Florin Caramavrov scrie despre Duckadam şi răspunde la o întrebare: "Mulţi nu înţeleg de ce e atât de apropiat de un personaj controversat ca Gigi Becali. Păi uite, de-aia!"

1 apr 2019 11285 afişări Special
Florin Caramavrov scrie despre Duckadam şi răspunde la o întrebare: "Mulţi nu înţeleg de ce e atât de apropiat de un personaj controversat ca Gigi Becali. Păi uite, de-aia!"

Revăd pentru a nu ştiu câta oară filmuleţul cu loviturile de departajare de la finala Cupei Campionilor 1986 şi îmi dau lacrimile. Mereu mi se întâmplă asta când mă uit la cele patru parade ale lui Duckadam, însoţite de comentariul de la faţa locului, realizat de Teoharie Coca Cosma.

„Duckadam apărăăăă! Duckadam apărăăăăă! Extraordinar Duckadam! Bravo, Duckadam!”. O dată, de două ori, de trei ori, de patru ori! Nu ştiu dacă aţi mai trăit sentimentul ăsta. Să te emoţionezi mereu când vezi nişte imagini vechi de 30 de ani, când vezi muntele de om din poartă concentrându-se, cu mustaţa lui triumfală şi cu paradele lui fantastice.

Helmut Duckadam, eroul de la Sevilla, mi-a marcat adolescenţa. A fost prima oară când mi-am dat seama că se poate şi atunci când toată lumea spune că nu ai nicio şansă, că eşti prea mic pentru a  emite pretenţii. Se poate! Cu talentul de rigoare, dar şi cu multă muncă şi cu un psihic de fier.

Vă daţi seama ce a simţit omul ăsta când stadionul „Sanchez Pizjuan”, plin ochi de spanioli care făceau o gălăgie infernală, aproape că se dărâma peste el. El, un om simplu din România socialistă,  o poartă, un adversar în faţă, infernul peste tot şi o Cupă a Campionilor Europeni care aştepta pe o masă la mijlocul terenului. Cum să nu fii copleşit de toate acestea? Cum să reuşeşti să te mobilizezi, să nu mai simţi nimic, nici emoţie, nici presiune, şi să zbori de 4 ori între barele porţii?

Duckadam a reuşit. Nu îmi pot explica nici în momentul de faţă cum a reuşit. Ce forţă interioară trebuie să fi avut acest bărbat puternic venit din comuna Semlac la Bucureşti pentru o viaţă mai bună?

Dar au fost ani când l-am uitat. Şi eu, şi tu, noi, în general. Ani în care a suferit, el, Muntele, el, Leul. România îl expulza sau mai degrabă nu ne mai păsa. A fost, ne-a bucurat, ne-a impresionat, a trecut.

Marele Duckadam a suferit enorm prin spitale, zeci de operaţii, alături doar familia, poate câte un telefon de la câţiva foşti colegi. Într-un gest disperat, şi-a vândut mănuşile cu care a apărat cele 4 penalty-uri, a vrut să emigreze în America, a lucrat la vamă... Trebuia să supravieţuiască.

Singurul care i-a întins o mână a fost Gigi Becali, pe care l-am blamat de nenumărate ori, şi pe bună dreptate. Dar, vrem sau nu vrem, el ne-a salvat eroul. Şi în interviul dat pentru ProSport, Duckadam spune că îi va rămâne mereu recunoscător acestui om, pentru că i-a schimbat viaţa. Are acum un trai decent, o familie frumoasă. Mulţi nu înţeleg de ce marele Duckadam e atât de apropiat de un personaj controversat ca Gigi Becali. Păi uite, de-aia! Pentru că noi îl uitasem, iar Becali l-a salvat.

La mulţi ani, Helmut Duckadam! Îţi mulţumesc pentru lacrimile pe care mi le stârneşti de fiecare dată când revăd imaginile de la Sevilla!

„Duckadam apărăăăă! Duckadam apărăăăăă! Extraordinar Duckadam! Bravo, Duckadam!”

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.