Romulus Gabor, unul dintre cei mai renumiți fotbaliști din istoria Corvinului Hunedoara, împlinește azi 50 de ani. Acum 30 de ani câștiga două trofee la CM de fotbal de tineret, din 1981, găzduit de Australia: „Balonul de Aur” (cel mai bun jucător al turneului) și „Gheata de Bronz” (al treilea golgheter). Gabor a primit aceeași distincție ca și Maradona, care câștigase „Balonul de Aur” la ediția precedentă a CM de tineret.
Cum a fost acum 30 de ani? Vă mai aduceți aminte exact? Când ești copil, nu realizezi, nu îți dai seama, e doar plăcerea de a juca fotbal. Chiar atunci, după ce mi-a dat balonul acela de aur și gheata, mi s-a părut ceva normal. Gheata e de bronz, pentru că am fost trei jucători cu câte cinci goluri, dar cei care au luat „Ghetele” de aur și argint au jucat mai puține meciuri decât mine în acel turneu. Am stat trei săptămâni acolo, în Australia… Nu ne gândeam la bani, la ce perspective aveam, să plecăm la alte echipe, eram educați și crescuți aici în țară. Totuși, am avut ocazia. Ne-am întors împreună cu echipa Germaniei, am mers cu ei cu avionul până în Frankfurt, iar președintele federației RFG-ului, nu mai știu cum îl cheamă, mi-a zis să rămân în Germania, că îmi face contract la orice echipă.
Ce a însemnat pentru dumneavoastră să vedeți Australia la 20 de ani? Țin minte că, înaintea turneului, Mircea Lucescu nu voia să mă lase, că avea nevoie de mine la echipa de club. Până la urmă, s-a gândit să mă lase, că cine știe când mai ajung eu să văd Australia. În ’81 nu se gândea nimeni că vine Revoluția, știți cum era. Am stat acolo trei săptămâni și am primit diurnă 45 de dolari. Doi dolari și jumătate pe zi.
Când ați conștientizat că ați luat același trofeu ca și Maradona? Atunci nu mă gândeam. Acum îmi dau seama că nu e la îndemâna oricui să fie cel mai bun junior din lume. Dar am rămas cu porecla, „Cangurul”. Probabil alta era cariera mea dacă plecam sau dacă nu mă accidentam. Tot de la tendoanele astea, acum am probleme și cu coloana.
„Hagi sau Dumitrescu nu au fost peste mine”
Credeți că nici șansa nu a fost de partea dumneavoastră? Am avut șansă, dacă am fost la nici 20 de ani cel mai bun din lume. Dar probabil că după aceea n-am știut să profit de șansa mea. Și nici nu am avut libertatea de astăzi, să pot să plec în străinătate.
Nu erați o fire rebelă, să încercați să fugiți? Rebel am cam fost, dar pe teren. Mă mai certa Lucescu, aveam discuții contradictorii. Când a venit Revoluția, nu ați regretat că nu erați mai tânăr? Am regretat că aveam 28 de ani și în vară trebuia să plec în Grecia. Dar în ultimele etape am jucat un meci în Bacău, unde mi‑am rupt și al doilea tendon. Am văzut Campionatul Mondial din Italia în Belgia, în spital, operat la tendon. Regretul meu cel mai mare e că nu am plecat de la Hunedoara, dar nu pentru bani, ci pentru faptul că poate eram mai bine protejat de arbitri. Poate nu mă accidentam, dar asta a fost soarta. La 26 de ani am stat opt luni pe tușă. În ’87 m-am accidentat la dreptul și în ’90 la stângul. Regret că nu am realizat mai multe la națională din cauza accidentărilor. Hagi, Balint, Ilie Dumitrescu au fost niște jucători foarte buni, dar nu erau cu nimic peste mine. Eu mă uitam la ei la televizor cum joacă la Mondiale și era dureros.
Am luat bronz în Australia
Mondialul de tineret din 1981 a fost unul de succes nu doar pentru Gabor. Fotbalistul hunedorean a jucat la acel turneu final împreună cu colegii săi de la Corvinul, Rednic și Andone, iar România s-a clasat pe locul trei.
În faza grupelor, tricolorii au început cu o remiză, 1-1 contra Braziliei, învingând apoi Coreea de Sud (1-0) și Italia (1-0, gol Gabor din penalty). A urmat o nouă victorie, în sferturile de finală, 2-1 cu Uruguay, însă selecționata antrenată de Constantin Cernăianu și Dumitru Macri a fost învinsă de Germania în semifinale. Nemții au marcat unicul gol al meciului în prelungiri, în minutul 103. Gabor a înscris golul care i-a adus României medalia de bronz după ce ai noștri au învins Anglia cu 1-0 în finala mică. Viscreanu a cerut azil politic
Unul dintre fotbaliștii români prezenți la acel turneu final, Gheorghe Viscreanu, a dispărut din cantonament înaintea meciului cu Italia. Viscreanu a vrut să rămână în Australia, cerând azil politic, însă nu a avut succes, fiind „recuperat” în cele din urmă de delegația română. Totuși, fotbalistul a reușit să fugă de România lui Ceaușescu după a doua încercare. Cu câteva luni înainte de Revoluție, Viscreanu a rămas în Spania, împreună cu colegul său de la Dinamo, Marcel Sabou.
La juniori am avut numărul 11, la Hunedoara am jucat cu 7. La Corvinul eram extremă dreapta în 4-3-3 și la națională eram al doilea vârf Romulus Gabor
A crescut lângă Lucescu, Nunweiller și Dumitrache
Romulus Gabor se consideră norocos că a jucat de la 15 ani cu Radu Nunweiller. Totodată, Gabor spune că fiii săi au făcut bine că nu au ales să practice fotbalul.
Ca jucător, cum erați? Eram sufletist și voiam mereu să câștig. Toți eram așa la Corvinul. Mai ales că eram de aici și ne era rușine să ieșim pe stradă dacă pierdeam vreun meci. Ne știa toată lumea. Și acum, când ne întâlnim și jucăm între noi, vrem să câștigăm. Așa am fost crescuți.
Ați avut un model când erați tânăr? Am avut șansa să am de la cine învăța fotbal. Chiar de la 15 ani am jucat în echipă cu Radu Nunweiller, l-am avut pe Lucescu, am putut să fur câte ceva de la Dumitrache… Eu cred că Dumitrache a fost unul dintre cei mai mari atacanți pe care i-a avut România. Lovea foarte bine cu ambele picioare și avea și un joc de cap extraordinar.
De fotbalul de azi din Hunedoara ce ziceți? E păcat că nu e continuitate. Corvinul e echipa mea de suflet, pentru că am jucat aici și aici m-am realizat ca fotbalist. Și eu, și Rednic, și Andone, degeaba zic ei de Dinamo. Viața mea ca sportiv a fost Corvinul Hunedoara, nu FC sau Corvinul 2005… Cu astea nu te poți identifica.
Pe cei doi băieți nu i-ați dat la fotbal? Nu. Cel mare, Răzvan, e inginer, iar cel mic, Alin, e în anul III la Stomatologie. Am zis că e mai bine să meargă la școală. Decât să ajungi fotbalist la Divizia C sau B, mai bine te lași.
Am mai avut noroc cu Lucescu, că a tras de noi să mai citim o carte, să facem școală. Tot școala era baza, că din fotbal nu se câștigau mulți bani Romulus Gabor
2 meciuri a jucat Gabor pentru România la CE din Franța 1984
Articol publicat de Sami TAMAȘ
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER