O viaţă de speranţă disperată şi o poveste de dragoste fără de sfârşit. Coma de 33 de ani care i-a furat viaţa unuia dintre primii jucători francezi de culoare din naţionala cocoşului galic

7 ian 2016 9476 afişări Special
O viaţă de speranţă disperată şi o poveste de dragoste fără de sfârşit. Coma de 33 de ani care i-a furat viaţa unuia dintre primii jucători francezi de culoare din naţionala cocoşului galic

“Ce poţi spune despre o fată de 25 de ani care a murit?”, se întreabă protagonistul din “Love Story”, un film care a adus lacrimi pe obrazul oamenilor de pretutindeni începând cu 1970. Ce poţi spune despre drama care a lovit familia Schumacher pe 29 decembrie 2013 şi viaţa scursă de atunci, secundă cu secundă, oră de oră, zi de zi, în contul septuplului campion al Formulei 1, al omului care atunci când nu a mai fost în cockpitul unui bolid, s-a suit în şaua unei motociclete sau în hamul unei paraşute pentru a trăi viaţa cu adrelina la maximum? În ziua aniversării a doi ani de la cumplitul accident de schi din Alpii francezi, un ziarist al celei mai vechi publicaţii de sport ale cărei pagini nu au încetat să fie tipărite nici până astăzi, Andrea Cremonesi, găsea cuvintele dureros de potrivite: “un tunel al suferinţei de 730 de zile”. Pentru Michael Schumacher, tunelul suferinţei a adunat până astăzi 738 de zile. Şi continuă.

Apoi… ce poţi spune despre drama unui fost fotbalist francez, al cărui tunel al suferinţei nici nu se mai poate exprima în zile, pentru că a ajuns la 33 de ani!? Pe 17 martie, tunelul lui Jean-Pierre va ajunge la 34 de ani, pentru că de când s-a prezentat la un spital din Lyon pentru o banală operaţie la genunchi, la ligamente, nu s-a mai ridicat în două picioare şi nici nu a mai vorbit… Pentru că a rămas adormit şi amorţit într-o comă profundă. Jurnalistul CNN Piers Edward a găsit, într-un material publicat pe 5 ianuarie, alte cuvinte dureros de potrivite: “Jean-Pierre Adams: coma de 33 de ani care nu poate învinge iubirea”.

Publicaţia americană spune povestea fostului internaţional francez, acum în vârstă de 67 de ani, al cărui timp a încremenit la 34 de ani. Restul s-a scurs într-un fel ciudat, fără el. Şi, totodată, CNN spune povestea familiei lui Jean-Pierre, a soţiei Bernadette Adams. O poveste intitulată “Jean-Pierre şi Bernadette Adams: the greatest untold love story”. Totul cauzat de o operaţie care nu ar fi trebuit să aibă loc - "Furtuna perfectă" - cum inspirat a ales intertitlul jurnalistul american.

"Era o forţă a naturii, foarte puternic din punct de vedere fizic, avea o determinare fantastică şi o dispoziţie de a face tot ceea ce i se cerea exemplară", Henri Michel, antrenor al echipei olimpice a Franţei (1984), apoi selecţioner al naţionalei Franţei în perioada 1984 - 1989, în mandatul căruia Jean-Pierre Adams şi-a făcut debutul în tricoul Les Bleus

"<<Ce cadou îi cumperi unui bărbat care şi-a petrecut ultimii 30 de ani într-o comă?>> Aceasta este întrebarea pe care şi-o pun membrii familiei fostului internaţional francez Jean-Pierre Adams, a cărui viaţă a fost întoarsă brutal cu susul în jos în 1982, la fiecare aniversare importantă", este deschiderea materialului publicat de CNN. Paralela cu Michael Schumacher nu este deloc întâmplătoare, chiar dacă germanul a scăpat de comă, după şase luni. Verdictul pentru el continuă însă să fie dur - stare vegetativă şi o îmbunătăţire care se rezumă, conform celor mai recente firimituri de veşti bune, la "are momente în care este conştient", "momente în care recunoaşte vocea soţiei, Corinna, şi a copiilor, şi atunci plânge". După ce le-a interzis complet accesul cunoscuţilor lui Schumi, în frunte cu fostul manager Willie Weber, Corinna Schumacher s-a ciocnit probabil de această întrebare, mai ales în condiţiile în care, acum câteva zile, pe 3 ianuarie, pilotul care a repus Ferrari pe calea succesului la începutul anilor 2000, a împlinit 47 de ani. Accidentul lui Michael Schumacher, de la Meribel, a venit cu cinci zile înainte ca Schumi să aniverseze 45 de ani. Viaţa lui Jean-Pierre s-a schimbat radical la şapte zile după ce împlinise 34 de ani.

Din acea forţă a naturii despre care vorbea fostul său antrenor, fotbalul a văzut prea puţin. Jean-Pierre debuta ca vârf de atac, dar devenea o legendă în defensivă: era jumătatea din  "garde noir", "black guard" a naţionalei de fotbal a cocoşilor galici, alături de Marius Tresor. Jean-Pierre a prins 22 de meciuri la naţională, colegul, Marius Tresor - 65. Tresor a fost inclus de marele Pele pe lista sa de 125 "cei mai mari jucători de fotbal ai tuturor timpurilor", Jean-Pierre nu, dar "Kaiserul" Franz Beckenbauer declara în presa franceză "Adams şi Tresor au format unul dintre cele mai puternice cupluri de fundaşi centrali în Europa".

Jean-Pierre Adams are propria cameră în casa din Nimes, în Franţa, modificată în stilul unei rezerve de spital, cu un pat special croit pentru a servi nevoile fostului sportiv de 1,78 m. Soţia sa, Bernadette, veghează la căpătâiul său zi de zi. Ceas de ceas. De la şapte dimineaţa până la opt seara sau mai târziu. Bernadette ia doar micul dejun singură. Apoi are grijă de soţ: spălat, hrănit, schimbat, asistat la exerciţiile impuse de medicul care are grijă zi de zi să mai antreneze puţin muşchii vitali. Pentru a amâna atrofierea totală a acestora şi înecul. Pentru ca plămânii lui Jean-Pierre să continue să tragă greoi aer, iar inima să continue să pompeze, tot greoi.

Cel născut în Senegal, care îşi făcuse un nume printre francezi, respiră singur, poate digera alimente şi poate deschide ochii. Îi închide, dar uneori doarme cu ochii deschişi.  "Nimeni nu uită să îi cumpere cadou de Crăciun, sau de Ziua tatălui. Îi cumpărăm tricouri sau pulovere, pentru că eu îl îmbrac în pat, poartă în fiecare zi altceva", a povestit Bernadette Adams. "Şi lucruri care să îi înfrumuseţeze camera, cum ar fi aşternuturi noi sau parfumuri. Îi plăcea mult Paco Rabanne, dar cum favoritul său nu se mai produce, îi iau Sauvage de la Dior", deapănă firul poveştii soţia lui Jean-Pierre. Cei doi sunt căsătoriţi de 46 de ani, însă doar 13 au fost cu adevărat fericiţi - anii în care s-au bucurat împreună de viaţă.

"Bernadette îşi sacrifică şi propriul somn pentru somnul lui liniştit", notează jurnalistul CNN. "Simte când nu sunt eu cea care îl hrăneşte, cea care îl îngrijeşte. Asistentele îmi spun - parcă nu e el! Cred că simte anumite lucruri. Probabil că îmi şi recunoaşte vocea", este tot ce poate spune Bernadette. Nu are certitudini.

Născuţi amândoi în Senegal, Jean-Pierre şi Bernadette s-au cunoscut în Franţa. La zece ani, bunica sa, o catolică practicantă l-a luat pe Jean-Pierre într-un pelerinaj în Europa, la Montargis, şi l-a înscris la o şcoală din Franţa. Viaţa lui s-a schimbat radical în momentul în care a fost adoptat de un cuplu francez. Jean-Pierre învăţa şi muncea într-un atelier de făcut cauciuc şi în paralel, a început să joace fotbal, iar în a doua jumătate a anilor '60, a cunoscut-o pe Bernadette la o petrecere, la o seară de dans. Lumea nu îi vedea cu ochi buni: el - negru, ea - albă. Societatea franceză încă nu tolera astfel de căsătorii. "Nu pot ascunde faptul că ne-a fost dificil la început. Un bărbat de culoare şi o femeie albă, împreună - nu era un lucru bine văzut. Am început însă să ne întâlnim, am stabilit să ne căsătorim şi părinţilor mei le-am trimis o scrisoare: îi anunţam de nuntă, le comunicam data nunţii şi le ataşam o invitaţie. Mama ne-a invitat la cină şi apoi totul a fost bine: el ajunsese chiar să fie văzut mai bine decât mine - Jean-Pierre, Jean-Pierre, numai despre el vorbeau ai mei", povesteşte Bernadette.

Din 1969, atunci când s-au căsătorit, Jean-Pierre şi Bernadette s-au mutat la Nîmes, acolo unde el a prins un contract la echipa locală de prima devizie. Povestea se ţesea în culori aprinse, strălucitoare: în mai puţin de doi ani, echipa sa terminase campionatul pe locul doi, iar Jean-Pierre prindea convocarea la naţională, fiind unul dintre primii jucători de culoare chemaţi la lot. A mers în 1973 la Nantes, pentru patru sezoane, apoi la Paris Saint-Germain (1977 - 1979). Nimes rămâne însă acasă - este şi acum locul în care timpul se scurge anevoios pentru Jean-Pierre şi Bernadette. 

Un doctor care "ştia totul despre fotbal" l-a oprit în spital

În 1982, o pasiune curioasă i-a bătut prea insistent la porţile sufletului. Voia să antreneze copii, să se bucure alături ei de sportul cu balonul rotund, să le împărtăşească din secretele învăţate cu multă sudoare. Jean-Pierre lua drumul Dijon-ului pentru o acţiune de trei zile. Cariera sa era în declin, iar genunchiul i-a dat lovitura fatală: un tendon i-a trimis mesaje dureroase peste limita suportabilului. Şi l-a trimis, înapoi la Lyon,  la Édouard Herriot Hospital, pentru o radiografie.

"Trebuia să vină acasă. Dar cum mergea pe coridoarele unui spital în care nu cunoştea pe nimeni, a trecut pe lângă el un doctor care ştia totul despre fotbal, pentru că se îngrijea de echipa din Lyon", povesteşte Bernadette, ştafeta fiind apoi preluată de jurnalist. "Oprindu-se pentru a discuta, doctorul s-a oferit instantaneu să îl ajute, după un consult ad-hoc. A decis că trebuie operat şi l-a programat pe Jean-Pierre pentru ziua de miercuri, 17 martie 1982", scrie Piers Edwards, jurnalistul CNN. "Când a venit momentul, a fost o problemă, pentru că angajaţii spitalului erau în grevă. Cazul lui Jean-Pierre era departe de a fi unul acut, de urgenţă - s-ar fi putut amâna, dar operaţia a fost făcută conform planului", mai adaugă jurnalistul, înainte de a-i preda ştafeta soţiei, Bernadette.

"Anestezista avea în grijă opt pacienţi. Unul după altul, ca pe o bandă rulantă. Jean-Pierre a fost încredinţat unui stagiar, care repeta un an şi care, ulterior, a admis în instanţă, că nu era calificat pentru sarcina trasată. Având în vedere că nu era o operaţie de urgenţă, spitalul era în grevă, nu erau suficienţi doctori, iar această femeie avea opt paturi, în două camere, ar fi trebuit să primesc un telefon că operaţia s-a anulat", este mărturisirea înecată în regret a lui Bernadette.

Apelul nu a venit şi erorile s-au înlănţuit. Pe scurt: Jean-Pierre a fost intubat greşit, iar consecinţele - stare vegetativă permanentă, creierul fiind privat pe termen lung de oxigen, rezultând leziuni foarte severe. 15 luni petrecute în spital, apoi mutarea acasă. "Cred că nici nu ştiau cum să aibă grijă de el", afirmă Bernadette. "Încerc să nu mă gândesc la accident zi de zi, dar nu am încotro. De fiecare dată când mă uit la el, este prezent în mintea mea". Şi bătrâna primeşte şi lovitura unei întrebări dure - eutanasia aţi luat-o în considerare? "Ce pot să-i fac - să-l înfometez? Să-l las să moară încetul cu încetul? Nu, nu, nu..."

7 ani a durat procesul care a stabilit că spitalul se face vinovat de "vătămare corporală involuntară", iar abia după alţi cinci ani instanţa a stabilit daunele pe care familia le va primi: anestezista a plătit echivalentul a 750 de euro în ziua de azi, la fel şi internul. Ambii fiind suspendaţi din spital pentru o lună. Federaţia franceză de fotbal, liga franceză şi o echipă a foştilor internaţionali francezi - Variety Club of France - susţin de trei decade întreţinerea lui Jean-Pierre. Spitalul nu şi-a cerut niciodată scuze pentru cele întâmplate.

"El era esenţa poftei de a trăi în corp omenesc. Îi plăcea să râdă, să glumească şi să iasă cu prietenii. Găseai mereu zâmbetul gata să explodeze pe faţa lui. Iubea viaţa bună", îl descrie Bernadette pe Jean-Pierre Adams, până la 34 de ani. Un fotbalist care iubea şi muzica, şi ritmurile braziliene, şi ţigările. Bernadette luptă cu ardoare pentru a păstra licărul de viaţă din Jean-Pierre.

"Este în viaţă şi este incredibil. A fost o persoană agreabilă şi merită ajutor. Eu îi vorbesc neîncetat, despre ceea ce văd la televizor, despre ceea ce găsesc în mail. Întotdeuna se întâmplă ceva în jurul lui. Nu ştiu ce aş vorbi cu el, dacă... Eu îmi spun că nu îmi înţelege cuvintele, dar parcă sunt momente în care are o tresărire. poate că este vorba doar despre o fracţiune de moment. Poate că doar pentru o clipă, înţelege ceva".

"Starea lui nu se înrăutăţeşte, aşa că... cine ştie? Dacă medicina va avansa, de ce să nu sper la o recuperare?". După 34 de ani de la "Furtuna perfectă", deşi împreună au doi copii, în mintea soţiei lui Jean-Pierre încolţeşte o teamă:"Dacă mor înaintea lui, cu el ce sa va întâmpla?", pentru că pe cei doi puşti, Laurent şi Frédéric, care aveau 11 şi respectiv 4 ani când drama a intrat cu adevărat în viaţa familiei lor, Bernadette vrea să-i ferească de chin. Bernadette are 72 de ani. Jean-Pierre, 67 de ani. După un tunel al suferinţei de 34 de ani, ea încă speră. Schumi are 47 de ani. Corinna, 46 şi încă se ascunde în spatele unui zid bine baricadat cu milioane de euro, în interiorul casei sale din Elveţia. Nu a avut încă puterea să vorbească. Dar parcă aşa realizezi mai mult că tunelul lui Michael Schumacher este încă la început.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.