INTERVIU | A fost campion naţional de atletism şi participant la Europene, acum a devenit arbitru de fotbal în SUA! Cristian Vorovenci: “În doi ani sper să fac pasul către MLS”. Visul american, posibilul duel pe 100 m cu Mitriţă şi cum e să fii mai rapid decât jucătorii

17 iul 2019 1869 afişări Special
INTERVIU | A fost campion naţional de atletism şi participant la Europene, acum a devenit arbitru de fotbal în SUA! Cristian Vorovenci: “În doi ani sper să fac pasul către MLS”. Visul american, posibilul duel pe 100 m cu Mitriţă şi cum e să fii mai rapid decât jucătorii
GALERIE (16 de imagini) VEZI GALERIA

Cristian Vorovenci (34 de ani), campion naţional şi balcanic în probele de 800m (personal best – 1:47.28) şi 1500m (PB - 3:41.13), loc 5 la Campionatul European şi multiplu medaliat la Cupa Europei, a lăsat în urmă Bacăul şi atletismul în 2016, iar de doi ani este stabilit în Michigan, SUA, unde se ia la întrecere cu o pasiune mai veche – arbitru de fotbal.

ProSport a stat de vorbă cu Cristian Vorovenci, care a povestit de ce a ales să facă această trecere, când speră că va putea avea şansă să arbitreze jucători precum Zlatan Ibrahimovic, Wayne Rooney sau Alex Mitriţă, în MLS, dar şi de ce a ales SUA şi nu ţara natală, unde cariera sa în arbitraj a fost stopată prematur, la nivelul ligii a treia.

Bănuiesc că ar fi un vis să îi arbitrezi pe Zlatan, Rooney sau Mitriţă, de ce nu, în MLS

Ar fi frumos în MLS pentru orice sportiv, indiferent dacă fotbalist sau arbitru. Acelaşi vis îl aveam şi în România, de a ajunge la  Olimpiadă şi de arbitra în Champions League. Clar, e un vis să arbitrez cei mai buni fotbalişti din lume.

"Traiul e după fiecare cum munceşte"

Cariera ta în arbitraj din România de ce s-a oprit? De ce nu în Liga 1?

Eram în lotul din liga a treia, am avut şansa în 2016 de a promova la lotul de liga a doua, însă nu a fost să fie atunci. Au fost câteva locuri, am fost foarte aproape. Poate aşa e mai bine. Am luat-o de la capăt aici pentru că am ajuns în altă ţară, nimeni nu te cunoaşte, chiar dacă unii ştiu că am arbitrat în Europa. Ai nevoie să te remarci oricum, prin seriozitate, prin muncă, prin alte recomandări de la cei care se ocupă de fotbal aici. Necesită timp şi pregătire, lumea îţi oferă o şansă, trebuie să profiţi de ea şi să munceşti foarte mult, să fii serios, si atunci vei avea succes. Peste tot în lume, daca eşti bun vei avea mari şanse să ajungi acolo unde îţi doreşti.

Lumea, mediul, traiul de acolo, în comparaţie cu România, cum le vezi?

Traiul e după fiecare cum munceşte. Sunt plusuri şi minusuri, dar salariile sunt adaptate la viaţa de aici. Munceşti şi nu duci lipsă de nimic. Ai foarte multe posibilităţi, mai mult confort, mai multe locuri de muncă. Dacă eşti bun, cu siguranţă poţi să ajungi unde vrei, poate chiar mai repede decât în altă parte.

"Burse anuale între 20.000 şi 50.000 de dolari"

American dream, cum s-ar zice...

Poţi realiza visul cel mare, totul e treptat, daca îţi pui în minte ceva, chiar poţi să realizezi. Cu siguranţă şi salariile sunt mai mari şi la arbitraj. În România se arbitrează doar în weekend, iar în America fotbalul a ajuns atât de dezvoltat încât fotbalul e in cultura lor. Fotbalul este foarte popular, începe la o vârstă destul de fragedă şi devine din ce în ce mai serios şi performant în liceu. Aici arbitrez zilnic pentru că sunt multe campionate, foarte multe ligi. Cum ar fi campionatul fotbalistic de liceu. Noi nu avem aşa ceva în România. La nivel de liceu pot juca până la trei meciuri pe săptămână. Fetele joacă în sezonul de primăvară, băieţii toamna. Fiecare liceu are câte două echipe de fotbal, echipa principală şi echipa secundară. Au un Campionat Universitar foarte puternic. Aici, cele mai mari universităţi joacă şi în campionatul "Big 10", unde se întâlnesc dintr-o regiune, de exemplu University of Michigan sau marea lor rivală, Michigan State University. Au foarte multe ligi, USL 1, USL 2, USL Championship etc. pentru că sunt foarte multe echipe şi le-au împărţit. Chiar şi la amatori, au şi over 30, over 48, over 50, atât la bărbaţi, cât şi la femei. Fotbalul feminin aici e mult mai dezvoltat, au luat si Mondialul, nu mi-a venit să cred cât de bine joacă când am arbitrat la echipe Universitare şi de liceu, cum leagă pasele şi ce goluri înscriu, mult mai bine decât băieţii la unele meciuri.

Nu ştiu dacă eşti la curent cu ce e în România, dar cluburile din Liga I sunt obligate acum să aibă academii şi echipe de fotbal feminin pentru a primi licenţă. Au existat multe opinii contra aici, tu cum vezi situaţia?

Da, am auzit, am citit ceva. Aici e cu totul altă lume, dar de exemplu, o altă diferenţă aici, daca vrei să fii junior şi vrei să joci la cea mai bună echipă, tu trebuie să plăteşti la club pentru a juca, iar costurile pot ajunge la 10.000 de dolari pe an. Fiecare stat are academii şi sunt nişte cerinţe pentru a juca acolo, atât bani cat şi abilităţi. La noi, cluburile plătesc transportul şi se mai implică părinţii, dar aici cam aşa se merge, mai mult părinţii susţin. Ei trebuie să plătească pentru a face sport, şi nu doar la fotbal. Părinţii investesc în copii lor pentru că ştiu că dacă va juca la o echipă mare, cu siguranţă va primi bursă la facultate, o bursă poate fi între 20.000 şi 50.000 de dolari pe an, ceea ce e foarte bine, bursele sunt mari. Astfel, părinţii optează să dea bani pentru că ştiu că vor reuşi să primească bursă la universităţi cu renume şi să îşi asigure un viitor bun.

Cum a venit trecerea la fotbal? Nu te-ai gândit să continui să te implici în atletism?

Aşa a fost să fie, dar în ţară am crezut de cuvinţă că este o vârstă la care am simţit nevoia de o pauză şi de o schimbare. Le-am făcut pe ambele în paralel, pentru că în România se arbitrează doar în weekend, deci puteam jongla cu ele. Atletismul mă ajută foarte mult atât pe partea fizică, cât şi mentală. Aud numai cuvinte de laudă în ceea ce priveşte fizicul şi a fost un mare atu pentru mine.

Glumind puţin, nu ai avut oferte şi pentru postul de jucător?

Nu, ca jucător nu am primit. Mai joc cu prieteni doar din plăcere, încerc să nu amestec lucrurile, nu vreau să arbitrez şi să joc împotriva lor, ca să zic aşa. Vreau să fiu ştiut ca arbitru.

Continuând în aceeaşi notă: Cine ar câştiga într-un duel între tine şi Mitriţă pe 100m?

Nu ştiu, încă nu m-am gândit la asta. Şi eu am viteză bună, e o întrebare grea, depinde cine e mai în formă în ziua respectivă (n.red. - râde).Mitriţă este un jucător foarte rapid, dar eu am ani grei de  atletism în spate. Când mai întâlnesc români,la fotbal, este o altă legătură aparte.Fiind departe de ţară, e o legătură mai strânsă, vrei să mai comunici în limba ta.

Bănuiesc că ar fi un vis să îi arbitrezi pe Zlatan, Rooney sau Mitriţă, de ce nu, în MLS

Ar fi frumos în MLS pentru orice sportiv, indiferent dacă fotbalist sau arbitru. Acelaşi vis îl aveam şi în România, de a ajunge la  Olimpiadă şi de arbitra în Champions League. Clar, e un vis să arbitrez cei mai buni fotbalişti din lume.

"Traiul e după fiecare cum munceşte"

Cariera ta în arbitraj din România de ce s-a oprit? De ce nu în Liga 1?

Eram în lotul din liga a treia, am avut şansa în 2016 de a promova la lotul de liga a doua, însă nu a fost să fie atunci. Au fost câteva locuri, am fost foarte aproape. Poate aşa e mai bine. Am luat-o de la capăt aici pentru că am ajuns în altă ţară, nimeni nu te cunoaşte, chiar dacă unii ştiu că am arbitrat în Europa. Ai nevoie să te remarci oricum, prin seriozitate, prin muncă, prin alte recomandări de la cei care se ocupă de fotbal aici. Necesită timp şi pregătire, lumea îţi oferă o şansă, trebuie să profiţi de ea şi să munceşti foarte mult, să fii serios, si atunci vei avea succes. Peste tot în lume, daca eşti bun vei avea mari şanse să ajungi acolo unde îţi doreşti.

Lumea, mediul, traiul de acolo, în comparaţie cu România, cum le vezi?

Traiul e după fiecare cum munceşte. Sunt plusuri şi minusuri, dar salariile sunt adaptate la viaţa de aici. Munceşti şi nu duci lipsă de nimic. Ai foarte multe posibilităţi, mai mult confort, mai multe locuri de muncă. Dacă eşti bun, cu siguranţă poţi să ajungi unde vrei, poate chiar mai repede decât în altă parte.

"Burse anuale între 20.000 şi 50.000 de dolari"

American dream, cum s-ar zice...

Poţi realiza visul cel mare, totul e treptat, daca îţi pui în minte ceva, chiar poţi să realizezi. Cu siguranţă şi salariile sunt mai mari şi la arbitraj. În România se arbitrează doar în weekend, iar în America fotbalul a ajuns atât de dezvoltat încât fotbalul e in cultura lor. Fotbalul este foarte popular, începe la o vârstă destul de fragedă şi devine din ce în ce mai serios şi performant în liceu. Aici arbitrez zilnic pentru că sunt multe campionate, foarte multe ligi. Cum ar fi campionatul fotbalistic de liceu. Noi nu avem aşa ceva în România. La nivel de liceu pot juca până la trei meciuri pe săptămână. Fetele joacă în sezonul de primăvară, băieţii toamna. Fiecare liceu are câte două echipe de fotbal, echipa principală şi echipa secundară. Au un Campionat Universitar foarte puternic. Aici, cele mai mari universităţi joacă şi în campionatul "Big 10", unde se întâlnesc dintr-o regiune, de exemplu University of Michigan sau marea lor rivală, Michigan State University. Au foarte multe ligi, USL 1, USL 2, USL Championship etc. pentru că sunt foarte multe echipe şi le-au împărţit. Chiar şi la amatori, au şi over 30, over 48, over 50, atât la bărbaţi, cât şi la femei. Fotbalul feminin aici e mult mai dezvoltat, au luat si Mondialul, nu mi-a venit să cred cât de bine joacă când am arbitrat la echipe Universitare şi de liceu, cum leagă pasele şi ce goluri înscriu, mult mai bine decât băieţii la unele meciuri.

Nu ştiu dacă eşti la curent cu ce e în România, dar cluburile din Liga I sunt obligate acum să aibă academii şi echipe de fotbal feminin pentru a primi licenţă. Au existat multe opinii contra aici, tu cum vezi situaţia?

Da, am auzit, am citit ceva. Aici e cu totul altă lume, dar de exemplu, o altă diferenţă aici, daca vrei să fii junior şi vrei să joci la cea mai bună echipă, tu trebuie să plăteşti la club pentru a juca, iar costurile pot ajunge la 10.000 de dolari pe an. Fiecare stat are academii şi sunt nişte cerinţe pentru a juca acolo, atât bani cat şi abilităţi. La noi, cluburile plătesc transportul şi se mai implică părinţii, dar aici cam aşa se merge, mai mult părinţii susţin. Ei trebuie să plătească pentru a face sport, şi nu doar la fotbal. Părinţii investesc în copii lor pentru că ştiu că dacă va juca la o echipă mare, cu siguranţă va primi bursă la facultate, o bursă poate fi între 20.000 şi 50.000 de dolari pe an, ceea ce e foarte bine, bursele sunt mari. Astfel, părinţii optează să dea bani pentru că ştiu că vor reuşi să primească bursă la universităţi cu renume şi să îşi asigure un viitor bun.

Cum a venit trecerea la fotbal? Nu te-ai gândit să continui să te implici în atletism?

Aşa a fost să fie, dar în ţară am crezut de cuvinţă că este o vârstă la care am simţit nevoia de o pauză şi de o schimbare. Le-am făcut pe ambele în paralel, pentru că în România se arbitrează doar în weekend, deci puteam jongla cu ele. Atletismul mă ajută foarte mult atât pe partea fizică, cât şi mentală. Aud numai cuvinte de laudă în ceea ce priveşte fizicul şi a fost un mare atu pentru mine.

Glumind puţin, nu ai avut oferte şi pentru postul de jucător?

Nu, ca jucător nu am primit. Mai joc cu prieteni doar din plăcere, încerc să nu amestec lucrurile, nu vreau să arbitrez şi să joc împotriva lor, ca să zic aşa. Vreau să fiu ştiut ca arbitru.

Continuând în aceeaşi notă: Cine ar câştiga într-un duel între tine şi Mitriţă pe 100m?

Nu ştiu, încă nu m-am gândit la asta. Şi eu am viteză bună, e o întrebare grea, depinde cine e mai în formă în ziua respectivă (n.red. - râde).Mitriţă este un jucător foarte rapid, dar eu am ani grei de  atletism în spate. Când mai întâlnesc români,la fotbal, este o altă legătură aparte.Fiind departe de ţară, e o legătură mai strânsă, vrei să mai comunici în limba ta.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.