi evoluat la Cupa Mondialăîn mod sigur. A vrut s-o facă pentru naţionala României şi de aiciîncepe tot tam-tam-ul. Iată cum prezintă cazul presa vremii, cumenţiunea că am lăsat neatinsă ortografia sau exprimarea de atunci.De partea lor, ungurii au susţinut că Barátky avea contract cu FCHungária şi au înaintat o reclamaţie la FIFA, susţinând faptul călegitimarea sa în România era ilegală.. La 29 septembrie 1933, peprima pagină a"Gazetei Sporturilor" apare articolul "FIFA, Baratkişi România", care cuprinde următoarea teză: "Federaţia noastră areun scrupul de formalism şi nu vrea să-l utilizeze (n.n. în echipanaţională) pe Baratki până ce FIFA nu se va pronunţa în litigiulnostru cu ungurii cu privire la jucătorul orădean."

Barátky jucase în echipa naţională a Ungariei în luna iunie 1933şi chiar la propunerea Federaţiei Române de Football-Asociaţie seintrodusese în statutul FIFA (în 1931) prevederea care obliga caîntre prezenţele în două echipe naţionale diferite să existe odistanţă de cel puţin trei ani. Zbaterile erau mari în acele zilece precedau deplasarea naţionalei României la Berna pentru meciulcontra Elveţiei, pe 29 octombrie 1933. Redactorul de fotbalal"Gazetei Sporturilor",Marcel Beilis, încerca să transmită calmprin articolul său. Nu vom mai insista cu procedurile de rigoare,acestea au durat ani de zile, dar trebuie spus că în discuţii aintervenit şi... neutra Elveţie, care a reclamat prezenţa luiBaratky în echipa României, scor 2-2 pe teren, dar transformatîntr-un 0-3 de FIFA după contestaţia depusă de federaţia din ţaracantoanelor. Acel meci era oficial, se disputa în preliminariile CMdin Italia, şi a transformat ultima partidă, cea cu Iugoslavia,într-un meci de a fi sau a nu fi. Baratky nu a mai jucat, a fostînlocuit de Ciolac, România a câştigat dramatic şi a mers lamondiale, dar Giussy mai mult încurcase borcanele decât ajutase,dar fără să aibă vreo vină. În final, federaţia maghiară a închisochii după ce a primit compensaţii financiare şi, într-o scrisoareadresată FIFA, a admis că legitimarea lui Baratky la un clubmaghiar fusese ilegală. Deci, nu e nevoie ca fotbalistul să aşteptealţi trei ani pentru a evolua în naţionala României. Happy endpentru un fotbalist a cărui carieră avea să continue ani buni laRapid şi despre care vom reveni într-un articol viitor. Inclusiv culista tuturor celor care au îmbracat tricourile român şi maghiar,cu analiza fiecărui caz în parte.


articol de Octavian METONI

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.