Refrenul celor de la B.U.G Mafia, rescris de tranziţie! Pantelimonul nu mai petrece! Din Metalul nu a mai rămas decât amintirea

24 oct 2011 4409 afişări Comentează şi tu Special
Refrenul celor de la B.U.G Mafia, rescris de tranziţie! Pantelimonul nu mai petrece! Din Metalul nu a mai rămas decât amintirea no title 2 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/8893254/2/intrare-stadion-metalul1.jpg

Era mândria şi simbolul fotbalistic al Pantelimonului. Una dintre formaţiile redutabile de Divizia B, despre care microbiştii spuneau - şi pe bună dreptate - că nu voia să intre în Divizia A. Adică Metalul Bucureşti, echipă "ţinută" de Uzinele 23 August, era un fel de Gloria Bistriţa a Seriei a II-a a ligii secunde, cum era organizat "B"-ul înainte, genul de echipă care se mulţumea doar să arbitreze lupta la promovare.

Peste toate, Metalul Bucureşti rămâne însă clubul care a dat zeci şi zeci de fotbalişti de primă mână, unii dintre ei ajunşi chiar şi la naţională. Baza sportivă de la capătul cartierului Pantelimon era una impresionantă, extrem de cochetă. Clubul se afla sub tutela Uzinei "23 August", iar a fi fotbalist la Metalul era în anii 60-70 motiv de mare mândrie. Asta a fost, însă, odată. În 2003, lipsită de orice suport financiar, echipa s-a desfiinţat.

Pe teren şi în tribune, bălării. Pe pistă, nuci

Dacă treci acum prin dreptul stadionului - dacă aşa ceva mai poate fi numit stadion! - şi ştii ce era pe vremuri acolo, tu, ca simplu trecător, ai un şoc. Practic, au rămas doar stâlpii porţilor. Pe terenul de joc, iarba şi buruienile au ajuns la aproape un metru înălţime. Haosul domneşte şi pe fosta pistă de dirt-track, unde au "răsărit" chiar şi doi nuci, care se înalţă semeţ spre cer. Şi aici buruienile au invadat fiecare bucăţică din zgura pe care altădată se ţineau campionatele naţionale. Băncile de rezerve sunt acum nişte schelete, aşa cum a ajuns şi tabela de marcaj. Tribunele, care cuprindeau altădată chiar şi 5.000 de spectatori, înghesuiţi unul în altul, ruginite, cu bălării şi copăcei de câţiva metri înălţime, care ies printre gradene şi care au luat totul în stăpânire. E atât de dezolant! Lucrurile nu stau altfel nici în ceea ce priveşte fostul teren de antrenament din spatele tribunei I şi cel de minifotbal, fost gazonat. Şi acolo buruienile se întind peste tot. Clădirea, unde pe vremuri erau vestiarele şi birourile tuturor secţiilor din cadrul clubului, este acum părăsită. În bază, nici ţipenie de om. Ba da, într-un târziu se vede unul, care iese şi intră repede în dependinţele din spate, în care era pe vremuri secţia de canotaj, una dintre cele mai puternice din ţară. Este reprezentantul firmei de pază care veghează să nu intre nimeni acolo. De altfel, şi la fosta intrare a spectatorilor, şi la intrarea către clădirea clubului există câte un anunţ mare, pe gard, cu "Intrarea interzisă". Totuşi, cum s-a ajuns aici?



"Care este interesul în acest dezinteres?"

Vasile Nedelcu, fost, pe rând, jucător, antrenor şi preşedinte al clubului (ultima calitate a îndeplinit-o între 1999 şi 2001), are o explicaţie. "Revoluţia şi, apoi, privatizarea întreprinderilor a fost începutul sfârşitului pentru Metalul Bucureşti. Pe vremuri, echipa era ţinută de Uzina "23 August", care producea, în principal, locomotive, motoare de locomotive şi elice de vapoare. Nu ştiu exact de când, dar la un moment dat uzina a intrat în proprietatea fraţilor Cristescu, din Timişoara. Odată cu uzina a fost preluată şi baza sportivă, care era în patrimoniul acesteia. Treptat, treptat, pe măsură ce şi activitatea fabricii producea tot mai puţini bani, n-au mai fost fonduri pentru a ţine echipa de fotbal. Aşa s-a ajuns ca, în 2003, când echipa ajunsese în Divizia C, să se spună «Stop»! şi să dispară un adevărat simbol fotbalistic, dacă nu al ţării, măcar al Bucureştiului. Acum, uzina nu mai produce nimic. Din ce ştiu eu, s-au închiriat către diverse firme halele în care funcţionau vechile secţii de producţie şi fiecare are activitatea ei. Nu înţeleg însă de ce au închis baza sportivă. Până acum doi ani, terenul era în regulă, era tuns regulat, mai veneau acolo oameni din fabrică şi jucau. De ce măcar nu l-au închiriat? Poate n-au nevoie de bani! Sau poate urmăresc altceva! De ce îl lasă în paragină? Care este interesul în acest dezinteres? Când trec pe acolo şi văd ce a ajuns, mi se rupe sufletul", spune cel care a activat timp de 40 de ani în club, în toate funcţiile posibile şi care l-a crescut, printre alţii, pe Bogdan Argeş Vintilă.

Mecca puştilor din carier

Fost jucător şi, ulterior, antrenor de juniori la Metalul, Marian Dobre, campion naţional de juniori II cu Metalul în 1986 şi omul care a contribuit la formarea lui Iulian Filipescu, consideră că "odată cu Metalul a dispărut una dintre marile pepiniere fotbalistice ale Bucureştiului. Practic, un mare cartier, Pantelimonul, a rămas paralizat din acest punct de vedere. Copiii de aici veneau aproape toţi la Metalul, era Mecca lor. Îmi dau lacrimile când mai trec pe acolo şi văd ce a ajuns baza aia, eu acolo am crescut şi acolo m-am împlinit ca om. Şi câţi mai sunt ca mine! Nu ştiu de ce actualii patroni au ales să procedeze aşa, care le e scopul. Legea actuală spune că pe locul unei baze sportive nu se poate construi altceva, dar cine ştie ce o să fie în viitor!?".



Fotbalişti de echipa naţională

Silviu Iorgulescu, Aristică Ghiţă, Dumitru Moraru, Sandu Gabriel, Lache Stoicescu, Gabriel Stan, Mircea Savu, Ioan Naom, Bebe Mateescu, Dumitru Mitu, Bogdan Argeş Vintilă, Iulian Filipescu, Daniel Aprodu, Trandafilon, Giugiumică şi Muia sunt doar câţiva dintre fotbaliştii crescuţi la Metalul şi care au ajuns în Divizia A sau la echipa naţională de seniori. Pe aici au mai trecut, printre alţii, Radu Troi, Ion Ion, Ştefan Popa, Cristian Cămui, cu toţii fotbalişti cu sute de meciuri în prima divizie şi internaţionali la diferite niveluri.

Vintilă: "Îmi vine să plâng!"


Bogdan Argeş Vintilă, fost portar, printre altele, la FC Argeş şi FC Naţional, dar selecţionat în câteva rânduri şi la naţională, este unul dintre ultimele produse de calitate ale centrului de copii şi juniori de la Metalul. "Este dureros să văd ce a ajuns baza aia în care eu am crescut de la 6 şi până la 18 ani. Ce copilărie frumoasă am avut acolo! Eram nişte copii nebuni după fotbal, zi şi noapte asta visam. Metalul era casa tuturor copiilor din cartierele Pantelimon şi 23 August. Mulţi dintre ei, amărâţi. Erau alte vremuri, ţin minte că antrenorii ne chemau cu carnetele de note de la şcoală şi, dacă găseau vreo notă de 4, nu ne mai primeau la antrenament. Câte rugăminţi, că o să învăţăm, că o să îndreptăm nota, numai să ne primească! Era pasiune pură. Parcă văd şi acum pe pereţii de pe holurile de la vestiare articolele şi pozele cu echipa mare de după victoriile din Cupa României cu Steaua, cu Dinamo, cu Craiova. Îmi vine să plâng, nu alta!".

A rezistat războiului şi comunismului, nu şi fraţilor Cristescu

Metalul Bucureşti a luat fiinţă în 1935, în cadrul uzinei Malaxa, devenită după preluarea puterii de către comunişti 23 August, iar după 1989, Faur. Primul nume al echipei de fotbal a fost Malaxa, apoi Titanii şi, din 1941, Rogifer. După Al Doilea Război Mondial, formaţia şi-a schimbat, pe rând, denumirea, în 23 August, Metalochimic, Energia, Metalul, iar după Revoluţie a devenit Faur.
Palmaresul este unul bogat pentru o echipă de cartier: de patru ori semifinalistă a Cupei României, de fiecare dată din postura de divizionară secundă, de trei ori sub conducerea antrenorului Paul Popescu. A câştigat de două ori titlul de campioană naţională de juniori I, în 1970 sub conducerea lui Leon Lazăr şi în 1980, cu Vasile Nedelcu antrenor.

S-au dus şi canotajul, şi dirt-trackul

Pe lângă secţia de fotbal, înaintea evenimentelor din decembrie 1989 clubul avea şi secţii de lupte, box, atletism, motociclism, dirt-track, ciclism, canotaj, handbal, şah, popice, tir, toate cu rezultate excelente pe plan naţional şi care au dat numeroşi campioni. Pista de dirt-track, unde se ţineau campionatele naţionale, era renumită în ţară. Aici se desfăşurau toate competiţiile interne, dar nu de puţine ori au fost şi concursuri cu participare internaţională. La dirt-track, care era foarte spectaculos, veneau uneori în tribune şi câteva mii de oameni pentru a urmări cursele! La fel, o secţie deosebit de puternică era cea de canotaj, condusă de Stelian Petrov, de unde au ieşit foarte multe campioane. Astăzi, nu mai există nimic din toate acestea. Poate doar pontonul, de unde se pleca pe lacul Pantelimon, la antrenament, mai aminteşte de ce a fost cândva.

Am evoluat de câteva ori pe Metalul, ca adversar. Era biliard gazonul, iar baza sportivă superbă. Dar mai miră pe cineva că s-a ajuns unde s-a ajuns? Astea sunt vremurile, din nefericire
Lia Dumitru, fost internaional

În anii 60-70, stadionul ăsta era plin la fiecare meci pe care îl jucam acasă. Tot Pantelimonul venea să ne vadă, era mai mare dragul să joci cu atâţia oameni în tribune
Vasile Nedelcu, fost jucător, antrenor şi preşedinte Metalul

Am venit copil la Metalul şi am plecat după încheierea junioratului. Îi datorez enorm acestui club şi regretatului antrenor Leon Lazăr, de aceea mă doare să văd că acum este doar o ruină acolo. Câte baze sportive au dispărut după Revoluţie!
Dumitru "Ţeţe" Moraru, fost junior Metalul, fost internaţional

Eu am jucat la Metalul cât timp am fost militar în termen, la începutul anilor 70. O echipă tare de tot! Nu se dorea promovarea, pentru că nu erau bani de Divizia A, dar pe valoare puteam promova oricând
Radu Troi, fost internaţional, fost jucător Metalul

E dureros ce s-a întâmplat cu Metalul. Zece ani am jucat acolo la copii şi juniori, am fost campion naţional de juniori în 1970. Asta e situaţia multor echipe cu tradiţie din România. Când n-au mai fost fabricile să le susţină, au dispărut una câte una. Păcat, mare păcat

Gabi Stan, antrenor, fost junior Metalul

2 titluri naţionale la juniori I a câştigat Metalul, în 1970 şi 1980

4 semifinale de Cupa României a jucat Metalul Bucureşti


Articol publicat de Ioan VIOREL

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.