"Ce aveţi, mă, cu mine? Pentru ce, mă, criminalilor? Ce aveţi cu mine?" Cum a ajuns Gigi Becali să acuze serviciile secrete că vor să-i fure Steaua. Şi mărturie la nervi: toţi milionarii Securităţii care controlează banii României

18 ian 2017 11159 afişări Special
"Ce aveţi, mă, cu mine? Pentru ce, mă, criminalilor? Ce aveţi cu mine?" Cum a ajuns Gigi Becali să acuze serviciile secrete că vor să-i fure Steaua. Şi mărturie la nervi: toţi milionarii Securităţii care controlează banii României
GALERIE (3 de imagini) VEZI GALERIA

Gigi Becali a fost nervos marţi, la prânz. I-au tremurat mâinile, a încurcat foile şi i-au căzut ochelarii pe jos în conferinţa de presă organizată la palatul din Aleea Alexandru. O stare de iritare foarte rar întâlnită chiar şi la el, colericul de serviciu.

Discursul început cu „jur în faţa lui Dumnezeu şi în faţa neamului meu cel românesc că tot ceea ce spun în această conferinţă este purul adevărat, fără niciun fel de minciuni“ şi încheiat cu „mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să birui această conferinţă!“ a pierdut, totuşi, informaţii-cheie. Expozeul prin care Becali a încercat să convingă publicul că a preluat corect Steaua, în 2003, a evitat părţi consistente şi decisive de adevăr.

Să le luăm pe rând, pentru că toate au importanţa lor:

De ce nu spune Gigi nimic despre Piţurcă: antrenorul a fost condamnat la închisoare pentru mărturie mincinoasă în favoarea latifundiarului

> Gigi Becali a părut cel mai iritat de afirmaţia fostului său tovarăş şi prieten, Victor Piţurcă, acesta afirmând despre latifundiar că „a furat Steaua“. Becali a prezentat acte prin care demonstra că a împrumutat AFC Steaua, între 2000 şi 2003, cu aproape 10 milioane de dolari. S-a abţinut de la vorbe grele, subliniind că nu duce un război cu Piţurcă, amintind că acesta a fost prietenul lui şi că, în toată această poveste, el, Gigi Becali, nu face decât să dea replica şi nu să atace. „Nu pot să zic nimic urât despre el. De ce? Pentru că mi-a fost prieten. Orice ar face, nu pot să spun nimic rău de el“, a motivat permanent Becali.

Ce a uitat să spună Gigi – a răspuns vag abia când a fost întrebat de un ziarist – este că Victor Piţurcă a primit o condamnare la închisoare de un an cu suspendare pentru favorizarea infractorului. Infractorul era Gigi Becali.

În 2008, când Teia Sponte a fost prins în flagrant la Cluj, cu borseta de bani destinată fotbaliştilor de la Universitatea, Gigi Becali a intrat în panică. A încercat să braveze, dar în paralel, pe ascuns, a pus la cale o scenetă cu care spera să înşele judecătorii. A găsit un fost deţinut politic, pe Raul Volcinschi, şi pe un prieten apropiat, Victor Piţurcă, dispuşi să depună mărturie că suma de 1,7 milioane de euro, găsită de procurori asupra lui Teia Sponte, era destinată achiziţionării unui teren.
Marţi, Becali a minţit încă o dată, în conferinţa de presă, pretinzând că şi-a asumat răspunderea pentru acţiunea din 2008. În realitate, a încercat toate subterfugiile posibile ca să scape de condamnare – sentinţa a venit la capătul a cinci ani de procese şi tergiversări.
Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie, printr-un complet de cinci judecători, a dictat pentru Becali, în 2013, două pedepse de câte trei ani pentru dare de mită şi încă o condamnare de un an pentru fals.

Falsul se referea la acea presupusă tranzacţie în care îl târâse, printre alţii, pe Victor Piţurcă. Acesta a primit un an cu suspendare.

E adevărat că Păunescu şi Piţurcă i-au dat echipa de fotbal în 2003. Numai că aceştia i-au dat ceva ce nu era al lor


"Trebuia să luăm Steaua în trei", a dezvăluit Gigi Becali marţi, referindu-se la planul de acaparare a echipei în care a fost părtaş cu Victor Piţurcă şi Viorel Păunescu. În cele din urmă, latifundiarul a rămas singur la comandă

> Becali a prezentat contracte prin care, spune el, a împrumutat AFC Steaua, între 2000 şi 2003, cu aproape 10 milioane de dolari. Apoi a arătat procesul verbal al şedinţei în care membrii Consiliului de Administraţie al AFC Steaua au aprobat transformarea în Societate pe Acţiuni şi preluarea clubului de către Gigi Becali. „Eu n-am treabă cu Armata. Eu am luat echipa de la Păunescu. Ei i-au dat-o lui Păunescu. N-am furat nimic, am luat totul de drept“, a strigat Becali. „Cui trebuia să-i cer voie? Mai trebuia să cer voie CSA-ului? Păi, erau în Adunarea mea Generală şi au ridicat mâna şi au semnat 10 inşi!“

Toate documentele prezentate de latifundiar sunt reale, la fel cum este cât se poate de real că, atunci când a fost adus de Păunescu şi Piţurcă la Steaua, în 1999, a fost privit ca un personaj cu bani numai bun de exploatat. „Au crezut că-i iau banii şi-l ţin de fraier. Numai că el, în final, le-a luat echipa“, explică pentru ProSport un personaj implicat îndeaproape în acele evenimente.

Ceea ce omite să spună însă Gigi Becali este că membrii AFC Steaua au încuviinţat, în 2003, să-i predea ceva ce nu le aparţinea.

Documentele fluturate în faţa camerelor de luat vederi marţi au fost depuse şi la dosarul cauzei pierdute la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decembrie 2014. După ce au examinat toate înscrisurile, judecătorii de la ICCJ au concluzionat că, da, conform legii, era nevoie şi de aprobarea CSA Steaua şi a ministrului pentru ca tranzacţia să fie legală: „Reclamanta CSA Steaua nu a transferat şi nu a renunţat niciodată în favoarea Asociaţiei non-profit (AFC) la numele utilizat sau la însemnul ce face obiectul mărcii 026915 Steaua Bucureşti înregistrată încă din anul 1996. Nu există probe în dosar din care să rezulte acest lucru, pentru a se putea ajunge la concluzia că acordul Asociaţiei non-profit (AFC) ar fi fost suficient şi că nu ar mai fi fost nevoie de consimţământul CSA Steaua Bucureşti. Nu există argumente valide şi probe care să susţină lipsa de necesitate a acordului CSA Steaua Bucureşti.

Nici măcar ipoteza că CSA Steaua Bucureşti ar fi aprobat statutul Asociaţiei non-profit nu a fost dovedită de către pârâta SC FCSB SA, întrucât nu există semnătura ministrului apărării naţionale pe Raportul nr. 910/1998, aflat în dosar (există o ştampilă, menţiunea <<Da>> şi data 27 iunie, însă semnătura ministrului apărării naţionale nu există)“.

Pe scurt: în 2003, Gigi Becali a obţinut de la Viorel Păunescu şi de la ceilalţi acordul să preia ceva ce nu era al lor. Brandul Steaua, numele, locul în Liga 1, palmaresul erau în continuare la Ministerul Apărării Naţionale, iar judecătorii ICCJ au consfinţit acest lucru în 2014. MApN şi CSA Steaua nu au încuviinţat această preluare. Ba, mai mult decât atât, în 2003, după ce Becali a devenit acţionar majoritar şi a transformat AFC Steaua în SC FCSB SA, guvernul Adrian Năstase a emis o Hotărâre de Guvern prin care anula toate facilităţile acordate către AFC Steaua în 1999. Noua societate, de drept privat, nemaiavând legătură cu Armata şi cu statul, nu putea beneficia de nicio gratuitate.

Gigi Becali chiar a plătit acele milioane, aşa cum spune – şi nimeni nu-l poate contrazice. Doar că a plătit crezând că va pune mâna pe o instituţie, echipa de fotbal Steaua, care nu era la Păunescu. Acesta avea doar funcţia de director al Consiliului de Administraţie al AFC Steaua. Într-un interviu acordat ProSport la finalul anului trecut, Păunescu a reiterat acest lucru, menţionând că el nu a fost proprietarul AFC Steaua, ci doar a condus acest club cu încuviinţarea MApN.

Ultima speranţă: intervenţia politică. PSD, chemat să pună la punct Justiţia. Ca pe vremuri


Liviu Dragnea, ultima speranţă a năpăstuiţilor de Justiţie

> Proprietarul FCSB a făcut apel la PSD, la Liviu Dragnea – la puterea politică, aşadar – să îl salveze. Este, cu adevărat, într-o situaţie disperată, dacă aceste apeluri sunt făcute în direct, la posturile de televiziune. Este o invitaţie explicită şi clară la încălcarea hotărârilor Justiţiei. Becali a pretins că s-ar afla în conflict cu preşedintele PSD, „uitând“ că au făcut afaceri (chiar în fotbal) împreună şi că au fost buni prieteni între ei, dar şi cu Viorel Hrebenciuc, cel care declara pentru ProSport că „Becali a apărut pentru că era nevoie de el“.
Acum, Becali ameninţă că va scoate în stradă, cum dă firul ierbii, „300.000, 500.000 de suporteri“. Până atunci, echipa lui nu reuşeşte să străngă la meciuri, în tribune, nici măcar 1.000 de spectatori.

Judecători buni şi judecători răi. Când condamnaţii pentru corupţie împart certificate de cinste

> Absolut remarcabilă este logica în care operează Gigi Becali. Omul dovedit de procurori – şi condamnat în repetate rânduri pentru asta – că mituieşte funcţionari publici (şi nu numai) împarte nonşalant certificate de bună sau rea-credinţă. Latifundiarul a invocat în repetate rânduri deciziile unor instanţe de la Tribunalul Bucureşti şi ale unor funcţionari de la OSIM şi şi Registrul Comerţului, spunând că „am avut încredere în ei“. În acelaşi timp, a arătat cu degetul spre judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Curtea de Apel, pe care i-a acuzat vehement că fac jocuri ascunse. Condamnatul, infractorul dovedit, stabilind cine este corect şi cine nu, asta, da ordine firească a lucrurilor în România! În context, este interesantă mărturia lui Becali în conferinţa de marţi: îl cunoaşte personal pe şeful de la Registrul Comerţului, care i s-a plâns de decizia judecătorilor de la Curtea de Apel!

Voiculescu, Păunescu, Adamescu, „ăştia, toţi ai lor, care gestionau banii atunci“. O întrebare: ce înseamnă „ai lor“?


2001: Gigi Becali alături de Viorel Păunescu, la prezidiul AFC Steaua. În acel moment, latifundiarul, el însuşi produs al Sistemului, nu era nemulţumit că „ăştia, ai lor“, „luau zeci de milioane de la bănci“ şi „gestionau banii“ României. FOTO: Mediafax

> În sfârşit, poate cea mai importantă parte a discursului de marţi a fost lăsată în coadă de peşte de Gigi Becali. „Lupta mea nu e cu Piţurcă. Lupta mea este, de fapt, cu cei care sunt trei în ţara asta şi care vor să distrugă tot ce este bun, o să vedeţi!“, a lăsat un prim „capăt“ neterminat Becali. Apoi, peste câteva minute, ideea recurentă care-l bântuia a dat din nou buzna: „Din anul 2000 până în 2003 am dat 10 milioane dolari! Băi, sunt bani mulţi! Ei n-aveau, că, dacă aveau, dădeau! Că nu era prost nici Voiculescu, nici Păunescu, nici Adamescu, nici ăştia, toţi ai lor, care ei gestionau banii atunci, ca s-o lase Steaua mie! Nu voiau să dea! M-aţi înţeles? Cum, de fapt, nu au dat! Că nu eram eu atunci mahărul României. Mahării României erau ei, care luau de la bănci zeci de milioane! Eu ciupeam 500.000, 300.000, 200.000! Aşa a dat Dumnezeu! Şi am intrat în asta…“.

După alte aproximativ 20 de minute, discursul lui Becali, dezlânat, furios şi uneori incoerent, a intrat în buclă, pentru că gândul că i se întâmplă lucruri pe care nu le poate înţelege şi nici controla, cu toţi banii lui, îl domină: „Ce aveţi, mă, cu mine? Pentru ce, mă, criminalilor? Ce aveţi cu mine? Că ţin Steaua, că am plătit la stat 33 de milioane, că am adus în ţara mea 200 de milioane. Că am adus performanţe. Ce vreţi, mă, criminalilor care distrugeţi ţara asta? Şi care vreţi să fie ţara asta ca Talpan. Bă, ce vreţi, până la urmă, voi? Să se hotărască şi serviciile secrete, şi armată, şi CNA şi Parlament, şi Guvern? Vreţi să fie România Becali sau Talpan?“.

Alte câteva secunde mai târziu, a pronunţat şi cuvântul-cheie: SRI.

Cum să ai la degetul mic o grămadă de politicieni şi de ofiţeri şi, totuşi, să pierzi războiul 

Gigi Becali are motive să fie anxios. Pentru ProSport au vorbit, în ultimul an, atât fostul comandant al CSA Steaua, generalul Laurenţiu Roşu, cât şi juristul care a câştigat toate procesele, colonelul Florin Talpan. Amândoi afirmă că preluarea echipei de fotbal s-a făcut cu complicitatea unor miniştri şi înalţi ofiţeri ai Armatei Române. ProSport a publicat deja fragmente dintr-un memoriu pe care, în 2001, Laurenţiu Roşu a vrut să-l dea publicităţii, fiind blocat de superiorii săi. Pe atunci comandant la CSA Steaua, Roşu afirma, negru pe alb, că miniştii Victor Babiuc şi Florin Frunzăverde, dar şi generalii Eugen Bădălan, Traian Pigui, coloneii Cătălin Zisu şi Dorel Siminiuc, toţi în funcţii-cheie de conducere, încercau falimentarea clubului şi conspirau la înstrăinarea echipei de fotbal.

Florin Talpan a reluat tema corupţiei din interiorul MApN chiar marţi, după conferinţa de presă a lui Becali, acuzând că fostul comandant al CSA Steaua, George Boroi, dar şi actualul comandant, Cristian Petrea, trădează interesele Armatei.

Azi ştim că unii dintre oamenii acuzaţi în 2001 de Laurenţiu Roşu au ajuns la închisoare. Ministrul Victor Babiuc – chiar într-un caz de mită dovedită de DNA şi încasată de la Gigi Becali.

În acest context, cu un asemenea sprijin din interiorul MApN, latifundiarul este frustrat pe bună dreptate. A băgat mulţi bani, are aliaţi în tabăra statului şi nu reuşeşte să înţeleagă cum de nu a câştigat încă războiul. Cum pierde pe bandă rulantă luptele. Şi, atunci, bănuieşte că există o altă forţă, şi mai mare decât generalii, coloneii şi politicienii lui. Crede că a găsit răspunsul şi ni l-a spus în direct: serviciile secrete. Dincolo de furie răzbate disperarea: „Ce aveţi, mă, cu mine? Pentru ce, mă, criminalilor? Ce aveţi cu mine?“.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.