Retragerea din sportul care i-a adus consacrarea înseamnă, de multe ori, pentru un sportiv finalul unui vis. O mână de idealuri, de dorințe și de momente în care se aude imnul se pierd într-o decizie care nu mai poate fi evitată. Câțiva, poate cei mai puternici, aleg însă un nou drum. Tot în sala de antrenamente, tot ca elev, dar într-o disciplină care nu are nicio legătură cu trecutul. Dana Druncea (20 de ani) a renunțat la gimnastică în urmă cu aproape doi ani. Valoros om de echipă, sportiva care cucerea cu România bronzul la Campionatul Mondialul de la Stuttgart în 2007 s-a mutat însă, cu visuri și dorințe de medalii, la canotaj.
În dimineața geroasă de februarie, curtea Bazei Noi de la Snagov este pustie. Casa canotajului pare părăsită, doar câțiva câini, amorțiți de frig, se plimbă încetișor de la o clădire la alta. Singurul loc animat este terenul, unde câteva fete, purtând veste tricolore asortate cu căciulițe de sezon, dau tură după tură. Primele raze ale soarelui rătăcesc stinghere pe movilele de zăpadă, dată de o parte și de alta a pistei de atletism. La una din margini, doi bărbați și o mogâldeață de om privesc concentrați. „Dănuța, câte ture mai avem?!”, se uită întrebător antrenorul Horia Constantinescu spre fata micuță de lângă el. „Ar mai fi patru, fără asta”, zâmbește ea. Un zâmbet și doi ochi căprui mari, care aduc parcă în frigul de afară atmosfera din sala de gimnastică.
După 14 ani punct și de la capăt
Dana Druncea pare neschimbată. E la fel de micuță și de serioasă, alegându-și cu atenție vorbele și zâmbind cu zgârcenie, la fel cum era la Deva. A renunțat la gimnastică în urmă cu doi ani și nu s-a mai uitat în urmă. „În mare, accidentările și deciziile din interiorul lotului m-au determinat să doresc să plec. Pur și simplu, am simțit că așa este cel mai bine”, explică ea. O hotărâre grea, luată după 14 ani de muncă într-un sport care i-a adus satisfacții, dar și dezamăgiri. O tristețe care numai după o lună prindea o altă formă. „În prima zi de liceu la Snagov, domnul director Grigore Vasile, văzându-mă mică de statură, mi-a zis că aș putea ajunge cârmăciță. Eu știam doar că un cârmaci stă în barcă și strigă”, se amuză Dana. Era începutul unui alt vis, era o nouă viață.
„Totul era diferit”
De un an și șase luni, familia canotajului a luat locul celei din gimnastică. „Trecerea a fost grea, însă dorința de a-mi vedea visurile împlinite și de a nu renunța la ele m-a făcut să iau hotărârea aceasta. Să mă ridic și să merg mai departe pe un alt drum. Mă consider o persoană puternică, știu că pot continua indiferent cât de greu mi-ar fi”, explică ea. Dana vorbește apăsat, iar vocea ei parcă tremură de fiecare dată când vorbește de trecut. Cuvintele cad grele și conturează imagini din barcă, prima ieșire pe lac, prima întâlnire cu fetele, care între timp i-au devenit prietene bune. „Sosirea mea în echipa de canotaj a fost un lucru nou pentru toată lumea. Totul părea diferit. Aici, antrenamentele sunt diferite, regimul alimentar la fel. Ca să nu mai spun și de înălțimea medie a colegelor. Printre ei, sunt foarte micuță”, explică „Pitic”, cum o alintă colegele.
Una pentru toate și toate pentru una
Discuția este întreruptă de una dintre fete care îi pasează, din fugă, fularul și mănușile. „Eu nu fac pregătire fizică, dar particip la antrenamente pentru că suntem o echipă”, explică ea serioasă. „Cârmaciul trebuie să aibă până în 50 de kilograme, iar Dănuța nu are probleme cu asta. Ea nu face antrenamente, ci învață separat și se documentează pentru postul pe care îl are în echipă”, o completează antrenorul Constantinescu. Postul de cârmaci în barcă atrage după sine mai multe treburi organizatorice legate de echipă, care trece întotdeauna pe primul plan. „Este foarte important să asculți ce au de spus atât antrenorul, cât și colegele, care se bazează pe tine să îți îndeplinești propriile responsabilități, nu ca să le ordoni. Trebuie să ai întotdeauna o atitudine pozitivă, chiar și atunci când nu îți este ușor să faci asta”, trasează ea șirul responsabilităților.
„Vreau să fiu cea mai bună”
Recunoaște că, de când se află la lotul de tineret, a ieșit de puține ori pe apă și mai are o groază de lucruri de învățat: „Nici nu îmi imaginam cât de greu ar putea fi. Când eram în gimnastică și le vedeam pe fetele de la canotaj în bărci, vâslind, mi se părea chiar foarte simplu, dar acum pot spune că este unul dintre cele mai grele sporturi”. Urmează ultima tură de teren și Dana le urmărește atent pe fete. Liniștea dimineții este străpunsă ritmic de zgomotul adidașilor care lovesc pista cărămizie. „Îmi doresc să ajung să stăpânesc tehnica aceasta de cârmaci și să fiu cea mai bună, să ajung la Jocurile Olimpice cu echipa, să ne batem pentru podium. Dacă la gimnastică nu am avut șansa asta, știu că măcar aici voi lupta pentru ea”, spune ea privind în depărtare. Antrenamentul s-a terminat și fetele se adună în jurul căpitanului de barcă, pentru poza de final. „Dănuța, stai mai jos, să se vadă și Mihaela în poză”, o tachinează antrenorul Constantinescu. Fetele râd, îi zâmbesc complice și se strâng mai mult în jurul ei. Micuța de numai 1,53 m le întoarce zâmbetul și își dau mâna ca o adevărată echipă. De 8+1.
„Mă concentrez cât mai mult pe prezent și încerc să fac totul cât mai bine. Acum, canotajul este pentru mine cel mai important” Dana Druncea, canotaj „În gimnastică am făcut totul cum am știut că este mai bine și am muncit cât de mult am putut, iar asta mă face să stau liniștită și să nu am regrete pentru toate cele întâmplate și pentru hotărârea luată” Dana Druncea, canotaj
„Știe să le țină pe fete în mână”
Calitățile cu care Dana a venit la canotaj îl determină pe antrenorul lotului de tineret, Horia Constantinescu, să îi prevadă un viitor plin de medalii sportivei de la CS Olimpia: „Dacă Dănuța ar avea posibilitatea să parcurgă mai mulți kilometri pe apă, ar fi un cârmaci extraordinar. Este extrem de talentată, știe să le țină pe fete în mână. Este omul potrivit la timpul potrivit, știe ce înseamnă echilibrul și rigoare”.
Ori răgușești, ori vorbești la microfon
În barcă, un cârmăci trebuie să fie auzită de tot echipajul, de aceea comunicarea este extrem de importantă. De multe ori, din cauza informațiilor pe care le dă continuu și mai mult strigate, „căpitanul” ambarcațiunii de 8+1 termină cursa fără voce. „Sunt unele modele de bărci la care trebuie să strigi foarte tare ca să te poată auzi toate fetele, însă sunt și bărci cu stații speciale care au și un micuț microfon și este mult mai ușor să te faci auzită”, dezvăluie Dana.
Lotul de tineret la canotaj al României este format din: Anca Luchian, Claudia Trifoi, Mădălina Iacob, Evelina Cogianu, Simona Avădanei, Alexandra Bizom, Oltița Hrișcă, Adnana Constănceanu, Alexandra Vermeșan, Ana-Maria Tudosanu, Mihaela Petrila, Geanina Tîrnoschi, Geanina Zlăvog, Viorica Deacu și Dana Druncea
Rolul cârmaciului în barcă: Stabilește strocul Ține ghidajele ambarcațiunii Încurajează fetele tot timpul E „om de servicu” permanent (ține programul echipei și este liant între antrenor și echipă)
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER