Jucătoarea de tenis Sorana Cîrstea împlinește astăzi o vârstă rotundă: 30 de ani | „Dacă aș lua-o de la început cu viața mea, aș alege tot tenisul” | Galerie FOTO
Tenisul românesc a avut multe jucătoare de top. Virginia Ruzici, Florența Mihai, Ruxandra Dragomir, Irina Spârlea sau Simona Halep. Din punct de vedere al talentului, specialiștii din sportul alb susțin că Sorana Cîrstea a fost peste câteva din cele cinci mari campioane enumerate anterior. Sorana împlinește chiar azi 30 de ani.
Cîrstea e o jucătoare pe atât de colerică pe teren, pe atât de retrasă în viața privată. A jucat trei finale de turnee WTA, a câștigat doar una la Tașkent, în 2009, contra nemțoiacei Sabine Lisicki, 2-6, 6-4, 7-6. A bifat șapte turnee ITF cucerite. A jucat un sfert de finală la Roland Garros, iar cea mai bună poziție ocupată în clasamentul WTA a fost locul 21 (august 2013). Are 444 de victorii în circuitul WTA din 778 de partide.
Sorana Cîrstea, „Catwoman” de România | FOTO | Formele tenismenei au întors toate privirile la turneul de la Lugano
A oferit puține interviuri în ultimii ani, însă Prosport a decscoperit un interviu acordat pe site-ul www.mirceamester.ro despre cum a început tenisul.
„M-au ajutat părinții, n-am avut sponsor”
„Eu sunt de aceeași vârstă cu Marius Copil, îl știu de la 8 ani și-mi aduc aminte când mergeam împreună cu părinții la turnee prin toată țara. Eu eram cu mama, el cu mama lui, jucam la categoria 8-10 ani. Ne știm de-o viață și mă bucur foarte mult c-a reușit până la urmă în tenis, pentru că știu cât s-a zbătut și cât a investit.
Sorana Cîrstea pe 1 mai 1994, pe când avea 4 ani și pusese deja racheta în mână
Și eu, și Marius am avut părinți care s-au implicat și care au făcut sacrificii imense. Din fericire, au putut să ne susțină din punct de vedere financiar. Eu nu am avut niciodată niciun sponsor, nu m-a ajutat nimeni, nu am avut sprijin de la Federație. Ai mei au spus tot timpul: “Atât timp cât te putem ține noi, o facem”. Am avut o vorbă: în viață, tot ce e gratis e foarte scump.
În tenis investești foarte mult. Și nu e neapărat vorba doar de partea financiară. Dar vorbim de energie, de ani: părinții mei nu prea au avut altă viață cât timp am crescut eu.
În cazul meu, tenisul a fost un vis împlinit. Dacă aș lua-o de la început și aș putea să aleg între să ajung jucătoare de tenis și să am o copilărie ca a celorlalți, aș alege în mod clar tenisul. Ăsta a fost lucrul pe care a trebuit să-l dau la schimb. Dar nu aș putea să-l numesc sacrificiu. Prefer să fie așa: să nu am o copilărie și o adolescență “normale”, dar să ajung să fac lucrurile pe care le-am făcut încă de la 17 ani”, a declarat Sorana Cîrstea în acel interviu.
Am fost mereu foarte patrioată. Și asta în condițiile în care nu am primit, ca sportiv, nimic de la țara asta. Eventual am primit bețe în roate: având în vedere că am început în România, totul a fost mult mai greu
Sorana Cîrstea
„Eu am intrat în Top 100 la 17 ani, iar la 18 ani eram deja în Top 30. Era ceva “Wow!”. Cu toate astea, unii-mi spuneau “A, păi Sharapova a câștigat deja Wimbledon-ul la 17 ani”. Trebuie să înțelegeți că fiecare are altă carieră, fiecare are ritmul său de dezvoltare, fiecare are alt traseu. Kerber a câștigat primul Grand Slam la 28 de ani, Pennetta la 32 de ani, Wozniacki la 27 de ani. Fiecare se maturizează altfel: unii mai devreme, alții mai târziu. În plus, depinde și de stilul de joc pe care-l ai.
„Am avut 10 pe linie dintr-a-ntâia până-ntr-a douăsprezecea”
Puțină lume știe că mie mi-a plăcut foarte mult școala. Se spune de obicei despre sportivii de performanță că au neglijat școala, dar eu am avut 10 pe linie dintr-a-ntâia până-ntr-a douăsprezecea, iar la Bacalaureat am avut o medie de peste 9,80. Cea mai interesantă parte e că pe ai mei nu-i interesa foarte tare ce rezultate am la școală, deci am făcut asta strict pentru mine, pentru că așa am vrut eu.
Mi-am dat seama că mentalul face diferența la nivelul de vârf. Dacă te uiți la jucătoarele din Top 100, lucrurile nu sunt foarte diferite tehnic: cea de pe locul 80 și cea de pe locul 1 au în mare aceleași lovituri. Asta înseamnă că diferența e în principiu în creier
Sorana Cîrstea
Tata-mi spunea că dacă iau 5, el e mulțumit. În schimb, eu îmi aduc aminte că mă enerva când luam câte-un 9. Mi-a plăcut extraordinar de mult la școală în special datorită profesorilor. Cred că treaba cu pregătirea fizică e la fel: dacă găsești un profesor bun, te poate face să-ți placă chestia asta”, a recunoscut Sorana.
Eu joc pentru România. Am auzit pe cineva care spunea “Gata, s-a retras, nu mai joacă pentru România”. Păi de fiecare dată când joc într-un turneu, lângă numele meu stă steagul României, nu scrie “Strada Jandarmeriei”
Sorana Cîrstea