EXCLUSIV | Grafic: cum au "mâncat" Mircea Sandu şi Răzvan Burleanu 25 de milioane de euro în 6 ani. Evoluţia rezervelor FRF, ce s-a întâmplat cu cele 38 de milioane de la Loterie şi din calificările la Euro. Ce spun responsabilii

6 feb 2018 6148 afişări Comentează şi tu Special
EXCLUSIV | Grafic: cum au "mâncat" Mircea Sandu şi Răzvan Burleanu 25 de milioane de euro în 6 ani. Evoluţia rezervelor FRF, ce s-a întâmplat cu cele 38 de milioane de la Loterie şi din calificările la Euro. Ce spun responsabilii Răzvan Burleanu şi Mircea Sandu: doi oameni care au "topit" eficient resurse de zeci de milioane 4 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/16967371/3/euro-2016-distributia-banilor-subliniat.jpg

 

Ştiţi deja, după patru ani de reclamaţii reciproce: Răzvan Burleanu pretinde că a preluat FRF în stare de faliment, cu pierderi anuale de 5 milioane de euro, şi că a stabilizat situaţia, reuşind să creeze depozite bancare de 4 milioane; dimpotrivă, Mircea Sandu afirmă că a lăsat în conturile FRF peste 6 milioane de euro şi că succesorul său a tocat banii.

Ultimii doi preşedinţi ai fotbalului românesc spun, fiecare, câte puţin – dar puţin! – adevăr. Niciunul nu lărgeşte cadrul suficient pentru ca opinia publică să vadă tot tabloul. Miza cea mare o reprezintă, fără dubiu, cele 91 de milioane de lei (ceva mai mult de 21 de milioane de euro la cursul de atunci) încasate de la Loterie în 2010, an în care FRF a câştigat procesul intentat acestei instituţii pentru că a folosit meciurile din campionatul românesc în oferta sa de pariuri. Instanţa a stabilit că federaţia avea dreptul la 20% din profitul Loteriei Române în perioada 2006-2009.

O altă miză mare a fost suma de 8,5 milioane de euro intrată (şi dispărută imediat) în conturile federaţiei de la UEFA, pentru calificarea la Euro 2016.

Marea prăbuşire a fost sub Mircea Sandu. Aproape 16,5 milioane de euro din despăgubirile Loteriei s-au risipit în ultimii ani din mandatul Naşului

ProSport a obţinut documente contabile ale federaţiei cu ajutorul cărora a refăcut traiectoria conturilor FRF în perioada 2006-2016. Puteţi urmări alăturat evoluţia acestor rezerve.

Epoca este, cât se poate de clar, împărţită în două perioade distincte – patru ani dificili, înainte de jackpotul Loteriei, şi următorii şapte ani sub semnul belşugului.


Evoluţia rezervelor valutare ale FRF în perioada 2006-2016. Trebuie să ţinem cont că, în acest interval, au existat trei "injecţii" uriaşe de capital în conturile federaţiei: 2008 - 8,5 milioane de euro de la UEFA pentru calificarea la Euro; 2010 - 21 de milioane de euro de la Loterie, în contul despăgubirilor; 2016 - 8,5 milioane de euro de la UEFA pentru calificarea la Euro

Graficul sumelor din conturile FRF ne arată că marea prăbuşire s-a produs sub domnia lui Mircea Sandu. În 2011 s-a intrat cu 22,9 milioane de euro în conturi: sumă colosală pentru nivelul fotbalului românesc – gândiţi-vă că, în acel an, veniturile estimate ale federaţiei erau de 13,5 milioane de euro, adică nici măcar 60% din ceea ce se găsea în conturi după procesul cu Loteria!

Marele picaj al resurselor s-a produs în următorul an după încasarea despăgubirilor de la Loterie: pe 31 decembrie 2011, FRF mai avea în conturi doar 13,75 milioane de euro, cu peste 9 milioane mai puţin faţă de anul precedent.

O mare parte din pierderea aceasta uriaşă este explicabilă (chiar dacă nu şi rezonabilă) dacă ţinem cont că, după victorie, tabăra câştigătoare s-a ghiftuit. A fost ca atunci când Ali Baba a descoperit peştera comorilor: fiecare a pus mâna pe ce a apucat şi a cărat cât putea duce.
Mircea Sandu şi-a „tras“ primă de 1 milion de euro. Casa de avocatură „Sfîrîială şi Asociaţii", care a câştigat procesul, a primit comision de 2 milioane de euro. Membrii Comitetului Executiv al FRF de atunci, cu merit 0 (zero) în acest succes financiar, au primit şi ei aproximativ 1 milion de euro („adică, băbeşte, toţi cei de aici primim şi noi, fiecare, câte o smochină“ – Dumitru Dragomir în şedinţa Comitetului Executiv al FRF unde s-a aprobat „bonusul“).

Din acel moment şi până în prezent, declinul resurselor FRF a continuat – chiar dacă într-un ritm mai lent. ProSport nu a reuşit să intre în posesia datelor din 2014, dar acest lucru devine mai puţin important pentru că evoluţia generală rămâne clară.
Între 31 decembrie 2011 şi 31 decembrie 2013 (deci în doi ani), rezervele valutare din conturile FRF au scăzut cu alte 4,35 milioane de euro.

Cu două luni înainte ca Răzvan Burleanu să câştige alegerile pentru preşedinţia federaţiei (adică pe 1 ianuarie 2014), în conturi se mai găseau 9,4 milioane de euro.
La începutul lunii martie 2014, când în faţa FRF a descălecat brigada Burleanu, rezerva coborâse la 6,5 milioane.

Din acel moment, responsabilitatea cade pe umerii noului preşedinte. Care, la rândul său, făcuse deja, până la 31 decembrie 2016, o pagubă de alte 2 milioane de euro în conturile federale.

La finalul lui 2016, conturile FRF mai găzduiau 4,6 milioane de euro. Asta, deşi în ele intrase între timp un "boost" de 8,5 milioane de euro de la UEFA. În timp record, Burleanu a topit şi milioanele de la UEFA, şi rezervele FRF.

După Euro 2008, Mircea Sandu a făcut profit 2.000.000 de euro. După Euro 2016, Răzvan Burleanu „a făcut“ deficit de 97.000


Graficul conturilor FRF mai evidenţiază un element important despre viziunea actualului şef al federaţiei: cum au gestionat Mircea Sandu şi Răzvan Burleanu veniturile excepţionale rezultate din calificarea la un turneu final al Europenelor.

În 2008, când tricolorii s-au calificat şi au participat la Europenele din Elveţia şi Austria (unde au fost eliminaţi din grupă, după 0-0 cu Franţa, 1-1 cu Italia şi 0-2 cu Olanda), FRF a încasat de la UEFA 8,5 milioane de euro.

După ce s-au scăzut toate cheltuielile (inclusiv primele îndestulătoare pe care Mircea Sandu şi oamenii săi şi le-au acordat cu generozitate), a rămas un profit de 2 milioane de euro. Astfel că, la 31 decembrie 2008, situaţia financiară (foarte precară) a FRF se îmbunătăţise. În conturi se găseau rezerve de 3,115 milioane euro, faţă de 1,059 milioane cu un an în urmă. Acest trend a continuat şi în anii următori.

Prin comparaţie, în 2016, când tricolorii au participat la Europenele din Franţa (unde au fost eliminaţi tot din grupă, după 1-2 cu Franţa, 1-1 cu Elveţia şi 0-1 cu Albania), FRF a încasat de la UEFA tot 8,5 milioane de euro. Dar i-a cheltuit pe toţi şi chiar mai mult decât atât: Burleanu a "scăpat" mâna şi în conturile federaţiei.

După ce s-au scăzut toate cheltuielile (de asemenea, Răzvan Burleanu şi-a împărţit, sieşi şi oamenilor săi, sume uriaşe, după modelul Mircea Sandu), FRF a terminat anul pe minus cu 97.000 de euro, bani retraşi din rezervele bancare.
La sfârşitul lui 2015, FRF avea depozite de 4,728 milioane euro, iar un an mai târziu în conturi mai erau 4,631 milioane de euro.

Dacă socotim că, în primii trei ani de mandat, Burleanu a primit (şi cheltuit), pe lângă veniturile obişnuite ale FRF, şi această injecţie de 8,5 milioane de euro de la UEFA, se poate vorbi de o pagubă mult mai mare decât cele 2 milioane dispărute din conturi. Asta, pentru că, într-o situaţie similară (calificare la Euro 2008), Mircea Sandu a alimentat conturile FRF cu 2 milioane de euro, în timp ce Răzvan Burleanu nu doar că n-a pus nimic deoparte, dar a şi intrat în rezervele existente deja.

În cazul lui Burleanu, privind din afară, principala cauză a deficitului pare a fi o suită de decizii dubioase la nivel managerial, generatoare de pierderi uriaşe.
Spre exemplu, peste 800.000 de euro au costat despăgubirile date angajaţilor concediaţi abuziv şi care au dat în judecată FRF.
Contractul lui Christoph Daum singur (fără colaboratori) a fost de 1,1 milioane de euro - aproape dublu faţă de cât costaseră, până atunci, angajamentele altor selecţioneri români. Stafful lui Daum a urcat paguba spre aproape 2 milioane de euro.
Pe lângă această pierdere concretă, ratarea calificării la Mondiale a generat pagube de cel puţin alte 12 milioane de euro, prin pierderea banilor de la FIFA. La cum a gestionat însă actuala conducere a FRF banii de la Euro 2016, probabil că şi suma de la FIFA ar fi avut aceeaşi soartă.
Costurile cu salariile angajaţilor au explodat şi ele, mărindu-se cu sute de mii de euro pe an. Media acestor venituri a fost trasă puternic în sus de contractele pe care Burleanu şi oamenii aduşi de el în federaţie le-au primit: salarii de foarte multe mii de euro, comparabile cu ale unor directori de bancă sau ale unora din cei mai bine plătiţi fotbalişti din Liga 1.
Deşi ar părea derizoriu, sume mari s-au risipit pe diurna directorilor de la FRF, mereu plecaţi în străinătate (recordul este deţinut chiar de Burleanu) în delegaţii stufoase, la tot felul de acţiuni lipsite de importanţă. Cazul de la tragerea la sorţi a Ligii Europa, unde a plecat la Lausanne un număr record de şefi federali pentru a asista la o simplă formalitate, este elocvent. 

Mircea Sandu şi Răzvan Burleanu au „produs“ FRF pierderi de milioane anual. Diferă doar abordarea: Sandu recunoaşte, dar invocă o conspiraţie, în timp ce Burleanu neagă evidenţele

Cifrele pe care ProSport vi le pune azi la dispoziţie par să ducă la o singură concluzie: în realitate, între administraţia Mircea Sandu şi administraţia Răzvan Burleanu nu sunt mari diferenţe de abordare şi nici de competenţă. Amândoi s-au dovedit incapabili să transforme FRF într-o instituţie profitabilă.

Federaţia este un uriaş cu picioare de lut, care consumă cu milioane de euro mai mult decât produce. Salvarea a venit, până acum, din sursele excepţionale care au apărut ocazional: calificarea la Europenele din 2008 şi 2016 (17 milioane), „cadoul“ de la Loterie în 2010 (21 de milioane). Puse unul peste altul, aceste venituri s-au ridicat la 38 de milioane de euro, bani intraţi în conturi pe lângă sursele obişnuite de câştig.

Numai din 2010 încoace, veniturile suplimentare au fost de 29,5 milioane de euro (21 de milioane de la Loterie, 8,5 milioane de la UEFA pentru turneul final al Euro). La sfârşitul lui 2016, în conturile FRF mai erau 4,6 milioane.

Rezultă că, în 6 ani (intervalul 31 decembrie 2010-31decembrie 2016), Sandu şi Burleanu au făcut praf 24,9 milioane de euro din veniturile excepţionale ale FRF. Defalcat, ar fi vorba de 16,5 milioane "tocate" de Mircea Sandu, în perioada ianuarie 2011-februarie 2014 (3 ani şi 2 luni), şi de 8,4 milioane "înghiţite" de Răzvan Burleanu, în perioada martie 2014-decembrie 2016 (2 ani şi 2 luni)


Notă: discutăm de sumele încadrate la venituri excepţionale pentru că acestea, nefiind sigure, nu puteau fi bugetate dinainte de FRF. Scăzând unele costuri (în cazul procesului cu Loteria vorbim de onorariul avocaţilor, în cazul Euro e vorba de primele antrenorilor şi ale jucătorilor, precum şi de costurile cu cazarea delegaţiei în Franţa), grosul acestor bani ar fi trebuit să ia calea băncilor, în depozite aducătoare de dobândă, sau a investiţiilor.
Într-o federaţie ai cărei conducători ar fi vrut să asigure echilibrul bugetar, aceste venituri extraordinare ar fi fost protejate, constituind rezerve pentru momentele dificile sau o bază foarte solidă pentru dezvoltarea ulterioară. Sandu şi Burleanu nu au avut această preocupare. Ba, dimpotrivă.
B
anii au "dispărut", fiind foarte rapid incluşi în cheltuieli discutabile şi supradimensionate, care nu au generat absolut nimic pentru fotbalul românesc. 
Chiar şi în acest moment, când finanţele FRF sunt la ananghie, banii sunt cheltuiţi de conducere pe cadouri electorale pentru votanţii din 18 aprilie, la alegerile pentru preşedinţie. Sute de mii de euro sunt vârâţi în îndestularea personală a membrilor electori din ramurile mici, dar cu drept de vot: excursii la munte, în Slovenia sau Turcia, mese de protocol, indemnizaţii pentru servicii discutabile.


Foarte interesant este felul în care abordează acest sever eşec managerial cei doi preşedinţi ai FRF. Aici, tactica diferă.

Fostul, Mircea Sandu, nu merge chiar atât de departe încât să nege realitatea, dar găseşte vinovat „statul paralel“. „Am fost avertizat de mai multe ori să încetez procesul cu Loteria. Pentru că n-am făcut-o, am suportat consecinţele. Începând din 2010, mie mi s-au luat toţi sponsorii. Unul câte unul, aceştia au renunţat la parteneriatele cu FRF. Prin comparaţie, dacă mie mi s-au luat, lui Burleanu i s-au dat aceste contracte“, spune Mircea Sandu.

Fără probe, versiunea fostului preşedinte rămâne doar o speculaţie. Poate că mai aproape de adevăr decât teoria conspiraţiei ar fi realitatea că sponsorii au plecat, începând din 2010, din cauza rezultatelor foarte slabe ale naţionalei şi a şirului interminabil de scandaluri de corupţie care a răvăşit fotbalul. Nu mai departe de birourile FRF: în ultimii ani ai mandatului lui Mircea Sandu, doi şefi ai arbitrilor, Gheorghe Constantin (2009) şi Vasile Avram (2011), au fost arestaţi şi trimişi în judecată pentru corupţie. În 2008 a început procesul lotului evazioniştilor din fotbal, finalizat cu condamnarea a opt şefi de cluburi şi impresari. Tot atunci a fost prins (şi, ulterior, condamnat) Gigi Becali încercând să mituiască adversarii în finalul unui campionat, în dosarul „Valiza“. Toate campioanele se decideau la TAS, pentru că regulamentele FRF erau vraişte, iar interese subterane paralizau capacitatea FRF de a le modifica în direcţia corectă.

În acest climat irespirabil, de o toxicitate incredibilă, cu competiţii măcinate de blaturi şi corupţie, cu scandaluri şi personaje sulfuroase care făceau circ non-stop la posturile TV, decizia firmelor de a se retrage din fotbal devine una logică şi perfect previzibilă, fără a mai fi nevoie de vreo conspiraţie tenebroasă.

Burleanu: „Nu vin şi inventez lucruri, da? Nu am făcut niciun împrumut!“. ANAF: FRF a terminat anul 2014 cu datorii de 12,1 milioane de lei, anul 2015 cu 26,1 milioane şi anul 2016 cu 8,5 milioane 

În schimb, actualul preşedinte, Răzvan Burleanu, are o altă tactică, inspirată din manualele de strategie politică, dar şi ale serviciilor secrete: neagă evidenţele. Şeful FRF evită, de peste doi ani, întâlnirile cu ziariştii „neprietenoşi“, care ar putea să-i adreseze întrebări incomode. În puţinele dăţi când a acceptat astfel de dialoguri, şi-a recitat părticica de adevăr, ocolind cu obstinaţie răspunsurile directe.
ProSport i-a adresat actualului preşedinte al federaţiei, anul trecut, nenumărate invitaţii la un dialog. Am lăsat la latitudinea lui Burleanu modalitatea în care avea să curgă această discuţie: filmată sau nu, în studioul ProSport sau la sediul FRF, cu unul sau mai mulţi jurnalişti de faţă. 
Şeful FRF a refuzat toate aceste invitaţii, preferând să îşi transmită mesajele în studioul de la Casa Fotbalului, alături de unul din jurnaliştii angajaţi la federaţie.

O altă dezinformare prin omisiune practicată de Burleanu este aceea că FRF nu a făcut, în mandatul său, împrumuturi. Datele oficiale de la Ministerul de Finanţe spun că federaţia a terminat, în fiecare din anii mandatului său, cu datorii pe termen scurt de milioane de euro:

- 31 decembrie 2014: „Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an: 12.145.047 lei“ (circa 2,7 milioane euro),

- 31 decembrie 2015: „Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an: 26.168.972 lei“ (circa 5,8 milioane euro),

- 31 decembrie 2016: „Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an: 8.519.597 lei“ (circa 1,9 milioane euro).

Concluzia: nu s-au făcut împrumuturi, dar fiecare an s-a încheiat cu datorii grele.

Un dialog edificator

Astă-toamnă, în una din foarte puţinele dăţi când a ajuns la un dialog "netelefonat" - cu Radu Naum, la DigiSport -, Burleanu a fugit, literalmente, de întrebările privind situaţia financiară a FRF. Actualul şef de la Casa Fotbalului a repetat mecanic că în conturile FRF sunt „peste 4 milioane de euro“, „uitând“ să spună că a preluat federaţia cu 6,5 milioane în conturi. Din acest motiv, a ocolit răspunsul când Naum l-a întrebat direct dacă n-a ieşit pe pierdere.

A susţinut de mai multe ori că a terminat 2015 şi 2016 pe zero, fără a pomeni nimic despre 2014. În acel an, FRF a încheiat cu deficit de peste 4 milioane de euro. Nu a amintit, în discuţie, nici că asta a însemnat, de fapt, "dispariţia" celor 8,5 milioane de euro venite de la UEFA, pentru Euro 2016. O "performanţă" pe care nici măcar Mircea Sandu nu a atins-o.

Cum Burleanu nu a mai acceptat, de atunci, niciodată să fie intervievat deschis pe teme delicate, vă prezentăm transcrierea fragmentului din dialogul lui Radu Naum cu Răzvan Burleanu, în emisiunea de la DigiSport, pe tema finanţelor FRF.


Momentul în care, întrebat de jurnalistul Radu Naum dacă FRF a pierdut bani, preşedintele Răzvan Burleanu se crispează şi replică, zâmbind tensionat, printr-o altă întrebare de tatonare: "Cu ce să pierdem bani?". Pe parcursul discuţiei despre situaţia financiară a federaţiei, şeful FRF a răspuns pe ocolite şi a dat permanent impresia că se teme de o capcană pe care i-o întinde moderatorul

Am păstrat topica şi exprimarea preşedintelui federaţiei:

„Răzvan Burleanu: (…) Orice lucru pe care-l susţin în spaţiul public, din prima zi a mandatului şi până în ultima zi a mandatului, în spate, este susţinută de date şi de hârtii. Nu vin şi inventez lucruri, da? De firmele de securitate către care se plăteau vreo 2.000 de euro vă mai amintiţi? Vă mai amintiţi că când am preluat Federaţia Română de Fotbal am preluat-o pe 4-5 milioane de euro pierderi? (...) Diferenţa dintre federaţia administrată acum de mine şi cea de acum trei ani de zile este că atunci auditul federaţiei era făcut de o firmă cu sediul într-o garsonieră, iar ăsta a fost primul contract pe care l-am semnat, cu una din primele patru companii din România de audit.

Răzvan Burleanu: (...) O altă minciună: în toată această perioadă de timp nu am făcut niciun împrumut. Ba, mai mult decât atât, Federaţia Română de Fotbal a terminat pe zero 2015, 2016 şi avem în conturi peste 4 milioane de euro.
Radu Naum: Adică sunteţi pe plus în momentul ăsta!

Răzvan Burleanu: Adică avem depozite, fiindcă, în momentul în care faci un exerciţiu financiar, tu raportezi ce ai făcut în anul respectiv, da? Şi în 2015, şi în 2016...
Radu Naum: Adică nu sunteţi pe minus, asta spuneţi. Că nu aţi pierdut bani.

Răzvan Burleanu: Nu! Unu, spun că nu avem împrumuturi, şi doi, avem 4 milioane de euro în conturi.
Radu Naum: Eu vă întreb simplu: înseamnă că nu aţi pierdut bani?

Răzvan Burleanu (se crispează): Cu ce să pierdem bani?
Radu Naum: Păi, nu, vă întreb!

Răzvan Burleanu: Păi, cum să pierzi, dacă eu vă spun lucrurile acestea?“.

Mai jos, urmăriţi emisiunea din care e desprins fragmentul de mai sus. Primul fragment din discuţia despre bani începe la minutul 12.35. Cel de-al doilea, la minutul 21.00.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.