Legenda uitată a Giuleştiului

28 mai 2010 251 afişări Comentează şi tu Special
Legenda uitată a Giuleştiului Legenda uitată a Giuleştiului

Undeva, în zona veche a cartierului Pajura. Blocul e destul de"obosit", pare să aibă 50 de ani. La fel şi apartamentele: stilulacela vechi, sovietic, cu camere mici şi răcoroase. Într-un astfelde apartament, la parter, locuieşte alături de fiica sa, Rodica,primul antrenor emerit din fotbalul românesc, Ion Costea, cel carea slujit clubul Rapid peste 70 de ani ca jucător, antrenor şi, sprefinal, chiar ca vânzător de bilete. Asta numai de dragul de a fiacolo, în Giuleştiul pe care l-a iubit atât de mult.

Nea Costea, aşa cum îi spune toată lumea, a împlinit 98 de anipe 30 aprilie. Acum îşi petrece mai toată ziua în pat. Nu e bolnav- "Ia doar un medicament pentru ochi, dar asta o face de câtevazeci de ani. Oboseşte însă repede, chiar şi când merge prin casă.Pe afară nu l-am mai scos de peste o lună, mi-e frică să nurăcească", intervine fiica, şi ea în vârstă de 70 de ani, singurafiinţă care i-a mai rămas pe lume -, iar mintea şi spiritul îi suntpline de viaţă la această etate. Chiar se mândreşte cu faptul că"sunt singurul care mai trăieşte din perioada acelei finale cuFerencvaros, care nu s-a jucat niciodată...". După trei cuvinteschimbate, gândurile îi fug deja la fotbal, la amintiri.

"Defrică, Ferencvaros n-a vrut să joace finala!"

Una dintre cele mai frumoase amintiri ale fostului fotbalist IonCostea este legată de campania din 1940, din Cupa Europei Centrale."În sferturi i-am bătut de două ori pe cei de la Hungaria, iarsemifinala cu Gradjanski Zagreb a fost de infarct! Egal la noi,egal la ei, apoi s-a decis ca al treilea meci să se joace tot înIugoslavia, dar la Subotica. Au marcat ei primii, Ionică Bogdan aegalat, după care arbitrul ungur a tras vârtos pentru ei. Dacă avăzut că nu marchează croaţii, le-a dat un penalty inexistent. Ausărit pe el ungurii din echipa noastră, Baratky, Şipoş, Lengheriu,Auer, dar degeaba! Baratky nu l-a scos din măgar şi nesimţit! Noroccă ăla care a bătut a dat pe lângă poartă şi aşa s-a ajuns latragerea la sorţi, unde am câştigat noi. Din păcate, cei de laFerencvaros, care au văzut cum o umilisem pe Hungaria, n-au maivrut să joace finala. I-am lăsat pe ei să aleagă, că jucăm unde vorei, dar degeaba. Răi erau încă de atunci!".

Alt fotbal, altă lume. "Paris era Bucureştiul!Paris!"

Era alt fotbal, iar nea Costea îl rememorează cu plăcere. "Cespectacol era pe teren şi în tribune! Ne respectam între noi,jucătorii, nu ne loveam, ştiam să apreciem frumuseţea uneiexecuţii, să respectăm valoarea adversarului, nu ca azi, când maimult caută să se lovească decât joacă. Era şi mai multă plăcere, nujucam doar pentru bani, deşi câştigam şi noi binişor. Mergeamdimineaţa la muncă - la Griviţa Roşie eram cei mai mulţi -, iardupă program treceam vechiul pod Grant şi veneam la antrenament.Când jucam acasă cu Ripensia sau cu Venus se umplea Giuleştiul! Omulţime de femei erau în tribună, dar atunci nu se înjura, nu sehuiduia. Lumea se ridica în picioare şi aplauda fazele frumoase,golurile. Ce mai, era ca la teatru, ca la un spectacol. Îmi aducaminte că deplasările le făceam, toate, cu trenul. Aveam un vagonal nostru, special, doar eram echipa CFR-ului. Acolo mâncam, acolodormeam. Chiar şi dacă ajungeam seara în oraşul în care jucam, decele mai multe ori rămâneam în vagon şi dormeam peste noapte, îltrăgeau undeva, la depou. Nu erau supercondiţii, dar cât de uniţieram, cât era de frumos! De altfel, dacă mă întrebaţi, cea maifrumoasă perioadă pe care am prins-o în România este cea dintrerăzboaie. Paris era, dom'le, Bucureştiul! Paris!".

Patronulde la Venus a arestat ungurii de la Rapid!

Inevitabil, discuţia curge spre cele şase Cupe ale Românieicâştigate consecutiv de Rapid între 1937 şi 1942. Nea Costea îşiaduce aminte amuzat cum "cei de la Venus nu ştiau ce să mai facă săne bată şi ei o dată în Cupă. În campionat ne mai băteau, dar deCupă nu se apropiau. Erau de poveste meciurile cu ei. Aveau echipăbună, în frunte cu Bodola, dar degeaba... Odată, ca să ne bată,preşedintele lor, Gabriel Marinescu, cel care era şi şeful Poliţieişi prefectul Bucureştiului, ne-a arestat câţiva jucători, dar numaiunguri, din ce ştiu eu. Pe Baratky, pe Şipoş, pe Auer... Dar le-adat drumul repede. A fost aşa, de intimidare, ca să ne arate cine eel, dacă ne punem contra. Bineînţeles că i-am bătut! Să ştiţi că şipe vremea aia se mai încerca un aranjament, dar noi, jucătorii şiconducătorii, niciodată n-am acceptat să trântim un meci. Poate şidin acest motiv Rapidul a rămas atâta vreme cea mai iubită echipădin Bucureşti. Noi, indiferent pe ce arenă jucam, aveam majoritateapublicului de partea noastră".

Dor deGiuleşti

Au trecut aproape două ore de când stau de vorbă cu nea Costea.Simt că trebuie să plec, chiar dacă el ar sta toată ziua de vorbădespre fotbal. Fiica îl terorizează cu "n-ai mâncat nimic azi!".Îşi ia bastonul şi ţine să mă conducă până la uşă. În sufragerie dăcu ochii de fanioanele vişinii agăţate pe pereţi şi ochii i seîmpăienjenesc. "Mi-e tare dor de Giuleşti şi de Rapid! N-am maifost de anul trecut. Nu prea mai pot să mă descurc singur. Mi-apromis un prieten că vine să mă ia cu maşina să mă ducă odată, sămai văd terenul, tribunele, că tare dragi mi-au fost... Acum, nicimăcar la televizor nu-i mai văd, că noi nu prindem posturile asteape care se dau meciurile. Dar ascult la radio, ştiu toaterezultatele..."

Nea Costică avea ochi la fotbalişti, imediat simţea calitatea. Nuvreau să mă laud, dar pe mine m-a luat la juniorii mari, de la ceimici, după ce m-a văzut la un singur antrenament cum lovesc mingea.Era o capacitate ca antrenor de juniori

Liţă Dumitru, fost elev al lui Costea

Ce pot să spun despre nea Costea? Este un monument pentru Rapid lacâţi fotbalişti a crescut el pentru echipa asta. Să-i dea Dumnezeusănătate

Nae Manea, fost elev al lui Costea

De ziua mea, pe 30 aprilie, m-a sunat doar Nae Manea. Şi fostuladministrator de la stadion, Năstase, mă mai sună din când în când.Ceilalţi, probabil, nu-mi ştiu numărul de telefon. Dar eu îi iubescpe toţi fotbaliştii pe care i-am crescut
Ion Costea, ultimul jucător din echipa interbelică a Rapidului


Aformat sute de fotbalişti

Ion Costea a promovat - asta şi datorită longevităţii sale caantrenor la Centrul de copii şi juniori - peste o sută defotbalişti la prima echipă a Rapidului, plus alte câteva sute careau ajuns să joace în divizii inferioare. Practic, generaţii întregide jucători ai Giuleştiului au trecut prin mâinile sale. Printreaceştia se numără Puiu Ionescu, fraţii Nicky şi Ţiţi Dumitriu, LiţăDumitru, Sandu Neagu, Dinu "Buric", Dan Coe, Nae Manea, MarinStelian. Venerabilul tehnician mai spune că "l-am avut şi pe MirceaLucescu un an, la juniori. Bun, ce mai! Extremă, fugea bine, centraextraordinar. Apoi... nu ştiu, s-a dus la facultate şi s-atransferat la Ştiinţa, actualul Sportul Studenţesc".

Meciurilecu Ripensia, de neuitat

Despre cele mai tari meciuri ale vremurilor în care era jucător,Ion Costea spune că acestea erau cele cu Venus Bucureşti, dar şi cuRipensia Timişoara. "Aşa cum noi eram echipa CFR-ului, Venus eraechipa Capitalei şi a Poliţiei. Unirea Tricolor era a negustorilordin Obor, Juventus era a ălora cu benzina, cu rafinăriile, iarCiocanul era echipa evreilor. În ceea ce priveşte Ripensia, aveamnişte meciuri extraordinare cu ea, atât la Bucureşti, cât şi laTimişoara. N-o să uit niciodată linia lor de atac, alcătuită dinDobay, Schwartz, Beke, Ciolac şi Bindea. Cu ultimul am fost colegde liceu la Cluj. Ce fotbalişti erau! Unul şi unul!".

"Bani dela Sandu, nu şi de la Copos!"

Despre actualul patron al Rapidului, George Copos (foto), neaCostea nu vorbeşte tocmai la modul superlativ: "După ce n-am maiputut pregăti juniorii am vândut bilete la casă, numai să fiu lângăstadion, lângă echipă. De cele mai multe ori venea şi fata mea sămă ajute. Copos nu mi-a dat niciodată nimic peste cei cinci la sutăpe care îi primeam din preţul biletelor vândute". "I-a dat, înschimb, Gigi Becali! S-a întâmplat o dată, la Pro Rapid, unde nuştiu de ce venise", completează fiica sa. Ultimul cuvânt îl are totbătrânul: "Acum ceva timp m-au căutat doi băieţi de la federaţie,care mi-au adus o plachetă şi nişte bani. A fost un gest frumos dinpartea lui Mircea Sandu".

"Baratkya fost cel mai mare"

Chestionat în legătură cu cel mai mare fotbalist român pe carel-a cunoscut în atâtea decenii, Ion Costea n-are niciun dubiu:"Baratky a fost cel mai mare! Mare de tot. Peste Dobrin, pesteHagi, peste Petchovschi. Ce-i drept, nu era el chiar român, ciungur din Oradea... Vorbea mai prost româneşte, dar nu astacontează. Dădea extraordinar cu ambele picioare, tare şi precis. Amvăzut goluri marcate de el şi de la mijlocul terenului! Dacă voia,dădea de la 16 metri de cinci ori la rând în bara transversală! Şicu stângul, şi cu dreptul! Avea tot, domnule: viteză, şut, viziunede joc, tehnică individuală, ce să mai vorbim, a fost imens! Amfost un privilegiat al sorţii că am jucat alături de el".

Lui NaeManea îi zicea "Torpilă"

Unul dintre ultimele produse ale apreciatului tehnician, NicolaeManea, spune că "la juniori, nea Costea îmi spunea «Torpilă»,pentru că înaintea meciurilor îl întrebam mereu: «Câte goluri sădau, dom' profesor?». Avea un caiet pe care-şi nota el toategolurile, iar la finalul campionatului îmi zicea: «Mă, Torpilă,câte goluri ai dat, mă!», că marcam câte două-trei pe meci. Era unantrenor care ştia unde să lucreze cu tine. Un uriaş antrenor decopii şi juniori".

A datmâna cu regele Carol al II-lea

Ion Costea povesteşte cum l-a întâlnit pe Regele Carol: "Pe lasfârşitul anilor 30, România a jucat cu Serbia, parcă pe Giuleşti,iar în deschidere, noi, Rapidul, am jucat un amical nu mai ştiu cucine. La stadion a venit să asiste la partida echipei naţionaleînsuşi Regele Carol al II-lea, care, însă, a văzut şi ceva dinmeciul nostru. La final a dat mâna cu noi. Asta a fost prima oară,pentru că am mai dat mâna cu el o dată, la începutul lui 1940".Costea îşi continuă istorisirea: "Era iarnă şi venise în turneu înRomânia o echipă rusească, Lokomotiv. Era un ger de crăpaupietrele. Ne-am aliniat la centru, iar el a venit din tribună şi adat mâna cu noi. Mi-aduc aminte că atunci ruşii ne ceruseră să-ilăsăm să câştige, că, vezi-Doamne, sunt în turneu. N-am acceptat,cum să pierdem în faţa regelui nostru?".


Baratky îmi spunea: «Atent la cine ai lângă tine. Trebuiegândeşti înainte să primeşti minge. Dai pas la mine ca se câştigămmeci!». Un fotbalist şi un om imens
Ion Costea, ultimul jucător din echipa interbelică a Rapidului

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.