EXCLUSIV | Interviu cu Răzvan Lucescu: momentul decisiv al sezonului fabulos cu PAOK. Discursul dur al antrenorului despre fotbalul românesc, la cinci ani după plecare: "Ce reprezintă echipa asta? Ce înseamnă în fotbalul ăsta?"

4 mai 2019 5480 afişări Special
EXCLUSIV | Interviu cu Răzvan Lucescu: momentul decisiv al sezonului fabulos cu PAOK. Discursul dur al antrenorului despre fotbalul românesc, la cinci ani după plecare: "Ce reprezintă echipa asta? Ce înseamnă în fotbalul ăsta?"
GALERIE (3 de imagini) VEZI GALERIA

Cel mai iubit român din Salonic! Răzvan Lucescu şi-a lipit iremediabil numele de istoria lui PAOK după ce a cucerit titlul de campion cu echipa din nordul Greciei în acest sezon, totul după o ”secetă” de 34 de ani. Cum a trăit antrenorul în vârstă de 50 de ani orele de după câştigarea campionatului ne-a dezvăluit chiar el, într-un interviu oferit în exclusivitate pentru ProSport. 

ProSport: De la cine aţi primit cel mai frumos mesaj de felicitare după câştigarea titlului?
Răzvan Lucescu: Am primit foarte multe mesaje, unele chiar suprinzătoare de la persoane de la care nu m-aş fi aşteptat niciodată să îmi scrie şi, mai mult, să îmi scrie în felul în care au scris. Dar, până la urmă, cred că cele mai frumoase au fost momentele pe care le-am petrecut cu ai mei, cu copiii mei, cu soţia, cu tatăl şi mama mea, pentru că am simţit cât de fericiţi sunt. Mai fericiţi decât mine.

Despre Mircea Lucescu ce-mi puteţi spune, cum a trăit toată această perioadă?
Pe tatăl meu l-am simţit întotdeauna aproape, mă căuta în fiecare zi, mă suna imediat după meciuri, nu avea răbdare, nu se mai gândea că aveam conferinţă de presă sau mai aveam discuţii pe aici. A fost foarte emoţionat şi a fost mai implicat decât m-am aşteptat. 

Cum aţi dormit în prima noapte după câştigarea titlului?
A fost o noapte mai agitată, mai complicată. În afară de mulţumirea, de satisfacţia, de sentimentul acela de "datorie îndeplinită", l-am avut acasă şi pe nepotul meu. M-am culcat la patru şi m-am trezit la şase. A fost mai specială noaptea aceea din toate punctele de vedere :-)

Mai este o etapă şi se încheie sezonul (n.red. - duminică, 5 mai, este ultima etapă, PAOK joacă în deplasare cu PAS Giannina, echipă de locul 14 în clasament), vă amintiţi cum eraţi la începutul anului, cu ce gânduri aţi pornit la drum?
Am plecat de la primul joc cu ideea că vom câştiga campionatul, am fost convinşi, am avut o încredere totală. Niciunul dintre noi nu a lăsat locul cuvântului "dacă" în discursurile noastre despre acest campionat. Am avut o încredere totală, care a venit din valoarea grupului, din caracterul jucătorilor pe care i-am avut, din munca pe care am făcut-o, din forţa clubului, din ceea ce s-a întâmplat anul trecut, frustrarea, nedreptatea. Am ştiu că vom câştiga, fără nicio falsă modestie.

Nu aveţi nicio înfrângere în acest sezon, bucurie mare pe teren, dar în interiorul vestiarului a fost la fel? Sau aţi întâmpinat şi probleme cu jucătorii? Mici conflicte? Nemulţumiri?
În fiecare zi într-o echipă de fotbal sau într-un grup în care sunt foarte multe caractere diferite există nevoia discuţiilor, există şi apar probleme. Sunt meciuri care se termină cu o victorie, iar a doua zi la antrenament sunt jucători care sunt trişti, nemulţumiţi că nu au jucat şi atunci este clar că trebuie gestionată foarte bine situaţia apărută, pentru că o echipă câştigă datorită întregului grup. Chiar într-unul dintre discursurile după câştigarea campionatului, înaintea returului din semifinala de Cupă, am punctat acest lucru, că absolut fiecare, de la cel mai tânăr jucător, care nu a jucat niciun minut în acest campionat, până la cel care a jucat cele mai multe meciuri şi a adus contribuţia totală, contează în reuşita noastră. Pentru că vorbim despre munca de zi cu zi, fiecare trebuie să dea absolut totul la antrenament, calitatea antrenamentelor trebuie să fie ridicată, fiecare jucător trebuie să poată beneficia de antrenamente în modul cel mai corect. Aşa creşte o echipă.

Care a fost cel mai important moment al acestui sezon?
Cred că victoria de la Atena contra lui Olympiakos în etapa a cincea, scor 1-0. Am pornit şi cu minus două puncte, un dezavantaj uriaş aici, în Grecia, pentru că orice pas greşit în primele patru etape ne-ar fi îndepărtat, iar aspectul emoţional este foarte important aici şi se trece foarte uşor de la o extremă la alta, se pierde foarte uşor încrederea, dar, în acelaşi timp, se şi câştigă uşor. Cu minus două puncte şi cu un eventual egal ne-am fi dus la minus patru. Acest lucru ar fi fost mult mai complicat, pentru că deja începusem cu acel handicap uriaş. Faptul că am câştigat cu AEK Atena în etapa a patra ne-a dat încredere mare, apoi ne-am dus la Olympiakos, am câştigat şi acela a fost meciul pe care l-aş putea considera momentul cheie al sezonului. 

Plecarea golgheterului Aleksandar Prijovic la Al-ittihad, în această iarnă, a fost o lovitură, este un jucător care a evoluat în doi ani în 86 de meciuri şi a marcat 55 de goluri. Ce părere aveţi de mutarea în Arabia Saudită? 
Fiecare jucător şi fiecare om are dreptul să aleagă aşa cum crede el că este mai bine pentru viaţa lui. El a făcut un pas uriaş înainte prin prisma contractului oferit, pe care nu cred că putea să îl refuze cineva. El a fost un jucător care a fost foarte important pentru noi, am avut un raport excelent, un jucător foarte profesionist, un golgheter cu mare simţ al golului şi a fi prezent în faţa porţii. Rămân cu amintiri superbe despre perioada în care am lucrat cu el. 

Cum aţi trăit "nebunia" de la Salonic, după câştigarea titlului?
A fost special pentru că a fost acea sărbătoare şi acea festivitate de premiere şi a fost ceva incredibil. Suporterii lui PAOK sunt la un nivel incredibil, aici este fenomenul PAOK, se trăieşte în spiritul PAOK, îşi educă copiii de la un an. Cei mici de un an sunt îmbrăcaţi în PAOK şi sunt aduşi la stadion, îi învaţă cântece, este o pasiune incredibilă, iar această pasiune este transmisă la echipă, sunt energii care vin, iar acest lucru te face să fii şi mai responsabil faţă de ei pentru că ştii ce emoţii sunt în spatele muncii pe care tu o faci şi câte trăiri poţi crea, de fericire incredibilă sau de tristeţe mare. E ceva incredibil, iar noi înţelegem total şi ne şi motivează.

În curând se încheie sezonul, care sunt gândurile pe final?
Noi suntem foarte motivaţi pentru duminică (n.red. - 5 mai, partida cu formaţia PAS Giannina), este ultima etapă. Avem un an şi două luni de când nu am pierdut, iar într-un an şi şase luni am pierdut un singur meci în campionat. Avem un parcurs incredibil, sunt 29 de etape din acest campionat fără înfrângere, suntem aproape de un record absolut aici în Grecia. Acest lucru ne motivează să rămânem concentraţi şi să ne gândim la meciul următor, apoi ne vom gândi la finala Cupei. 

Am vorbit despre performanţa obţinută în acest an la PAOK, dar ce-mi puteţi spune despre antrenorul Răzvan Lucescu, cât de asemănător este de domnul Mircea Lucescu?
Am luat de la tatăl meu două lucruri extrem de importante. Primul are legătură cu filosofia de joc, unul ofensiv, care vrea să domine adversarul, iar al doilea lucru este modul profesionist de a pregăti lucrurile, seriozitatea de a face munca. Apoi, cred că am căutat şi citit şi am umblat, am mers de fiecare dată de câte ori am putut să văd antrenori şi antrenamente să mă informez, sunt lucruri care mă ajută, pentru că la fiecare echipă la care am fost am făcut paşi înainte.

Vă consideraţi un antrenor norocos?
Eu îi datorez enorm tatălui meu, datorită lui am avut posibilitatea să fac alegerile mele, nu am fost obligat să fac compromisuri, am putut să fiu independent şi asta contează foarte mult. 

Care este secretul dumneavoastră?
Mă comport natural, pentru mine cel care lucrează la teren, cel care lucrează la bucătărie, băieţii de la magazie, de la echipamente, staff-ul medical, cel tehnic, pe toţi îi consider la acelaşi nivel cu mine. Le acord încredere totală, îi respect ca oameni, ca profesionişti şi în jurul nostru este mereu o atmosferă bună. Atmosfera bună care vine din afara grupului de jucători, dar care este acolo lângă ei, ajută foarte mult. 

Când aţi început cariera de antrenor, care au fost obiectivele propuse?
Obiectivul numărul unu a fost să fiu capabil să le transmit jucătorilor mei încredere şi forţă de luptă. Îmi imaginam jucătorii de pe teren, uitându-se la mine pe bancă şi având încredere totală. Aşa am plecat, de la această idee. După aceea au mai fost situaţii şi s-au mai schimbat lucrurile, am avut o strategie, am fost capabil să plec de la o echipă unde câştigasem de două ori Cupa României, Rapid, şi am ajuns şi în sferturile de finală într-o cupă europeană la locul 11 în Divizia B, la Braşov. Am făcut acest lucru pentru că i-am promis domnului Nicolae, când mi-a dat drumul prima dată de la Braşov la Rapid, că după ce plec de la Rapid mă întorc la Braşov şi m-am ţinut de cuvânt. Obiectivul a fost ca la fiecare echipă la care merg să facem un pas înainte şi aşa s-a întâmplat. La Rapid am ajuns într-un moment în care echipa era la 11 puncte distanţă faţă de campioană, afară din Europa. Am câştigat Cupa, ne-am dus în sferturile de finală de cupă europeană, ne-am bătut la titlu. La Braşov, împreună cu staff-ul meu şi cu oamenii de acolo am promovat în primul an. Am revenit la Rapid într-un moment complicat şi am ajuns iar în finala Cupei României, am ajuns în grupele Europa League, după ce în patru ani de zile nu a trecut nici măcar de sferturile de finală ale Cupa României. În Qatar a fost primul trofeu pe care l-am obţinut pentru acea echipă (n.red. - El-Jaish). M-am dus la Skoda Xanthi, o echipă cu tradiţie care în 29 de ani nu retrogradase în Liga a II-a, dar, în acel moment, era pe loc de retrogradare şi s-a salvat la baraj. Am ajuns în prima finală din Cupa Grecia, în istoria lui Xanthi.

Şi în august 2017 aţi semnat cu PAOK...
Da, aici, împreună cu staff-ul meu, cu jucătorii, cu managementul care ne-a pus la dispoziţie lucruri importante, am reuşit să câştigăm o Cupă, am câştigat anul trecut campionatul pe teren, dar care ne-a fost luat şi am câştigat acest campionat. Vorbim şi despre campionatul de anul trecut, pentru că noi pe teren l-am obţinut. În plus, acum suntem în finala Cupei din nou, dar nu ştiu ce se va întâmpla, vom vedea.

Ce ai spune de un amical cu Rapid pe noul stadion?
Ah, nu, nu putem să ne facem planuri în legătură cu ce vom face peste trei ani :-) atunci când va fi gata stadionul. Primul gând este meciul următor.

Poate peste trei ani, "când va fi gata şi stadionul din Giuleşti", se vor mai schimba lucrurile în fotbalul românesc. Ne lipsesc suporterii de pe stadioane...
Sunt mai multe aspecte aici, dar, din câte am înţeles, meciurile din campionatul nostru sunt mai urmărite decât alte meciuri din Germania, Italia, deci interes există. Probabil că lumea nu se mai duce la stadion şi din cauza faptului că au dispărut echipele cu nume, echipele care creau senzaţii tari. Imaginează-ţi un meci Rapid - Dinamo sau Steaua - Dinamo. Acum şi Dinamo este într-o situaţie complicată, este al doilea an la rând în care joacă în play-out, sunt destule probleme. FCSB, care din punctul meu de vedere este Steaua, şi-a pierdut dreptul la nume, suporterii s-au împărţit. S-a pierdut acel entuziasm. Sunt foarte multe echipe mici, foarte mici, ok, oamenii de acolo au lucrat foarte bine, dar Voluntari, Chiajna, nu sunt echipe care să atragă foarte mult. Hermannstadt, ce reprezintă Hermannstadt? Ce înseamnă în fotbalul ăsta? Măcar dacă ar fi fost cunoscut clubul ca Sibiu, sunt multe situaţii complicate. Viitorul este echipă mică, atrage foarte mult prin numele lui Hagi, oamenii vin să vadă echipa lui. Dar, să te duci la stadion nu este atât de entuziasmant. Echipele din oraşele cu tradiţie Piteşti, Braşov, Constanţa au dispărut, iar lumea şi-a pierdut interesul. Nici Craiova actuală nu este acea Craiova, să nu mai spunem de Timişoara, acolo sunt trei echipe în Divizia B, n-ar fi mai bine să fie una, pe care să o preia cineva?

Pe lângă asta sunt şi problemele financiare din cadrul cluburilor, probabil că nici cei care au preluat cluburile, nici oamenii de afaceri puternici nu au avut interes să preia echipe de fotbal şi atunci situaţia financiară este complicată, se trăieşte 80%, dacă nu 100% din drepturile de televizare. Automat calitatea jucătorilor scade, nu mai sunt aduşi jucători de mare valoare şi atunci şi jocurile sunt la un nivel scăzut, aşa că nu mai ai o plăcere deosebită să mergi la stadion. Însă, eu spun că încet, încet lucrurile se pot aşeza. Este o criză, iar de fiecare dată omenirea a ieşit din criză, aşa că rămâne speranţa. 

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.