Evenimente incalificabile s-ar fi petrecut sâmbătă, 18 martie, sub înaltul patronaj al FRF, la baza de la Buftea, acolo unde zeci de copii defavorizați chemați tocmai la un turneu pentru combaterea discriminării ar fi fost umiliți și jigniți, iar la final s-au schimbat afară, în frig. Federația lui Burleanu neagă insultele, dar oamenii săi au versiuni diferite ale întâmplărilor.
Participanți la turneul „Nu violență! Nu rasism!” au relatat pentru ProSport că FRF, care făcuse risipă de cuvinte mari în știrea de prezentare a competiției, a uitat de eveniment. Copiii n-ar fi fost inițial lăsați nici măcar să intre în baza sportivă, delegații unei echipe povestind că responsabilul FRF ar fi spus „plecați cu țiganii ăștia de aici!”. Ulterior, după negocieri, grupul a primit permisiunea să pătrundă în complexul sportiv, dar jucătorii n-ar fi fost lăsați la vestiare și după întrecere, pe motiv că fac mizerie.
Micii fotbaliști – unii dintre ei, în jurul vârstei de 10 ani! – s-au schimbat în hainele de stradă la marginea terenului și n-au avut acces la dușuri și la grupurile sanitare, deși afară erau 6 grade Celsius și bătea puternic vântul.
Responsabilii FRF contactați de ProSport au dat declarații diferite. Florin Șari, directorul federal responsabil cu astfel de acțiuni, a negat vehement orice fel de incident, a susținut că n-a existat nicio neînțelegere și nicio jignire, iar turneul a decurs perfect, conform programului inițial. El a insistat ca jurnalistul să nu mai ia legătura cu alți angajați ai FRF pe această temă.
Eugen Stoian, responsabilul de la baza Buftea acuzat că i-ar fi jignit pe copii, a negat, la rândul său, că a făcut remarci insultătoare, dar a menționat că FRF a uitat să anunțe că va avea loc competiția, punându-l într-o situație dificilă. Șeful bazei a precizat însă că a scos-o la capăt onorabil, reușind să improvizeze rapid câteva soluții după ce a mutat meciurile pe un alt teren. El a adăugat că micii fotbaliști au avut la dispoziție două vestiare, dar din motive necunoscute numai o echipă din cele cinci a acceptat, la final, să se schimbe acolo, restul preferând să o facă pe gazon.
Florentina Smărăndoiu (în trening roșu), reprezentantă a Fundației Policy Center prezentă la eveniment, a declinat dialogul cu reporterul ProSport. Credit: Facebook, contul VK Soccer
Așadar, în preajma orei 10:00 (turneul începea la ora 11:00), după lungi negocieri, reprezentanții FRF le-au transmis celor 5 echipe că au la dispoziție două ore să termine, apoi trebuie să elibereze terenul. Asta, deși inițial acțiunea era programată să dureze cinci ore.
Din acest motiv, al comprimării timpului, întrecerea s-a transformat într-un haos. Au fost eliminate pauzele și activitățile distractive pentru copii, iar meciurile au fost reduse de la două reprize (cum era programat) la una singură. Sursele ProSport susțin că, la un moment dat, în acea precipitare, nici nu se mai știa cine cu cine a jucat!
Competiția în cadrul căreia s-au petrecut toate aceste lucruri s-a numit „Nu rasism! Nu violență!”, a fost organizată de Federația Română de Fotbal și de Fundația Policy Center for Roma and Minorities și a fost dedicată chiar luptei împotriva discriminării. FRF a anunțat pe site-ul său oficial evenimentul cu o zi înainte, vineri, 17 martie. Copiii au fost aduși din zone „dezavantajate” (exprimarea de pe site-ul FRF) cum ar fi cartierul Ferentari, mahalaua Mogoșoaiei, dar și din centre de plasament.
A doua zi după publicarea declarației de PR de pe site-ul www.frf.ro, cei ajunși la fața locului spun că au fost întâmpinați de oamenii lui Burleanu cu resentimente, frustrare și cuvinte grele. Nimeni nu știa nimic de turneu.
FRF a anunțat cu surle și trâmbițe turneul antidiscriminare, prilej pentru încă puțin PR pentru șeful său. Dar a uitat să se ocupe și de competiția propriu-zisă. Pe site-ul federației nu poate fi găsită, de altfel, nicio altă știre în care să se anunțe ce s-a întâmplat la turneu, cine a participat și cine l-a câștigat
„Combaterea rasismului, a discriminării și a discursului instigator la ură sunt prioritare pentru asigurarea unui climat fotbalistic performant. Federația Română de Fotbal a adoptat la începutul anului 2016 strategia de combatere a discriminării prin fotbal, prin care desfășoară, în parteneriat cu organizații precum Policy Center for Roma and Minorities, campanii de promovare a diversității și de conștientizare a problematicii integrării și bunei conviețuiri între numeroasele grupuri etnice de la noi din țară. Turneul din 18 martie vine să arate că fotbalul ne ajută pe fiecare dintre noi să înțelegem că împreună și prin acceptare putem fi mai buni și mai puternici”. Răzvan Burleanu în știrea de pe site-ul FRF care anunța turneul „Nu rasism! Nu violență!”
ProSport a luat legătura cu Florentina Smărăndoiu, fostă fotbalistă și antrenoare, reprezentantă a Fundației Policy Center și prezentă la evenimente în calitate de co-organizatoare. Punctul de vedere al Fundației era important, mai ales că, în discuțiile cu reporterul, Florin Șari, responsabil FRF, a subliniat că „nu a fost un eveniment organizat de noi” (pe site-ul oficial, federația figurează ca organizator) și „noi am avut un rol foarte limitat”, explicând că programul și tot ce s-a întâmplat la Buftea, inclusiv eventuala scurtare a competiției, a fost în responsabilitatea Fundației.
Florentina Smărăndoiu a declinat dialogul, menționând că nu s-a ocupat de turneu (ea apare, totuși, în poze, inclusiv atunci când înmâna trofeele), dar că vom fi contactați negreșit de o persoană abilitată, care este în temă. Acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Reporterul i-a căutat și pe reprezentanții echipei VK Soccer, chiar câștigătoarea competiției. Au rezultat dialoguri foarte interesante cu antrenorul Viorel Krauss – fiul fostului jucător și antrenor rapidist – și cu avocata Gabriela Popescu, secretar general al clubului.
Citiți mai jos două mărturii „la firul ierbii”: cum arată România profundă atunci când n-o privești de la etajul 2 al Casei Fotbalului și nici de la volanul limuzinei Mercedes, cadou de la partenerii FRF.
Viorel Krauss junior (dreapta, cu ochelari) a povestit pentru ProSport ce s-a întâmplat la baza FRF de la Buftea. VK Soccer, clubul pe care-l conduce Krauss, desfășoară de trei ani, discret și fără sprijinul cuiva, un program pentru copiii nevoiași. Credit: Facebook VK Soccer
Viorel Krauss, antrenorul echipei câștigătoare: „Încă de la început, toți oamenii de acolo au fost negativi. Copiii s-au schimbat afară. Bătea vântul și erau 6 grade Celsius„
Viorel Kraus junior, fiul fostului jucător și antrenor rapidist Viorel Krauss, a revenit acum câțiva ani în România după ce a stat două decenii în America. „Prima reacție, când a apărut ideea să facem o școală de fotbal în România, a fost să spun că-mi iau bagajele și plec înapoi. Mi-am spus că, după 25 de ani și cu atâtea echipe mari și vechi în țară, toate cu academii de juniori serioase, organizate, cunoscute, ar fi imposibil să am loc pe piață. Dar când am văzut care este realitatea, nu mi-a venit să cred. Totul e la pământ”, povestește Krauss junior.
Așa că s-a apucat de treabă, înființând VK Soccer. S-a gândit că, dacă tot se ocupă de fotbal, să facă și un mic program social, pentru copiii fără posibilități. Nimeni nu i-a întins un deget în cei trei ani de când a pornit proiectul. Federația lui Burleanu? Citiți!
ProSport: Ce s-a întâmplat pe 18 martie, la turneul antidiscriminare organizat de FRF pentru copii la Buftea? Viorel Krauss, antrenor și manager la VK Soccer: Copiii noștri, fiind, cei mai mulți, din Mogoșoaia, ajunseseră acolo, la baza sportivă de la Buftea, pe la 8 jumătate, chiar dacă turneul era programat de la 11, iar noi trebuia să venim pe la 10. Dar asta e altă poveste, nu contează. Încă de la început, toți oamenii de acolo au fost negativi. Noi, când am ajuns, cu echipamentul și tot ce mai era, doamna Gabriela Popescu, avocat și secretarul general al asociației noastre, a rămas să discute cu ei. Eu am mers cu copiii…
Care era problema? Nu li se comunicase de la federație că urmează să se dispute acolo un turneu? Se pare că asta era problema. O problemă de comunicare.
Dar pe site-ul oficial al FRF fusese postată o știre în care se anunța turneul. Exact.
Cum ați ajuns să participați la competiție? Noi am fost contactați în luna decembrie de o doamnă care lucrează cu „Policy Center”, unul dintre organizatori, care ne-a spus că există posibilitatea unui turneu.
Deci nu era ceva făcut cu o zi înainte. Nu era făcut peste noapte. Nu.
„Sunt copii foarte buni. Luând parte la antrenamente, au fost motivați să continue și școala”
FRF a anunțat că participă copii defavorizați… Numai copii din familii defavorizate au fost! Jucătorii pe care i-am avut noi sunt parte din programul social VK Soccer Mogoșoaia. Avem și câțiva copii din București, dar majoritatea jucătorilor noștri provin din ceea ce se numește mahalaua Mogoșoaiei. Din familii de romi, copii foarte săraci și așa mai departe.
Dumneavoastră le faceți vreo facilitate acestor copii? Noi facem antrenamente cu ei de trei ori pe săptămână încă din luna mai 2014.
Cum sunt băieții? În principal, eu lucrez cu ei. Copiii sunt foarte buni. Avantajul de care noi ne bucurăm cel mai mult este faptul că ei, luând parte la antrenamentele de fotbal, au fost motivați să continue și cu școala. Pentru că le-am spus de la început că e foarte important să facă o prezență bună la școală și să ia anumite note.
Sprijinul FRF, LPF și al statului român: sublim, dar lipsește cu desăvârșire
Aveți vreun sprijin financiar pentru acest program social? Federația, liga… Până acum, de când ne-am înființat, din 2012, ne-am autofinanțat.
Nici fonduri europene sau guvernamentale n-ați primit? Nu avem fonduri europene, nu avem nimic. Singurii bani accesați în tot acest timp au fost 4.000 de lei primiți de la Direcția de Sport și Tineret a Județului Ilfov. Asta a fost acum doi ani.
Foarte puțin. Practic, nimic. În 2015 am organizat la Mogoșoaia prezentarea proiectului „Nouă ne pasă, implică-te și tu!”. Inițial, companiile pe care le-am contactat au fost foarte interesate, au vrut să se implice. După aceea, bineînțeles, au început să se retragă, ușor-ușor.
Câți copii sunt în programul social acum? Avem 16 copii care vin cu regularitate de 100%. Iar copii care vin din când în când – 64.
Destui. Este greu pentru că vorbim despre seriozitate, lucrăm cu copii care au crescut, din păcate, în situații în care nu au avut o viață organizată. Pentru ei, chiar dacă știu că avem antrenamente în anumite zile și la anumite ore, nu înseamnă mare lucru. Noi avem programul la Mogoșoaia, dar nu facem la FRF, la baza federală. Inițial, când am fost contactați, am discutat cu cei de la Primărie, care ne-au spus: da, susținem 100%, dăm echipament, mingi, aveți un anumit număr de ore în care puteți folosi baza de la Mogoșoaia… Asta nu s-a întâmplat absolut deloc. Nici măcar 25 de bani.
Copii pe care părinții nu-i mai lasă la antrenamente ca să-i trimită la cerșit
Meciurile s-au jucat pe repede înainte, câte o singură repriză și pe două jumătăți de teren mare, deși în program era prevăzut să se joace câte două reprize și pe teren de dimensiuni 20X40 metri. Credit: Facebook, contul VK Soccer
Deci, promisiuni multe, concret nimic. Nimic. Din partea Primăriei, din partea celor implicați. Acum, la Mogoșoaia antrenamentele le facem în parcul de lângă Castelul Brâncovenesc. Este OK. Pe mine mă bucură cel mai mult că, atunci când intrăm pe poartă, la Mogoșoaia, toți oamenii de acolo, domnii paznici, domnul care se ocupă de intrarea la Palat, ne mulțumesc pentru modul în care se comportă copiii. Se duc, dau mâna, spun „bună seara!”, „la revedere!”. Practic, ăsta a fost țelul. Avem o relație foarte bună, un parteneriat cu un liceu cu profil sportiv și acum încercăm să facem niște selecții chiar și în afara Bucureștiului, să aducem niște copii talentați care provin tot din situații defavorizate și pe care să-i ajutăm să-și schimbe puțin viața. Nu neapărat să ajungă fotbaliști. Dar să realizeze că există ceva și în afara situațiilor la care sunt expuși, din păcate, foarte mulți. Am avut jucători, în acești ani, provenind din cele mai neplăcute situații. Jucători care nu au mai venit la antrenamente – și vorbim de copii aici! – pentru că părinții i-au forțat să se ducă la cerșit.
Îngrozitor. Și nu mai vorbim de fete! Că într-o perioadă am avut și un program în care am avut fetițe… Sunt niște lucruri… Nu știu cum să le spun. Subterane. Nu au niciun fel de legătură cu aspectele pozitive ale vieții și care se întâmplă chiar și în situațiile legate de copii, de sport. Sunt mulți care nu se mai bucurau pentru că erau pedepsiți de părinți dacă veneau la antrenamente. Sunt niște nenorociri cu care am avut de-a face. Dar reușim să facem lucrurile astea pentru cei care încă mai pot să vină și se bucură de sport. Avem un băiat care a trecut în clasa a IX-a, la liceu, cu note foarte bune, este foarte conectat. Avem un alt băiețel din Giulești, care provine dintr-o familie cu nouă copii. El e cel mai mic, tatăl lui a murit acum doi ani de cancer. Mama se ocupă singură de familie. Sunt, deci, niște cazuri…
Pe repede înainte
Revenind la turneul de la Buftea, înțeleg că angajații federali nu i-au lăsat pe copii la vestiare spunând că sunt țigani. Da… Ă‚sta a fost un aspect foarte neplăcut. Nu știu exact. Poate a fost doar un comentariu spus la nervi de domnul administrator (n.r. – Eugen Stoian) din cauza faptului că pur și simplu a fost luat prin surprindere. Când am ajuns acolo împreună cu Gabriela, copiii vorbeau cu paznicul. Când am ieșit din mașină, îl aud pe domnul administrator strigând să nu-i mai țină în incintă că deranjează liniștea persoanelor care se pregătesc pentru meciuri. M-am dus, m-am prezentat. Mi-a spus că nu știe nimic, tot ceea ce știa era că la ora 15:00 era un meci de Liga 3, dar că după ora 13:00 nu mai trebuie să fie nimeni în incintă. Însă turneul nostru era organizat de câteva luni. Era prevăzută o pauză de vreo 40 de minute între competiții, ar fi trebuit să fie niște jocuri de plăcere între antrenori și copii și unii dintre părinții care voiau să se implice. Deci… Totul a fost dat peste cap. Dar, până la urmă, meciurile s-au jucat, copiii s-au bucurat de ceea ce merseseră acolo să facă și, una peste alta, din punctul lor de vedere, al celor mici, a fost în regulă.
Ce categorii de vârstă au fost implicate? Născuți în 2000 și mai mici. Noi, spre exemplu, am avut lot de 10 jucători. Am avut doi de 2001, restul de 2002, 2003 și un băiețel de 2004.
În situația asta, având doar două ore la dispoziție, ce ați făcut? Au venit și organizatorii, au discutat… Eu m-am dus să stau cu copiii, pentru că era foarte frig și căutam diverse locuri, unde să stăm, în așa fel încât să nu stăm în bătaia vântului.
Fără dușuri după meci și fără acces la toalete
Nu v-au lăsat în vestiare? În vestiare ne-au lăsat doar să ne schimbăm pentru competiție. Nu și după aceea, ca să se schimbe băieții înapoi, în hainele de stradă.
Deci n-a existat duș, acces la toalete după partidă… Nu. Nu.
Copiii fiind transpirați. Am văzut în pozele făcute acolo oameni cu geci pe ei, unii și cu căciuli. A fost destul de rece. Erau 6 grade afară. În special acolo. Știți cum este organizată baza de la Buftea. E chiar în câmp. Și dacă bate vântul…
Să te schimbi la marginea terenului, în condițiile alea… A fost o problemă. Ca să nu mai spun că am fost informați încă de la început, și ni s-a reconfirmat ulterior de nenumărate ori, să ne prezentăm cu numai 10 jucători, pentru că se joacă pe teren redus, în forma 5+1. Asta însemna un teren de 20X40 de metri. Până la urmă, singurul loc care ni s-a spus că poate fi pus la dispoziție era unul din terenurile mari de sintetic, împărțit în două jumătăți. S-a jucat în formula 7+1. Am fost 5 echipe. Și, deci, în loc să avem patru rezerve, am avut doar două rezerve. Deci, a fost…
Ați fost doar dumneavoastră în situația asta sau au fost și alte echipe? A, toate echipele!
Citește mai jos cum s-a negociat, prin telefonul fără fir și în ultima clipă, un turneu despre care se știa de trei luni.
După cum se poate vedea din poze, trofeele au fost inscripționate cu sigla FRF. Cu toate acestea, reprezentantul federației a încercat, inițial, să-i spună reporterului că FRF nu a fost organizatoare. Credit: Facebook, contul VK Soccer
Gabriela Popescu, avocat: „Administratorul a strigat: «Cum, sunt țigani? Nu vă dau niciun vestiar! Să se schimbe în tribună!»„
Gabriela Popescu, secretarul general al clubului VK Soccer, clocotea de indignare și la o săptămână distanță de evenimente. „Tot ce vă spun poate fi probat. Nu vorbesc așa, ca să mă aflu în treabă. N-am cuvinte să vă spun! Nu se poate să fie tratați așa niște copii!”, a fost reacția spontană a interlocutoarei.
ProSport: Ce s-a întâmplat sâmbătă, 18 martie, la turneul antidiscriminare organizat de FRF? Gabriela Popescu, secretar general VK Soccer: Noi știam de acest turneu de ceva timp, de prin decembrie, de la o doamnă (n.r. – Florentina Smărăndoiu) care se ocupă de organizare, de la Fundația Policy Center for Roma and Minorities. Întâmplarea a făcut să afle că noi ne ocupăm de copiii din minorități și, mă rog, că suntem implicați în turnee din astea sociale cu copiii de la Mogoșoaia. Și ne-au invitat să participăm la acest turneu. Se desfășoară de vreo cinci ani competiția asta. Turneul se numește „Nu rasism! Nu violență!”.
Am văzut. Pe scurt, eram în mașină cu Viorel (n.r. – Krauss, managerul și patronul VK Soccer) și ne-au sunat copiii de la Mogoșoaia și au spus că nu sunt lăsați acolo. Știți cum sunt copiii, nerăbdători. Ei sunt niște copii deosebiți, foarte atașați de noi. Acești copii ai noștri, fiind din Mogoșoaia, s-au dus direct acolo, la baza FRF. Și acolo au fost luați pe sus: „Bă, ce-i cu voi aici?”. „Am venit la turneu!” „Bă, plecați de-aici, că nu e niciun turneu!” După care un domn, cred că Eugen (n.r. – Eugen Stoian) se numește, care este și administrator la bază, le-a zis să plece, că n-au de ce să stea acolo. Copiii ne-au sunat, noi le-am spus să rămână acolo. Am ajuns, aveam echipamentul, tot ce trebuia pentru ei. Fusesem anunțați că o să dureze undeva, la 5 ore. Adică aveam, practic, toată ziua la dispoziție pentru turneul ăsta. Erau cinci echipe și urmau să joace fiecare cu fiecare, partidele ar fi trebuit să aibă două reprize. Deci era un regulament pe care ei îl făcuseră și noi știam cum se va juca…
„Turneul trebuia să înceapă la ora 11:00. Era ora 10:20 și nimeni nu știa de nimic”
Am înțeles că ar fi trebuit să se joace pe teren redus, 6 contra 6… Exact. Asta am știut noi. Noi am trimis lista cu jucătorii care participă, știam că vor primi un sandviș, că vor avea mai multe activități împreună, că vor sta mai mult timp la baza de la Buftea. Dar acolo nimeni nu știa nimic. Eu băgasem mașina în curte. Administratorul mi-a spus să scot mașina, că nu e voie. Am zis, OK, o scot, lăsați-mă să descarc echipamentul pentru copii și ce mai este. El: „Nu, că n-aveți ce să lăsați, pentru că nu e niciun meci!”. Domnule, la ora 11:00 începe turneul! Nu, că nu există niciun turneu. Plecați! „Domnule, eu nu plec”, i-am spus. „Ă‚știa au făcut scandal pe aici, au venit…”, ne-a reproșat. Ce scandal au făcut?, am întrebat eu. „Păi, au intrat, s-au dus, au deranjat.” N-a știut să-mi spună ce scandal au făcut copiii. I-am spus: „Domnule, eu vă garantez că acești copii nici n-au ieșit din perimetru! Și dacă aveți vreo cameră de supraveghere, puteți să vă uitați!”. Nu, că au urcat pe tribună. Bun, și dacă au urcat pe tribună, ce au făcut? Au stricat ceva? Nu! Cu ce v-au deranjat? „N-au ce să caute în curte, că i-au deranjat pe cei care sunt aici și dorm.” Domnule, noi avem un turneu!, spun eu. Ba n-aveți niciun turneu, răspunde el. „Cu cine ați vorbit de la federație?”, mă întreabă. „Domnule, tu nu înțelegi că eu sunt echipă participantă? Nu sunt organizator. Nu știu cu cine s-a vorbit la federație. Dar știu că doamna care se ocupă, pe nume Florentina, a discutat la FRF, ne-a anunțat să venim aici, iar ei, cu restul copiilor, sunt pe drum, cu autocarul federației”.
Și? Ce s-a întâmplat, până la urmă? În sfârșit, administratorul a sunat o dată, de două ori, la nu știu câte persoane de la federație, nu răspundea nimeni! Era nervos: „Păi, da, e sâmbătă, nimeni nu lucrează, așa e în federație, numai eu stau aici și mie nu mi-a spus nimeni nimic!”. Când a auzit că vin și alții cu autocarul federației, a înlemnit: „Cum, vin cu autocarul?”. „Da, domnule, vin copiii cu autocarul! În 15-20 de minute sunt aici!” „Și de unde sunt?” „Sunt romi din Ferentari!”, răspund eu. „Cum, sunt țigani?” „Da, sunt romi, este un program pentru copiii defavorizați.” „Ce, îmi vin mie ăia aici, că eu trebuie să spăl WC-urile, să curăț! Nu vă dau niciun vestiar! Să se schimbe în tribună! În plus, plecați de aici, că poate sunteți la Mogoșoaia!” „Domnule, nu e Mogoșoaia, e Buftea! Ni s-a confirmat că e Buftea!” Deja, după 10 minute de discuții, eu le-am spus: să vă fie rușine, eu nu plec de aici, mie să nu-mi jigniți copiii și vă rog să ne dați o încăpere, să stea la căldură, pentru că nu e normal să ne tratați așa, ca pe niște gunoaie! Deci, culmea, ăsta e un proiect intitulat „Nu rasism, nu violență!”. Nu vă e rușine? Administratorul, și mai disperat: „Eu nu știu nimic!”. Până la urmă, a luat legătura cu cineva de la federație (n.r. – cu Florin Șari, manager pentru responsabilitate socială și bună guvernanță al FRF), greu de tot, care i-a spus că a, da, e un turneu, dar e lipsă de comunicare…
Uitaseră să-i anunțe? Da, uitaseră. Administratorul tot comenta la telefon, în discuția cu cel de la federație: „Da, dar știți că au plătit 22 de milioane cei de la Domnești, să vină să joace la Buftea, iar pe celălalt teren sunt competiții. N-am unde să-i bag, că sunt mulți! Auzi, vin cu autocarul și eu nu știu nimic!”. Până la urmă, a venit la mine, mi-a dat telefonul lui, să vorbesc cu cineva, nu mai știu dacă s-a recomandat. Interlocutorul m-a întrebat cu cine s-a vorbit. Toată lumea mă întreba pe mine cu cine s-a vorbit, ca și cum eu aș fi fost organizatorul și trebuia să știu amănuntele astea! Le-am zis încă o dată că habar n-am, eu sunt invitată la competiție și aștept cu copiii aici, pentru că la ora 11:00 trebuie să înceapă turneul. Era ora 10:20 și nimeni nu știa de nicio competiție! A mai durat vreo 5-10 minute, după care…
Viorel Krauss junior și Gabriela Popescu au îndrăznit să povestească pentru ProSport cum a decurs un turneu antidiscriminare al FRF. Credit: Facebook, contul VK Soccer
„«Presa» a fost cuvântul magic. S-au schimbat imediat. Dintr-o dată, a răspuns cineva la telefon”
Cu câți copii erați acolo și așteptați la poartă? Erau toți copiii noștri de pe listă. Recunosc că m-am enervat și le-am spus foarte clar: „Domnule, eu m-am săturat! M-am săturat și de Burleanu, și de tot neamul lor, eu să știți că o să chem presa! Pentru că este un turneu organizat de FRF, care dă premierea, Burleanu a dat un comunicat public care este pe site-ul federației, unde vai, ce elogiază el și cum se implică federația în lupta împotriva discriminării…”.
Am văzut comunicatul. Le-am spus că este rușinoasă politica lui Burleanu, care spune ce spune și uite care este realitatea. „Și să vă fie rușine, că eu chem presa!” Să știți că imediat s-au schimbat! A fost cuvântul magic. Dintr-o dată a răspuns cineva la telefon și acest domn, administratorul, a venit și mi-a dat să vorbesc cu cineva din federație care, foarte politicos, s-a recomandat… Eu eram în mașină cu copilul care este căpitanul de echipă și care a auzit toată discuția.
Copiii cum au reacționat auzind că nu sunt lăsați la vestiare pe motiv că „sunt țigani”? Copiii să știți că au fost nemaipomeniți, au fost tot timpul foarte înțelegători, îmi spuneau, „lăsați, nu vă mai enervați, noi mai așteptăm aici, nu e niciun fel de problemă, stăm să jucăm chiar dacă ne schimbăm afară”. Și căpitanul de echipă a auzit discuția cu acest domn de la federație care ne-a spus să nu ne supărăm, că e o problemă de comunicare, să stăm fără grijă că au aranjat să facă terenul, să-l marcheze. „O să jucați pe un teren, în spate, dar să știți că nu o să puteți să jucați decât maximum două ore, până la ora 13:00, când trebuie să plecați de la teren!”. Într-un final, mi-a spus că „am convenit să vă dea un vestiar în care să se schimbe copiii pe rând și, apoi, să iasă afară cu tot cu bagajele. Și vor juca în spate, pe un teren. În condițiile astea nu știu cum vă organizați”. Nu știau nici de autocar, nu știau de nimic! În final, după această discuție, a venit o doamnă cu o mașină, val-vârtej, în curte direct, să vadă ce se întâmplă acolo. Era o doamnă îmbrăcată din cap până-n picioare cu echipament Joma, pesemne cineva de la federație. A fost foarte amabilă, zâmbitoare, politicoasă. Atât a spus, „eu am venit, fiind singura în București, să văd ce e pe aici”. Avea și părul ud, se vedea că a venit într-o mare fugă, săraca, probabil a fost luată de acasă, du-te și vezi ce e acolo că vine presa, liniștește-i! Cert este că a stat alături de noi pe teren, le-a zâmbit copiilor… Deci doamna respectivă a fost trimisă să…
„Ne-au spus că au venit «ăștia», ca să facă mizerie”
Salveze imaginea. Da. Se vedea clar că n-avea nicio treabă, cine suntem, ce-i cu noi.
Domnul Krauss mi-a spus că, după turneu, copiii nu s-au mai schimbat în vestiar, ci la marginea terenului. Da, deși era frig afară și bătea un vânt acolo, în câmp, de te lua dracul… La începutul turneului, copiii s-au schimbat pentru meci în vestiar. Bineînțeles că această competiție, „Nu rasism. Nu violență”, s-a derulat la foc automat! Au jucat fiecare câte o singură repriză, cu câteva minute pauză între ele, nu s-a mai ținut cont cine stă, cine joacă, fiecare cu fiecare. Hai, pe repede înainte, că la ora 13:00 trebuie să vină să ne dea afară. Vreau să vă spun că, până ne-am strâns bagajele, s-a făcut ora 14:00 și nu venise nimeni! Nici pe terenul de lângă noi, nici la terenul nostru. Nimic. Efectiv, jenant! Îi mai puteau lăsa încă o oră pe copiii ăștia să se joace, mai ales că erau acolo… Păcat de ei!
Copiilor le-a plăcut? Ei chiar s-au bucurat de competiție. Aici e problema. Ei au apreciat competiția și s-au bucurat de ea așa cum a fost. Este regretabil că federația nu se ocupă de chestiile astea. Și pot să fac comparația cu competițiile de pe vremea lui Mircea Sandu. Pe vremea lui, competițiile erau serioase și chiar era respect. Nu a existat să ne schimbăm afară! Stai afară cu copiii, la 6 grade Celsius. De ce? Pentru că nu vrea un nene să mai spele WC-urile! Sau că n-ar fi spălat WC-urile înainte pentru că murdăresc „ăștia”. Și că au venit „ăștia” să-i facă mizerie și că el s-a săturat. Dar dacă stabilești cu câteva luni înainte o competiție care trebuie să se desfășoare într-un anumit fel… Nu te gândești la copiii ăia, pentru care acest turneu a însemnat ceva extraordinar? Pentru ei a fost, cum să vă spun, punctul culminant al unei perioade de pregătire și de antrenament. Pentru că noi și ONG-urile ne străduim cu acești copii. Policy Center îi duce pe acești copii într-un program superb. Le-au comandat cupe, au comandat o grămadă de chestii. Voluntarii care se implică… Au arbitrat voluntar niște tineri. Ne-au tratat senzațional. Iar federația îți dă un „ignore”. Asta este deranjant. Comunicatul de presă, dacă îl citești și n-ai fost la competiție, spui: „Sunt invidios că n-am fost și eu!”.
„Plecați de aici, că sunteți țigani!”
V-au spus portarul sau administratorul „plecați cu țiganii ăștia de aici!” sau „nu-i lăsăm să se schimbe în vestiar pentru că sunt țigani”? Sincer, da! Și nu numai mie! Asta a fost una din… Dar nu portarul! Portarul a fost foarte amabil. Administratorul era foarte supărat. A fost… Dar mi-au spus și copiii! „Plecați de aici, că sunteți țigani! Ce căutați aici?” Dar el este un angajat al FRF. Te trezești în curte cu niște copii care nici măcar nu erau îmbrăcați în echipament… Erau îmbrăcați de stradă, fiecare cum venise de acasă. Și nu erau prea frumos îmbrăcați…
Dar poți pune mâna pe telefon și suna la superior. Dar dacă nu-ți răspunde nimeni? Și nu-ți răspunde, nu-ți răspunde, intri în panică. Și când vezi că ăia nu pleacă din curte și spun că au turneu… Omul respectiv, ca angajat, mi-a spus clar: „Înțelegeți, eu n-am primit nicio informare de la federație, nu cunosc, nu știu, nimeni nu-mi răspunde la telefon. Eu îmi pierd serviciul dacă vă las aici!”.
„ONG-urile fac tot ce pot. Federația, în schimb, își bate joc! Dar stăm bine la politică, dăm comunicate!”
Doamna de la Policy Center a asistat la discuțiile astea? Dânsa, când a venit, deja știa de probleme, că se agitaseră pe parcurs. Eu am vorbit cu dânsa când a ajuns. Mi-a mulțumit că am fost acolo. Și-au cerut scuze de situație. Erau și ei, la rândul lor, foarte supărați. Tot spuneau că au documente făcute de luni întregi cu federația.
În unele poze se vede, în fundal, mormanul de genți și haine, în spatele porților… Toți s-au schimbat afară. Copiii au mâncat afară. S-au schimbat afară.
În frig, transpirați. Da, în frig. Gândiți-vă că fiecare a stat 20 de minute! Deci, dacă joci două meciuri și stai 20 de minute afară… După care mai joci două meciuri… E o problemă pentru ei.
Mai ales că sunt copii. Erau și copii de opt ani, și de nouă ani! E aiurea! Erau și mai mici, și mai mari… Cum să vă spun… Pe toți îi unește un singur țel, să joace fotbal și să facă parte dintr-o echipă. Repet, ONG-urile fac tot ce pot. Federația, în schimb, își bate joc. Dar stăm bine la politică. Facem comunicate bune. Deși văd că premierea a dat-o federația! Au dat un tricou, mă rog…
Citește mai jos: ce a întrebat ProSport și ce a răspuns FRF. Un comunicat care pune nervii și răbdarea la încercare.
Florin Șari, director FRF: „Nu am luat la cunoștință de vreun incident. Copiii au primit tot concursul reprezentanților FRF”
Florin Șari (stânga), director cu programele sociale în cadrul FRF, a încercat să-l inducă în eroare pe reporterul ProSport, spunându-i că turneul a descurs perfect și că totul este o invenție a unor scandalagii. Credit: Facebook, contul lui Florin Șari
ProSport a cerut la FRF punctul de vedere al președintelui Răzvan Burleanu asupra evenimentelor petrecute la turneul antidiscriminare organizat la Buftea. Întrebările trimise în scris au fost următoarele:
„Domnule Burleanu, martorii oculari și copiii povestesc că angajații federali au vrut să-i dea afară reproșându-le că sunt «țigani». Cum se potrivește această atitudine cu denumirea și scopul competiției, «Nu rasism! Nu violentă!»?
De ce nu au fost lăsați copiii, la sfârșitul întrecerii, să folosească vestiarele, dușurile și grupurile sanitare? Cum justifică FRF decizia de a lăsa copiii, transpirați fiind, să se schimbe după meciuri afară, în vânt și la 6 grade Celsius?
FRF primește bani din vreo sursă – fonduri europene, fonduri publice, sponsori etc – pentru acest tip de turnee?”.
Răzvan Burleanu nu a răspuns, punctul de vedere oficial fiind dat, tot în scris, de Florin Șari, manager Responsabilitate Socială și Bună Guvernanță al FRF, câteva ore mai târziu. Propoziția de deschidere are 8 rânduri de text și 554 de semne. Primele 17 rânduri (1160 de semne) nu au nicio legătură cu întrebările ProSport. Un răspuns parțial vine, totuși, în încheierea textului – în ultimele 10 rânduri (659 de semne) se spune că nu se știe de vreun incident și că micii fotbaliști au beneficiat de toate condițiile.
Lipsește răspunsul la întrebarea câți bani europeni și de la buget ia FRF pentru turneele sociale de care uită să se ocupe.
Iată mai jos ce a scris Florin Șari, directorul lui Burleanu: „Federația Română de Fotbal desfășoară, în parteneriat cu diverse organizații ale societății civile, activități în scopul îndeplinirii obiectivelor asumate prin strategia antidiscriminare, un document realizat și adoptat în colaborare cu organizații de prestigiu și autorități publice competente, bazat pe valori puternice și orientat spre măsuri afirmative de combatere a discriminării, a rasismului, a discursului instigator la ură, a oricărei forme de impietare a bucuriei, pe care fotbalul o aduce practicanților și spectatorilor acestuia deopotrivă. Respectul pentru demnitatea umană este o valoare centrală a strategiei noastre. Turneul de fotbal «Nu rasism! Nu violență!», organizat în colaborare cu Fundația Policy Center for Roma and Minorities în data de 18 martie a.c. la Centrul Național de Fotbal Buftea se înscrie în seria activităților dedicate promovării diversității, deschiderii accesului către fotbal a unui număr cât mai mare de copii, doritori să împărtășească bucuria practicării acestui sport. Fundația Policy Center for Roma and Minorities este unul dintre cei mai importanți parteneri ai FRF în activitățile de responsabilitate socială.
Nu am luat la cunoștință, nici pe durata evenimentului, nici după aceea, de vreun incident precum cele relatate către dumneavoastră. Copiii au avut acces la un teren de fotbal sintetic, la vestiare dotate cu facilități moderne și au primit tot concursul reprezentanților FRF în buna desfășurare a activităților fotbalistice. Decizia cu privire la utilizarea facilităților puse la dispoziție a aparținut fiecărei echipe în parte. FRF practică cu consecvență o politică de «ZERO TOLERANȚ» față e manifestări rasiste sau discriminatorii, iar angajații noștri sunt primii care iau atitudine în fața unor asemenea practici, precum cele descrise de dumneavoastră”.
Vezi mai jos cum minciuna are picioare scurte.
Copiii s-au schimbat afară. Directorul FRF și administratorul spun că patru dintre echipe au refuzat vestiarele. Reprezentanții VK Soccer au menționat pentru ProSport că, la final, li s-a spus că vestiarele sunt deja încuiate. Credit: Facebook, contul VK Soccer
Eugen Stoian, administratorul bazei Buftea: „Am vorbit cu domnul Șari, mi-a spus «Eugene, aoleu, nu știai? Te rog, fă cum faci să se desfășoare!». Am fost supărat, dar țigani nu le-am spus”
Dacă Florin Șari, directorul pus de Burleanu să conducă acest tip de acțiuni sociale la FRF, a negat totul, declarându-i reporterului, verbal, că treaba a mers conform programului, iar angajații bazei Buftea au fost avertizați și pregătiți din timp pentru turneu, în schimb administratorul a avut o versiune diferită. Florin Șari a insistat în mod deosebit, în dialogul cu ProSport, ca reporterul să nu ia legătura cu angajații FRF și a refuzat chiar să furnizeze numele administratorului. Această atitudine a devenit explicabilă după ce ProSport a stat de vorbă cu Eugen Stoian, șeful bazei.
ProSport: Domnule Stoian, v-am sunat în legătură cu turneul din 18 martie, cel organizat pentru copiii defavorizați. Eugen Stoian: Ce pot să vă zic eu…
Înțeleg că au fost niște incidente neplăcute. N-a fost niciun incident neplăcut. A fost o lipsă de comunicare. Eu am venit din greșeală… Aveam un meci de Divizia C de la ora 15:00…
Jucau cei de la Domnești. Da, cei de la Domnești. Și, din greșeală, am venit mai devreme, pe la ora 9:30 – 10:00. Nu știam unde se joacă.
Dumneavoastră! Da. Nu știam unde se joacă, pe iarbă sau pe sintetic, pentru că nu știam dacă plouă sau nu. Și a trebuit să tușez terenul. Au jucat Domnești cu Popești (n.r. – Popești Leordeni). Ă‚sta a fost singurul incident. A fost lipsă de comunicare.
Eu înțeleg că au fost mai multe probleme. Le-am rezolvat eu. Problemele care erau. Cu vestiarul, cu terenul, cu măsuțele… Deci, le-am descurcat.
Înțeleg că, inițial, nu ați vrut să-i lăsați pe copii să intre în bază, că nu e niciun turneu acolo. Le-am spus că nu e niciun eveniment acolo și să se ducă la Buftea. Că poate este un eveniment la Buftea.
La Mogoșoaia. Nu, la Buftea. Adică în orașul Buftea.
Aha. Ziceau că lor le-a spus la Buftea. Băi, frate, zic, eu nu știu nimic, băi, copii, duceți-vă… Ei, „nu, nu, nu, că aici ne-au zis!”. Între timp, venind o doamnă, nu i-am reținut numele, cu băiatul lui nea Viorel Krauss…
Da, Viorel Krauss fiul. Fiul. Nu știu dacă e același nume. Pe urmă au început telefoanele. Am sunat un coleg de-al meu de la organizare, mai tare, Adi Mihalcea, mi-a spus: „Eugene, stai așa, să sun și eu, că nu știu nimic!”. Copiii… Alți copii! Erau deja în autocar, se îndreptau spre baza de la Buftea. Cam asta e. Dar s-a desfășurat fără probleme, până la urmă.
Am înțeles. Dar… …a început puțin mai târziu, i-am mutat pe terenul 2, că nu era voie pe terenul 1. Nu știam până la ce oră țin copiii jocurile. I-am mutat în spate, pe terenul 2, sintetic.
Dar dumneavoastră nu vă spuseseră înainte: „Vedeți că e un turneu, vin niște copii!”. Nu! Nu! Nu!
Spuneți-mi, au fost probleme cu vestiarele? S-au schimbat copiii afară după competiție? Deci, stați așa, puțin. Au fost probleme la început. Le-am dat două vestiare, că avea unul un lot național și alte două erau pentru Domnești și Popești. N-au intrat în ele. Le-am dat două vestiare, s-au schimbat, și după meci le-am zis să poftească înăuntru. N-au mai vrut! S-au schimbat patru echipe afară și ultima a intrat în vestiar.
Dar ce v-au zis? De ce n-au vrut? N-au vrut! S-au schimbat pe terenul 2. Și-au luat hăinuțele de acolo, s-au schimbat pe terenul 2, sintetic. A fost cald, a fost frumos. Deci, doar o singură echipă, a cincea, a intrat în vestiar. Că puteau să intre toate cinci, cum a fost la început.
Am înțeles. Încă o chestiune. Mi s-a spus, de către cei care au fost acolo, că le-ați spus copiilor că sunt țigani și să plece de acolo. Cine le-a zis?
Dumneavoastră. Nu!
Și că erați foarte supărat. Nu-i adevărat! Supărat am fost, dar n-am cum să zic de țigani. Mai ales că… Ce, eram prost, să-mi tai singur craca? Păi, vin de la federație și le ziceam țigani? Dar nici n-au fost, să știți! Erau doi-trei mai…Dar cum să-i fac țigani? Păi, ce, așa prost sunt? Au mai fost doi-trei părinți pe acolo, pe sus, prin tribună… I-am rugat frumos, duceți-vă…
OK. Asta a fost. Asta, cu țiganii, m-a mai întrebat cineva, dar nu… N-avea cine să zică. Eram trei persoane: eu și cei doi părinți: Exclus, exclus!
Am înțeles! Păi, chiar așa prost să fiu? Am 50 de ani, dracu”! Am fost și eu o grămadă de ani pe la fotbal.
Ulterior, Eugen Stoian a revenit cu un telefon pentru a ne îndruma către FRF: „Dacă mai aveți vreo nelămurire, vedeți la departamentul Competiții și Informații de la noi, de la federație. De acolo a fost lipsa de comunicare și de organizare! 100%!”. Întrebat cu cine a vorbit, în cele din urmă, pentru a primi permisiunea să îi găzduiască pe copii, administratorul și-a amintit: „Am vorbit cu domnul Șari, care se ocupă… Mi-a spus: «Eugene, aoleu, nu știai?». «Nu știam!» «Te rog, fă cum faci să se desfășoare!» Și m-a dus capul, că de-aia sunt acolo!”.
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER