INTERVIU EVENIMENT | Craioveanu dezvăluie numele românului dorit de Getafe, spune de ce s-a certat cu Iordănescu şi anunţă: "Cu Craiova din '91 ne-am bate azi la titlu!". Plus secretul din Belgravistan

19 ian 2017 30969 afişări Comentează şi tu Special
INTERVIU EVENIMENT | Craioveanu dezvăluie numele românului dorit de Getafe, spune de ce s-a certat cu Iordănescu şi anunţă: "Cu Craiova din '91 ne-am bate azi la titlu!". Plus secretul din Belgravistan 6 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/16070377/1/craioveanu-psp05.jpg

de Denis ŞCHIOPU

Îl ştiu toţi românii, iar oltenii îl poartă în suflet. S-a născut la Hunedoara, pe 14 februarie 1968 şi este unul dintre cei mai apreciaţi români din străinătate. Gheorghe Craioveanu a fost campion al României cu Universitatea Craiova, însă cea mai mare parte a carierei şi-a petrecut-o în Spania. Între 1995 şi 2006, Craioveanu a marcat 70 de goluri pentru Real Sociedad, Villarreal şi Getafe, iar la ultima echipă a fost atât de iubit încât i s-a făcut statuie. La Getafe se află şi în prezent, acolo unde ocupă funcţia de consilier al preşedintelui clubului, Angel Torres Sanchez, omul care a apucat să-i cunoască îndeaproape şi talentul de jucător. ProSport a stat de vorbă cu "Grande Gică" la început de ianuarie. Începem interviul.

Începem abrupt. Grande Gică a fost vreodată mic?
Eiiiii... a fost mic!!! Şi Craioveanu a avut o copilărie foarte, foarte frumoasă, de care îşi aminteşte cu drag.

Povestiţi-ne mai multe despre copilărie!
Stăteam toată ziua pe stradă, în curte, în grădină, jucam ţurca, jucam şuchele (râde). Mai furam de prin livezi. Bine, eu aveam şi livadă proprie, dar erau fructe pe care nu le aveam în grădină şi mai luam şi eu o zmeură. Jucam fotbal de dimineaţa până seara, până când mi se rupeau adidaşii. Ce adidaşi, tenişi, că nu aveam pe vremea aia adidaşi. De multe ori umblai desculţ, că aşa era moda. Şi, uite, îmi aduc aminte cu mare plăcere de copilărie. Nu era ca în ziua de azi, stai numai pe PlayStation, pe telefon sau la maşinuţe.

Fiul dumneavoastră în vârstă de 15 ani, Alejandro, are voie la PlayStation?
În timpul săptămânii, Alejandro joacă la Play, dar în cursul săptămânii are voie doar un joc şi un pic mai mult în week-end. Nu prea îl las tocmai de asta, să nu devină un viciu. Eu am noroc că Alejandro studiază foarte, foarte bine. Îmi place cum e el acum, nu e tipul care să stea şapte ore la computer.

Dar fotbal joacă?
Joacă la Villarreal. Are trei antrenamente pe săptămână, iar sâmbăta şi duminica are meciuri. Mister îl bagă mijlocaş dreapta pentru că aleargă destul de mult. Eu eram mai puturos.

V-au plăcut golurile dintotdeauna?
Păi, sincer îţi spun, mi-au plăcut golurile. Portar eu nu mă puneam niciodată, doar în atac am stat. De mic am fost atacant pentru că îmi plăcea când vedeam că se mişcă aţele. Tot timpul mi-a plăcut să fiu atacant.

Aţi avut vreun atacant de la care v-aţi inspirat în copilărie?
Sincer, nu prea. Mi-a plăcut enorm Ilie Balaci. În ultimii ani, Cămătaru începuse să înveţe cu mingea, pentru că la început nu prea era el aşa bun cu băşica. Îmi plăcea şi Sorin Cârţu. Mi-au plăcut o perioadă şi Lăcătuş, şi Piţi (n.r. – Victor Piţurcă). Mai ales Piţi pentru că era un vulpoi în faţa porţii şi îi plăceau mult un-doi-urile. Dar idolul copilăriei mele a fost Iliuţă. Era elegant, era sclipitor. Eu de aceea am jucat cu numărul opt, din admiraţie faţă de el.



„Fiecare jucător are meciuri bune şi proaste. Meciul meu prost a fost cel cu Ungaria, cu acele două ocazii uriaşe. Dar, paradoxal, am ratat alea două cu Ungaria şi după patru zile am dat două goluri pe Camp Nou”

Mai visaţi noaptea acel gol pe care l-aţi marcat cu exteriorul pe Camp Nou?
Nu îl visez, dar îmi aduc aminte cu mare drag. Poate am dat goluri mai frumoase ca ăla, dar atunci fiind stadionul care era şi circumstanţele care erau... Au scos ăia batistele, Doamne! A fost un meci deosebit, era primul meci al lui Villarreal pe Camp Nou şi aveam o echipă modestă, pentru că Villarreal pe vremea aia era o echipă modestă. Şi am reuşit să câştigăm cu un oarecare Figo, cu un oarecare Rivaldo, cu un oarecare Kluivert, Guardiola. Deci (râde), dacă te uiţi la echipa noastră şi a lor... A fost acea inspiraţie, pentru că fiecare jucător are meciuri bune şi proaste. Meciul meu prost a fost cel cu Ungaria, cu acele două ocazii uriaşe. Dar, paradoxal, am ratat alea două cu Ungaria şi după patru zile am dat două goluri pe Camp Nou.

Va mai da România un jucător care să marcheze 70 de goluri în Spania?
Da! De ce nu? Eu am speranţe să fie acest puşti, Andone, dacă va rămâne. Văd că deja îl caută echipe, se vorbeşte că ar avea oferte din Anglia. Şi când era la Cordoba a avut ceva oferte din Anglia, dar cei de la Cordoba au exagerat. La un moment dat, cred că au cerut şase milioane de euro. Cu tot respectul pe care îl am pentru Florin, nu poţi să vinzi un jucător din liga a doua pe şase milioane.

Despre ce echipe a fost vorba atunci, când era la Cordoba?
Nu ştiu concret, dar s-a scris că puseseră ochii pe el echipe bune din Anglia.

Ce părere aveţi despre lupta la titlu din acest sezon din Primera Division, mai poate Barcelona să recupereze diferenţa faţă de Real Madrid?
Eu am zis de la început că Real Madrid va câştiga campionatul. Ei vor campionatul pentru că au luat un singur titlu în ultimii opt ani. Şi Florentino vrea campionatul, la fel şi Zidane. Şi jucătorii, vă daţi seama, nu e uşor pentru o echipă de nivelul Realului să câştige un singur campionat în opt ani.

Rivalitatea dintre Lionel Messi şi Cristiano Ronaldo pare să o devanseze, cel puţin în mediul online, pe cea dintre Barcelona şi Real. Aşadar, Ronaldo sau Messi?
Eh, nu compari. Messi de departe. Dar, nu poţi să îi compari. Unul e talent pur, celălalt e un fotbalist extraordinar. În meciul cu Athletic Bilbao din Cupă, când toată lumea crede că se duc în prelungiri, dă cu gleznuţa aia. Nu e uşor să faci ce face Messi. Ronaldo, în schimb, e un jucător foarte puternic, care marchează foarte uşor, dar nu are calitatea lui Messi. Eu am spus-o de mult timp, Ronaldo va juca până la urmă vârf, pentru că îl va lăsa viteza, îl va lăsa forţa şi va încerca să stea cât mai aproape de poartă. Messi, cu timpul, vine mai în spate, pentru că e un jucător diferit, care se simte comod cu mingea la picior.

Poate Ronaldo să câştige şi al cincilea Balon de Aur şi să îl egaleze pe Messi?
Fără discuţie! Poate să câştige Balonul de Aur pentru că are în spate o echipă extraordinară. La fel şi Messi. Mai ales că Ronaldo are această uşurinţă de a marca. Dar depinde foarte mult de titluri, pentru că asta este problema. Eu nu cred că Ronaldo a făcut cel mai bun sezon al carierei lui. A câştigat Champions, a câştigat Campionatul European şi a fost desemnat cel mai bun. Titlurile contează, dar nu poţi să faci întotdeauna aşa. În 2010, pentru mine cel mai bun fotbalist din lume a fost Xavi. Şi i-au dat lui Messi. Şi acolo a fost o polemică. Dar, în lupta asta dintre ei doi vor conta foarte mult titlurile. Singurul care ar putea să le ia faţa mi se pare Neymar. Neymar mi se pare un talent uriaş.

Ultimul jucător care a cucerit Balonul de Aur, înaintea ca Ronaldo şi Messi să ia câte patru, respectiv cinci, a fost brazilianul Kaka. Să fie oare tot un brazilian, adică Neymar, cel care întrerupe această supremaţie a celor doi?
Poate să fie Neymar. Şi cred că va fi. Nu ştiu, are ceva special copilul ăsta. Este un jucător care se bucură că joacă fotbal, iar pe mine mă încântă.

Fotbaliştii amintiţi mai devreme nu au fost incluşi de Christoph Daum în topul celor mai buni trei jucători din 2016, la Gala FIFA. El a votat în felul următor: 1. Toni Kroos, 2. Manuel Neuer, 3. Mesut Ozil. Cum comentaţi?
Şi-a ales nemţii lui. Pe undeva e logic, dar să îl alegi pe Ozil în faţa lui Iniesta, nu ştiu ce să spun. Eu zic că peste Kroos a fost Modric anul trecut. Şi presa din Spania a spus, în proporţie de 90 la sută, acelaşi lucru, că Modric a fost mult peste Kroos în 2016.

Chiar în ziua în care s-au decernat premiile FIFA, lui Messi i-a fost distrusă statuia din Buenos Aires. A dumneavoastra din Getafe mai este întreagă?
Eu am auzit că au furat-o. Cică au rupt-o de pe soclul acela. Era din bronz, iar bronzul e foarte scump, din ce ştiu eu.

Din ce cauză credeţi că se distrug aceste statui?
Habar n-am! Păi, dacă ştiam, nu o furam eu şi o luam şi o băgam la mine în curte? Că tot era a mea (râde).

„Am vorbit cu directorul de la Getafe despre Cristi Ganea, mi se pare un jucător foarte bun, l-am avut eu la Craiova”

Cum este în noua funcţie pe care o aveţi la Getafe, de consilier al preşedintelui clubului, Angel Torres Sanchez, cel care v-a adus şi în 2002 ca jucător? Ce prevede mai exact această funcţie?
Încerc să mă dedic aproape exclusiv la Getafe. E munca mea şi eu am respect pentru preşedinte, pentru club. Sunt trup şi suflet. Stau alături de preşedinte. Mă duc foarte mult la şcoala de copii a lui Getafe, la antrenamente. Mă ocup un pic şi de echipa de veterani, fiind şi eu veteran. Mai stau câteodată lângă echipă, la toate acţiunile oficiale trebuie să mă duc. Deci e un lucru care, sincer, îmi place. Mă simt comod în postura asta.

După un debut greoi de sezon, Getafe şi-a revenit şi are o singură înfrângere în ultimele 14 meciuri din Segunda Division. Poate să promoveze la sfârşitul acestui sezon?
Echipa joacă bine. A schimbat în primul rând atitudinea mister (n.r. – Pepe Bordalas). E un alt stil de joc faţă de al lui Esnaider. Mie îmi pare rău de Juan pentru că era un tip super OK, dar în final rezultatele contează. Referitor la promovare, eu zic că da. Noi şi Girona suntem cele mai în formă echipe din campionat. Şi Levante are o echipă şi o dinamică foarte bune, mai ales în a doua divizie, unde este un fotbal diferit şi dinamica influenţează foarte mult. Levante, Girona şi noi (n.r. – Getafe) suntem favorite la promovare.

Povestiţi-ne despre Paul Anton. S-a adaptat în Spania, la Getafe?
Paul a început titular, însă a avut o problemă la genunchi, care l-a ţinut pe loc trei săptămâni. Dar acum Paul a făcut meciuri foarte bune, să nu uităm, prima victorie aproape el a adus-o, cu acel gol cu Oviedo. A jucat foarte bine, de asemenea, într-un meci câştigat acasă cu 3-1 şi a fost declarat jucătorul meciului.

Care sunt principalele calităţi ale lui Paul Anton?
E un jucător dinamic, box-to-box, cum vă place vouă să le spuneţi, urcă şi coboară. Numai că mister nu prea îl lasă să urce atât cât aş vrea eu, pentru că are doi jucători de bandă foarte buni, dezechilibranţi, şi îl costă foarte mult faza de apărare, iar de aceea Paul şi cu Lacen trebuie să închidă mai mult, să ajute în apărare. Paul e un jucător bun, de echipă, nu are talentul altora, dar îşi face treaba bine.

Are şanse să fie oprit de Getafe?
Eu cred şi sper că Paul va rămâne la noi. Sper din suflet pentru că e un copil de-al meu. E un băiat extraordinar, educat, cu bun simţ.

Aţi mai propus vreun român la Getafe?
Eu am vorbit cu directorul de la Getafe despre Cristi Ganea pentru că am fi avut nevoie de un fundaş stânga, dar nici noi nu stăm prea bine cu lichidităţile. Căutăm jucători împrumutaţi cu opţiune de cumpărare. Iar mister a ales un jucător pe care l-a avut la două echipe şi îl cunoaşte mai bine. Aici, în Spania, antrenorul decide. Ganea mi se pare un jucător foarte bun, l-am avut eu la Craiova. A jucat şi în Spania, ştie şi spaniolă. Mie îmi place mult de Ganea pentru că e stângaci, ştie cu varza. Mie să nu îmi dai Mahamadou Diarra sau de ăştia care parcă ar purta cărămizi în loc de ghete de fotbal.

Aş vrea să vă întreb dacă Nicolae Stanciu ar putea să joace la nivel înalt, în Primera Division?
Eu îl văd mai degrabă în Primera decât îl văd în Belgia. În Spania, jucătorii de talent se impun. Şi Stanciu are talent. Să nu ne păcălim. E un jucător cu calităţi foarte bune. Eu m-am uitat la două-trei meciuri ale lui Anderlecht şi e un fotbal diferit. În Spania sunt spaţii. Fiind un jucător sclipitor, acolo ar profita el. Are ultima pasă, trage foarte bine la poartă. Spania e un campionat foarte, foarte frumos, nu e un campionat tacticizat. Primordial e talentul în Spania. Uitaţi-vă câţi jucători de talent sunt aici, în Spania.

Dar Răzvan Marin? De pildă, Gheorghe Hagi spunea că Răzvan Marin este cel mai bun mijlocaş român din toate timpurile.
Dacă zice „Regele”, aşa o fi, eu nu mă bag. Pentru mine cei mai buni mijlocaşi au fost el şi Balaci. Şi „Gâscanu”, la fel, Dobrin. În Spania cei buni joacă pentru că până la urmă reuşesc să se adapteze. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Andone. Paul Anton trebuie să se impună şi el.

În privinţa antrenorilor, cum priviţi lucrurile, credeţi că Gâlcă va mai primi vreo şansă în Spania, după experienţa avută la Espanyol?
Eu cred că da, pentru că a făcut treabă bună Costel. A avut ghinionul că a intervenit cineva şi a influenţat pentru a îl destitui ca să aducă pe altcineva. Dar Costel nu a făcut treabă rea la Espanyol. Eu zic că imaginea pe care a lăsat-o era una bună. Imaginea pe care a lăsat-o la Steaua a fost una şi mai bună. Eu îl apreciez foarte mult, am jucat împreună cu el şi la Villarreal şi mi se pare un băiat extraordinar. La Steaua... Nu poţi să câştigi trei titluri şi să te dea afară. Şi-a făcut treaba şi trebuia să aibă altă oportunitate.

„Nivelul fotbalului românesc a scăzut mult pentru că s-au adus foarte mulţi jucători străini slabi. Pe vremea noastră, erau 20 de jucători români în campionatul Spaniei”

V-aţi gândit să organizaţi un meci amical între Getafe şi CS Universitatea Craiova?
Mi-ai dat o idee genială! Dar o să fie mai greu un pic... N-ar fi rău să jucăm un meci amical, mai ales dacă Getafe va promova. Partea proastă e că echipa Craiovei nu prea vine prin Spania, se duce mult în Antalya. Sunt echipe ca Dinamo, Steaua care se duc în Spania, la Oliva.
Poate la inaugurarea noului stadion de la Craiova. Sau am putea să venim noi pe „Oblemenco”, la inaugurare, dacă vom promova. Vă daţi seama, aş juca şi eu cinci minute.

Care va fi primul lucru pe care îl veţi face când veţi vedea noul stadion?
O să iau o brazdă. Am luat şi de pe vechiul „Ion Oblemenco”, am fost printre norocoşi, şi o ţin în vitrină, la loc de cinste.

"Eu m-aşteptam ca Vătăjelu să se ducă într-un campionat mai bun, în primul rând, iar în al doilea să ajute echipa să mai luăm şi noi un titlu după nu ştiu câţi ani. Dar dacă clubul a decis să îl vândă, asta e"

Gică CRAIOVEANU



În amicale, Andrei Ivan a  fost căpitanul celor de la CS Universitatea Craiova. Merită să fie căpitan de echipă şi în meciurile oficiale?
El e cel mai vechi jucător la noi. Fiind cel mai vechi, e în măsură să preia banderola. Sper ca Andrei să poată cumva să răspundă. Nu e uşor să fii căpitan la o echipă. Răspunderea e mai mare. Reprezinţi emblema.

El spunea, în urmă cu aproape trei ani, până să debuteze la Craiova, că speră să vă calce pe urme. Se îndreaptă spre ce şi-a propus?
Se află pe drumul cel bun. A avut o perioadă mai dificilă, dar eu îl văd foarte bine. Trebuie să îşi mai perfecţioneze un pic un-doi-urile, dar eu zic că e pe drumul bun.

Cât adevăr a fost în acel interes al Barcelonei pentru el, e adevărat că l-aţi recomandat?
Să vă povestesc. Un reprezentant m-a întrebat de un jucător bun din România, un atacant. Vă daţi seama că l-am oferit automat pe Ivan. S-au uitat, le-a plăcut, pentru că a avut şi meciuri foarte bune acum un an şi ceva. Şi scouterii de la Barcelona au fost la un meci cu Pandurii, dar au avut ghinionul – sau Andrei a avut ghinionul – să vadă acel meci, în care nu i-a ieşit aproape nimic. Dar au fost echipe din Italia interesate, din Spania... În fotbalul actual sunt tot mai puţini atacanţi buni şi când găseşti unul bun, ţi se cer 40 de milioane pe el. Iar de la noi se poate cumpăra.

În schimb, Craiova i-a transferat pe fundaşii Radoslav Dimitrov şi Alexandre Barthe, dar şi pe Nusmir Fajic, un atacant bosniac în vârstă de 30 de ani, care a jucat ultima dată în China. Nu este totuşi riscantă aducerea atacantului străin, după ce s-a întâmplat cu Rambe sau cu Nerijus Valskis, în trecut?
Ca să iei un atacant, trebuie să îl urmăreşti dacă vine de afară. Eu dacă aş aduce un jucător, l-aş aduce ca să fie peste ce am eu la echipă, nu l-aş aduce doar de dragul de a-l aduce. Eu zic că din cauza asta a scăzut mult nivelul fotbalului românesc, pentru că s-au adus foarte mulţi jucători străini slabi. Eu prefer să iau un jucător de la echipa a doua decât să dau nu ştiu câte sute de mii pe un străin care nu aduce nimic în plus faţă de ce am eu în vestiar.

Poate CS Universitatea Craiova să câştige titlul în acest an?
Sper din suflet să fim campioni. Va fi greu, sper să nu mai pierdem niciun jucător important. Dacă nu vom fi capabili să câştigăm, vom juca în cupele europene! Aici chiar nu am niciun dubiu.

Dar dacă ar juca echipa Craiovei din sezonul 1990-1991 în prezent, cu Craioveanu, Emil Săndoi, Pavel Badea sau Ovidiu Stângă, pe ce loc ar încheia în Liga 1?
Mă întrebi serios? (râde) Eu cred că am fi marea favorită la titlu. Aş vrea să mai fie fotbalişti prin campionatul României ca Stângă, Săndoi. Noi am plecat aproape toţi în Spania, în Anglia. Pe vremea noastră, erau 20 de jucători români în campionatul Spaniei. Costel Gâlcă, Panduru...

La naţională aţi jucat 25 de meciuri şi aţi marcat patru goluri. Din ce cauza credeţi că nu aţi fost selecţionat de mai multe ori?
Selecţii sunt multe, dar jocuri sunt doar 25. Au fost mai multe probleme. În primul rând cu nea Puiu, nu ne-am înţeles noi prea bine.



De ce?
Păi, să vă povestesc de ce nu am fost în America. Eram într-un turneu la Hong Kong, unde am jucat cu SUA şi Coreea de Sud. Eram singurul titular de la Craiova. Mă pusese nea Puiu atacant central, vârf, cu numărul nouă. Eu eram mai retras un pic. Şi atunci i-am spus: „Bre, nea Puiu, eu nu pot să joc nouă. Pierd foarte mult din calităţile pe care le am. Eu joc un pic mai retras”. S-a supărat foc şi nu m-a mai luat. Mie nu îmi plăcea să stau cu spatele la poartă, să mă bat cu fundaşii, aşa cum o făcea Moldovan, de exemplu. Eu eram mai comod, pe dribling.

"Da, păi ăla e un bizon, Gnohere. E un taur! Şi Alibec să vină cu faţa spre adversar. Mie Alibec mi se pare un jucător foarte bun când vine cu faţa spre adversar. Când e în poziţie de unu contra unu sau singur cu portarul"

Nici Denis Alibec nu evoluează constant la echipa naţională, deşi în 2016 a fost declarat cel mai bun fotbalist român. Ce credeţi că îi lipseşte?
Mai multă ambiţie. Mie mi se pare un jucător foarte bun. Nedreptăţit, nu ştiu, e posibil. Cum nu urmăresc atât de mult campionatul românesc, nu sunt în măsură să vă spun. Şi Budescu îmi place foarte mult. Eu prefer jucătorii aceştia care nu sunt atât de constanţi în joc, dar decid meciul. Uitaţi-vă la Messi, de multe ori merge pe teren. Şi ce face Messi? În două acţiuni îţi decide un meci, ţi-a dat un gol şi un assist.

Cum vedeţi concurenţa din atacul Stelei, credeţi că Alibec şi Gnohere vor putea să joace împreună?
Da, păi ăla e un bizon, Gnohere. E un taur. Şi Alibec să vină cu faţa spre adversar. Mie Alibec mi se pare un jucător foarte bun când vine cu faţa spre adversar. Când e în poziţie de unu contra unu sau singur cu portarul. Pentru mine, Alibec nu e un „nouă”, să îl pui să se bată. În general, doi jucători buni se înţeleg. În ultima vreme, pe mine m-au zăpăcit. Toţi joacă cu un vârf. Mie mi-a plăcut tot timpul să joc cu două sau cu trei vârfuri, să ţin echipa departe de poarta mea, să îi atac eu, nu ei pe mine.



Poveşti cu Digi Mobil şi cum e să lucrezi cu Catrinel Menghia: "Într-o zi am stat vreo 17 ore la filmări"

Spre final, vă propunem să lăsăm fotbalul deoparte şi să vorbim despre actorul Gică Craioveanu. V-a sunat vreun prieten să vă ceară numărul de telefon al lui Catrinel Menghia după ce aţi apărut în reclamă alături de ea?
(râde) M-au mai sunat băieţii, dar nu îl mai am pentru că mi s-a şters, nu ştiu cum. Dar mi s-a părut o fată extraordinară.

Care a fost cea mai bună glumă făcută pe seama dumneavoastră după reclamele de la Digi Mobil?
Mă bâzâie toată lumea. Mulţi mă strigă „bă, puşcăriaşule!”. Au fost multe glume, dar am văzut că au avut mult succes reclamele. Şi mă bucur.

O ultimă întrebare. Ce a fost cel mai greu să faceţi în timpul filmărilor?
Într-o zi am stat vreo 17 ore la filmări. Nu e uşor, să ştii. Eu credeam că e mai simplu. Dar să fac 5-10-20 de repetiţii pentru aceeaşi scenă ca să iasă totul perfect... Şi nu e uşor, mai ales că eu am venit din altă lume. La început poate am avut ceva probleme, dar m-am adaptat repede şi mai ales că mi-a plăcut foarte mult. De exemplu, a fost foarte greu cu drezina aia, prin tunelele alea. (râde) Nu e uşor să pedalezi, mai transpiram. Dar a fost frumos, a fost OK şi cel mai important a fost că am avut atmosferă bună. Ne-am avut ca fraţii acolo, în platou.

Vă mulţumim!
Mulţumesc şi eu.


 



























 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.