"Nae m-a salvat de Securitate. Când n-aveam ce pune pe masă, ne-am dus la Rică la Crevedia. Am plecat plini şi am rămas cu un carton de ouă şi cu nişte gheare". Prietenia de pe strada Veronica Micle

16 dec 2014 41715 afişări Comentează şi tu Special
"Nae m-a salvat de Securitate. Când n-aveam ce pune pe masă, ne-am dus la Rică la Crevedia. Am plecat plini şi am rămas cu un carton de ouă şi cu nişte gheare". Prietenia de pe strada Veronica Micle 3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/13723356/2/irina-spirlea.jpg

Nicolae Manea (60 de ani) s-a dus acolo, unde de milioane şi milioane de ani, se duc toţi oamenii. A plecat însă prea devreme, răpus de o boală incurabilă. În urma lui au rămas poveşti cu miile, pagini de statistică, imagini vişinii şi prieteni cărora le răsună încontinuu în minte vocea sa. ProSport a stat de vorbă luni seara cu unul dintre cei mai apropiaţi amici ai săi. Nu provine din fotbal, face parte din epoca romantică a sportului, una în care reprezentanţi ai diversor discipline sau adversari se aveau ca fraţii, îşi dădeau mâna peste o carafă de vin şi plecau din arene la braţ. Dumitru Spîrlea e cel mai sonor nume din pentatlonul modern românesc, mixul de scrimă, călărie, atletism, nataţie şi tir. În prezent e oficial în Federaţia Română de Naţiaţie şi Pentatlon Modern, iar în timpul liber mai urmăreşte tot ce se întâmplă în tenisul românesc şi în tenisul mondial. Mai ales că pereţii sufrageriei sale sunt tapetaţi cu toate trofeele şi diplomele fostului nr.7 WTA. Irina Spîrlea, fiica sa. 



Dumitru Spîrlea, la una dintre probele de foc ale pentatlonului modern: tirul

Domnule Spîrlea ştiu că în aceste momente vă e greu să...
Da, e foarte greu. În 1975 am devenit vecini de scară, la un bloc pe strada Veronica Micle din Bucureşti şi ne-am plăcut reciproc. Veronica Micle e lângă Bulevardul Titulescu, acolo s-a legat o prietenie veche de 39 de ani. Când am aflat despre dispariţia lui Nae nici n-am putut să fac socoteala câţi ani au trecut de la vremurile în care simţeam că avem toată lumea la picioare. Nu era un tip generos, era foarte generos, nici nu se găsesc epitete pentru a-l descrie. Plus că avea o poantă pentru oricine era supărat. Umorul lui făcea şi cea mai încruntată statuie să zâmbească.

De unde moştenise harul ăsta?
De la tatăl lui. Papaşa i se spunea, n-a făcut sport. Era un comediant genial şi Nae de la tatăl lui a luat puterea de a-i face pe toţi să zâmbească. I-am cunoscut pe toţi din familia lui, pe părinţii lui, pe cei doi fraţi gemeni – unul dintre ei a murit – şi pe sora lui. Nici acum nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat, am ţinut tot timpul legătura cu soţia lui, Vicki şi chiar şi cu Florin (n.r. - fiul mai mare) am vorbit când era în Franţa.

"Dom’le, odată îşi luase nişte blugi din Turcia şi i-am zis <<băi, Nae... ce-mi plac blugii ăştia!” şi imediat mi-a spus: “Te rog, sunt ai tăi, Godzi!" Erau prea scurţi pentru mine"

Vorbeaţi despre generozitatea lui…
Dom’le, odată îşi luase nişte blugi din Turcia şi i-am zis <<băi, Nae... ce-mi plac blugii ăştia!” şi imediat mi-a spus: “Te rog, sunt ai tăi, Godzi!. El aşa-mi zicea: Godzi de la Godzila, că eram mare, eram înalt (n.r. - tatăl Irinei Spîrlea are 1,88 m). Bine, îmi ajungeau până la ciorapi, nici n-aveam cum să-i îmbrac, dar reacţia lui spune totul despre caracterul său. Îmi zboară mintea de la una la alta, nici nu mai ştiu ce să-ţi zic, nici nu-mi mai găsesc cuvintele.

Credeţi că era...?
(ne întrerupe) Aaa, odată, de Paşte! N-aveam ce pune pe masă, nici eu, nici el, aveam copiii mici, n-aveam niciun ou şi făceam haz de necaz în sufragerie la el. De-odată îl văd că se uită fix în ochii mei şi-mi zice:
“Ia să-l sunăm noi pe Rică să vedem ce face…”. Şi, din una în alta, ce-i spune Răducanu!? “Păi băi, Nae, băi. Unde joacă, mă, Ricanu’!? Nu la Crevedia?".Rică juca la Crevedia atunci şi era mândru nevoie mare. Alt super caracter. Ne-am dus la fabrică şi crede-mă... nu mai aveam loc în Dacie de cartoane de ouă, de piept de pui, stăteau munţi de cartoane de ouă în luneta Daciei. Am ajuns în cartier, au venit vecinii la maşină. Ce crezi că s-a întâmplat?

L-aţi sunat pe "Ricanu" din nou?
Nici vorbă. Nae le-a dat la toţi câte ceva să aibă toţi un Paşte bogat. Se bucura numai cât îi vedea că-s fericiţi. Prietenii. Vecinii. Să nu crezi că am făcut o mie de drumuri pe scări. El a rămas cu un carton de ouă, nişte piept şi nişte gheare. Eu cu un carton de ouă, cu nişte pulpe şi un pachet de gheare. Cu asta am rămas. Dar a fost o zi frumoasă. Ba stăteam şi mâncam la el toată familia, ba veneam la noi... Eram ca fraţii...Numai de bine de Nae. Nici acum nu-mi vine să cred, s-a dus prea repede. Un tip dezinteresat, ajuta pe toată lumea.


O viaţă pentru Rapid

Oreionul dătător de energie.  "L-am dus acasă... era galben-verde la faţă. Nici nu mai putea să vorbească, abia se mişca. Dar jucase pentru Rapid. Şi asta îl făcea fericit"

Eraţi la Steaua, el la Rapid, vă tachinaţi?
Nuuuu, eram ca fraţii, se formau alte legături pe vremea aceea, nu ca acum. Odată avea oreion, era galben la faţă şi m-a rugat să-l duc până în Giuleşti că avea Rapidul meci. Erau în B pe atunci. Am zis: <<Hai, Năiţă, că te duc
>>, dar nu e bine să ieşi din casă. L-am dus. M-am dus în tribune şi mi-a zis că se duce până la vestiar la băieţi să le ureze succes. Meciul stătea să înceapă şi el nu mai venea. Mă uitam în stânga şi-n dreapta şi el nu mai apărea... Când-colo’… Nae al meu intră pe teren. În primul 11. Nu-mi venea să cred. A dat şi gol atunci. L-am dus acasă... era galben-verde la faţă. Nici nu mai putea să vorbească, abia se mişca. Dar jucase pentru Rapid. Şi asta îl făcea fericit. A stat nu ştiu câte zile închis în casă apoi. Ăsta era Nae.

Vorbeaţi de mâna de ajutor pe care le-o întindea tuturor prietenilor...
Pe mine m-a salvat de Securitate. El şi cu Nelu Motroc. (n.r. – fostul mare jucător şi antrenor al Rapidului Ion Motroc, tatăl lui Florin Motroc).

Ce au în comun Scrisoarea, Securitatea şi Automatica

Cum?
Mă dăduseră afară de la Steaua şi eram
“oaia neagră”. Şi cunoscuţii o luau pe altă parte când mă vedeau. Şi Nae tot venea la mine, îl supăra faptul că eram preocupat şi nu găsea nicio soluţie. Până într-o zi când i-a străfulgerat prin minte o idee. Să-l sun pe Nelu Motroc, fostul lui antrenor. Nea Nelu era pe atunci antrenor la Automatica şi mă cunoştea din facultate, de la ICEF, unde dânsul era profesor. Eu dădusem şi la fotbal examen. “Mâine la 9:00 eşti la mine, a zis Nelu Motroc.  Tocmai îşi pusese capul pe ghilotină pentru mine. Şi m-a ajutat.

Nu mi-aţi spus de ce aţi avut probleme cu Securitatea.
Domnule, scrisesem o scrisoare în străinătate şi au prins persoana prin care o trimisesem. Şi aşa au ajuns la mine. De acolo au început toate problemele. Dar Nae m-a ajutat. 

Foşti jucători de-ai dânsului au susţinut în ProSport că nu l-au văzut niciodată supărat. Dumneavoastră l-aţi văzut?
De două ori l-am văzut supărat. Doar atunci când era vorba despre sănătatea copiilor lui. Aş putea să mai revăd încă zeci de întâmplări frumoase cu el, dar...

Vă rog...
Merită respectul tuturor pentru că n-a fost ranchiunos cu nimeni. Jucau cu Dinamo sau cu Steaua şi el ieşea ţinându-se de gât cu toţi adversarii. Aşa era pe vremuri, pe teren era una, în afara terenului era alta. Şi suporterii erau aşa, cu atât mai mult, un suflet mare. Dar cum îţi spuneam, aş putea să-ţi mai povestesc nu ştiu câte lucruri frumoase, dar sunt prea trist, nici nu mai am putere acum...


FOTO DE COLECŢIE de la Revelionul din 1982. De la stânga la dreapta: Florin şi Costin (băieţii familiei Manea), Daniel şi Irina (copiii familiei Spîrlea). 

  • Nicolae Manea s-a stins din viaţă luni, la vârsta de 60 de ani, după o lungă suferinţă provocată de cancer la ficat
  • Trupul neînsufleţit se află la Biserica Sfânta Paraschiva, iar înmormântarea va avea loc joi, la Cimitirul Străuleşti 2

CITEŞTE ŞI:

Cândva, în decembrie: 1989-2014. Cum să omori o familie cu un singur glonţ. Mama lui Petre Astafei plânge de 25 de ani la mormântul fiului ei rugbist: "Erau trei de «F» în comunism: frig, foame şi frică"

 

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.