Atunci când durerea te împinge să îţi schimbi numele şi naţionalitatea. Drama Alinei Astafei, a cărei viaţă s-a întors la 180 de grade după Revoluţia din 1989

31 aug 2014 59921 afişări Comentează şi tu Special
Atunci când durerea te împinge să îţi schimbi numele şi naţionalitatea. Drama Alinei Astafei, a cărei viaţă s-a întors la 180 de grade după Revoluţia din 1989 6 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7969/13151377/1/alina-astafei-4.jpg

Galina Astafei (45 de ani) este una dintre cele mai bune spotive la proba de săritura în înălţime. Românca şi-a început cariera în ţară, dar moartea fratelui său în timpul Revoluţiei din 1989 a împins-o pe aceasta să se mute în Germania, pentru care a şi concurat ulterior. Departe de locul în care Petre Astafei (23 ani) era împuşcat, Galina şi-a schimbat numele şi a devenit campioană mondială, trecându-şi numele în elita sportivilor care au reuşit să sară peste 2 metri: "Nu vor fi niciodată găsiţi vinovaţii. A trebuit să plec, nu mai puteam să stau în România", povesteşte acum Alina Astafei. E mândria germanilor, nu a românilor.

Revoluţia din 1989 reprezintă, pentru majoritatea dintre cei care erau prea mici pentru a înţelege evenimentele din cadrul ei, sute de pagini de istorie românească. Pe durata ei, au murit 1.104 persoane şi s-au înregistrat 3.321 de răniţi. Pe 22 decembrie, la ora la care Ceauşescu şi soţia acestuia, Elena, au fugit, erau înregistraţi 126 de morţi şi 1.107 răniţi. Acestea sunt datele pe care le înveţi pe băncile şcolii, unele care îţi provoacă un gol în stomac dacă printre victime s-a numărat o persoană apropiată familiei. Poveştile celor care între 16 şi 25 decembrie au ieşit în stradă pentru a-şi câştiga libertatea continuă să surprindă şi să emoţioneze chiar şi după mai bine de două decenii: "La orice mişcare suspectă, de exemplu deschiderea unei ferestre sau mişcarea unei perdele, se trăgea haotic cu muniţie de război, argumentându-se că teroriştii roiesc şi atacă peste tot", este mărturia de atunci a unui român care la numai 18 ani îşi dorea un viitor în care conceptul de "libertate" să nu fie doar un cuvânt rostit când şi când de către cei care vedeau în democraţie o şansă de mai bine. Pentru ei, pentru familie, pentru cei din jur.


INFO
În noapte de 22 spre 23 decembrie 1989, Jean-Louis Calderon, jurnalist francez de la postul de televiziune Canal 5, a fost călcat de şenilele unui tanc în Piaţa Palatului. Trimis de către Canal 5 pentru a transmite în direct relatări despre revoluţia de la Bucureşti, jurnalistul francez s-a adăpostit, împreună cu alţii, în spatele unui tanc, din cauza schimburilor dese de focuri. Apariţia unei maşini a fost asociată cu un pericol de către cei din armată, care au început să tragă în ea sub pretextul că este plină cu "terorişti". Autovehiculul a intrat brusc în tanc, iar acesta, cu spatele, a trecut cu şenilele peste cei care se adăposteau de gloanţe. Printre victime s-a numărat şi Calderon (31 de ani). În memoria sa, o stradă din Bucureşti şi un liceu din Timişoara îi poartă numele.



Cei doi copii ai familiei Astafei, Petre şi Galina, au fost îndreptaţi de către părinţi spre sport. În preajma Revoluţiei, Petre nu împlinise încă 23 de ani. Era căsătorit de două luni şi aştepta convocarea la echipa naţională de rugby

Petre Astafei avea aproape 23 de ani în anul Revoluţiei. Evolua ca aripă la echipa de rugby a echipei Rapid Metrorex şi urma să facă pasul spre naţională, fiind considerat unul dintre cei mai buni sportivi români. Scrisese primele pagini dintr-o carte a vieţii care părea a fi una de succes. În Bucureşti, oamenii nu păreau să mai ţină cont de frigul din decembrie. Făceau semnul victoriei şi strigau pentru libertate. Curiozitatea l-a îndemnat pe sportiv să ignore sfatul tatălui său: "Nu mai hoinări prin oraş", au fost ultimele cuvinte pe care figura paternă i le-a adresat copilului său. Petre a ajuns în Piaţa Revoluţiei pe 22 decembrie, iar acolo un glonţ i-a străpuns umărul, ficatul şi plămânul şi i-a distrus un rinichi: "Era un băiat liniştit, cuminte. S-a dus cu un coleg să ia primul ziar liber. Marius, un vecin, a vrut un exemplar, iar Petre a plecat cu el. S-a tras în ei de sus", povesteşte Iolanda Balaş, fosta campioană olimpică şi apropiată a familiei Astafei, secvenţele tragediei. "M-a nimerit", au fost cuvintele pe care fiul cel mare al familiei Astafei le-a spus înainte să cadă la pământ, răpus de un lunetist. A fost internat la spitalul Colţea, acolo unde erau transportate majoritatea victimelor Revoluţiei. Două operaţii mai târziu şi tot atâtea zile, Petre murea. Făcuse o infecţie de la resturile glonţului şi avea dureri cumplite. A discutat lucid până în ultima clipă, iar ultimul cuvinte i le-a adresat mamei, Caterinei Astafei: "Îmi pare rău că te-am supărat".


S-a murit pentru un ideal în 1989. Durerea te macină, te macină. De asta am plecat. Dacă se repetau lucrurile? Dacă erau şi copiii mei împuşcaţi, la fel ca Petre?
Alina Astafei, campioană mondială la săritura în înălţime


Trecerea de la Galina Astafei la Alina Astafei. De la România la Germania

Galina Astafei era în cantonament la Băile Felix când în marile oraşe din ţară se declanşase Revoluţia. Se pregătea pentru a deveni cea mai bună atletă a României, iar performanţele din trecut îi ofereau tocmai impulsul de care are atât de multă nevoie un sportiv aflat la început. Obţinuse locul cinci la Jocurile Olimpice de la Seul şi câştigase medalia de aur la săritura în înălţime la Campionatul European din 1989. Acolo, la Băile Felix, tocmai îşi încheiase antrenamentul, când un telefon i-a schimbat viaţa: "Fratele tău, Petre, a fost împuşcat", a reuşit să îi spună mama acesteia. Au izbucnit amândouă în plâns. Galina a părăsit cantonamentul cu destinaţia Bucureşti. A ajuns în Capitală în ziua de Crăciun, când era adus acasă sicriul cu trupul fratelui său. Au urmat imagini dramatice şi o durere pe care numai cei care şi-au condus pe ultimul drum copilul o pot descrie. Nevoită să se maturizeze înainte de vreme, Galina s-a izolat în muncă, iar trei ani mai târziu de la tragicul episod avea să câştige argintul olimpic la Barcelona (2.00 metri). A aruncat de pe podium o privire spre cer şi a decis să plece din România, furioasă fiind că vinovaţii pentru moartea fratelui ei nu fuseseră găsiţi. Nu se mai regăsea în societatea românească, astfel că a emigrat în Germania în 1994, ţară pentru care a concurat ulterior. Pentru ei, nu mai era Galina. Era Alina. Acolo a cucerit titlul european şi cel mondial, intrând în clubul select al sportivelor care au sărit peste 2 metri. Până în prezent, doar 65 de sportive au reuşit să depăşească această bornă de-a lungul istoriei: "Nu am suportat ideea că fratele meu a murit nevinovat şi din acel moment nu am mai suportat să stau în ţară. A fost ucis degeaba. Rana nu se va cicatriza vreodată", spunea Galina în februarie 2006, în una dintre scurtele ei vacanţe în ţară. Alina, nu Galina.

"A aşteptat trei ani să se rezolve cazul. Sportul era în declin, sufleteşte nu-şi găsea locul, aşa că a vrut să se lase de sport. Atunci mi-am spus că am pierdut un copil, nu vreau să-l pierd şi pe celălalt. Luase medalia de argint la Olimpiada de la Barcelona, aşa că îşi făcuse datoria faţă de ţară. La şcoală a învăţat germana şi se potrivea stilului nemţesc, fiind disciplinată, interiorizată, ordonată. Plecarea în Germania a ajutat-o să ţină capul deasupra apei", îşi aminteşte Caterina Astafei, mamă acum a un singur copil.


Alina Astafei a făcut performanţă pentru Germania, ţară în care a decis să plece, furioasă fiind că cei responsabili de moartea fratelui ei mai mare nu sunt pedepsiţi

Aur la Campionatul Mondial pentru germanca Alina Astafei

A renunţat la tot şi a decis să pună punct. Să plece cât mai departe, în speranţa că astfel îi va fi alinată suferinţa. Zi de zi privea în ochii părinţilor şi vedea doar durere: "Germania este casa mea acum. Vin o singură dată pe an în ţară, în vizită. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit. Îmi iubesc ţara şi sunt mândră că sunt româncă. Dar nu îi iubesc pe cei responsabili de crimele petrecute în timpul Revoluţiei. Sunt dezamăgită!". La Jocurile Olimpice de la Barcelona, încă reprezenta România. A obţinut locul secund, sărind doi metri, cu doar doi centimetri mai puţin decât Heike Henkel, cea care avea să-şi adjudece titlul olimpic. Pe 11 martie 1995, tot la Barcelona, de data aceasta la Campionatul Mondial, sportiva urca pe primul loc. Ironic, Alina o învingea, tot la o diferenţă de doi centimetri, pe Heike Henkel, atunci conaţională a ei. Îşi stabilea la Berlin propriul record personal, de 2.04 metri şi urma să mai câştige un argint mondial şi două bronzuri continentale până la retragerea din 2004, una cauzată de accidentările care o scoteau, când şi când, din circuit. Toate au fost trecute în dreptul Germaniei, ţară în care Alina Astafei şi-a întemeiat familia, acum compusă din patru copii. Ei sunt cei care ascultă, din când în când, poveşti despre unchiul pe care nu îl vor cunoaşte niciodată şi despre o ţară de care se simt ataşaţi doar prin prisma bunicilor, cei care şi după 15 ani, la fiecare final de an, îşi plâng durerea ca prima dată. Pentru Alina şi pentru ei, Revoluţia din 1989 a însemnat un început. Unul care sfâşie de fiecare dată şi care a deprivat România de un sportiv care a reuşit să facă performanţă în altă parte, sub un alt nume, privind de fiecare dată spre cer şi căutând răspunsuri pe care nu le va afla niciodată.


Au trecut peste 20 de ani de atunci, dar eu aş prefera să trăiesc în sărăcie, dar să-mi trăiască băiatul. Aşteptam Crăciunul, era mai puţin bogat, dar eram o familie unită. Nu există zi să nu ne aducem aminte ce s-a întâmplat.
Caterina Astafei

Tatăl lui nu vrea să discute despre Petre, m-a rugat să nu discutăm nici măcar între noi. Pentru mine, acea zi nenorocită a fost ieri. Timpul trece, dar durerea este tot mai mare pentru mine.
Caterina Astafei

Aş vrea să ştiu cine a tras în copilul meu. Vreau să mă uit în ochii lui, să-mi vadă şi el durerea. A fost o Revoluţie în care am avut doar eroi, nu şi inculpaţi. Ce mă doare este faptul că am rămas tot mincinoşi, de parcă sângele vărsat atunci nu ar fi fost destul.
Caterina Astafei



În prezent, retrasă din activitatea de sportiv, Alina Astafei este profesoară de educaţie fizică şi sport în Germania. Are patru copii, pe care îi aduce anual în România pentru a petrece timp alături de părinţii ei


Ştiai că avem o pagină de Facebook în care discutăm doar subiectele speciale?

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.