Vrăjeală

26 mar 2013 2401 afişări Blog

Pe vremuri îi spuneam vraja mării la colţul scării, cu voioşia aia tâmpă care ne ajuta să acceptăm inacceptabilul. În capitalismul ăsta fără capital, fiecare încearcă să pună mâna pe orice plus-valoare apărută din senin. Recurgem, prin urmare, la vrăjeală.

Piţurcă nu prizează scepticismul din ţară. Nu pune botul. (Aici ar fi avut loc scuzele pentru limbaj, dar ăsta e patternul federal, ups!, nu avem ce face). Orice mârâit din ţară are darul să îl sâcâie în misiunea lui marţială: "vrăjeală ieftină", ne transmite selecţionerul de la conferinţa de presă.

Să o spunem pe şleau, domnule Piţurcă. Domnule Mircea Sandu, nu există naţională FĂRĂ obiectiv! Nu există RECONSTRUCŢIE la naţională. Placa asta pe care ne-o puneţi de atâta amar de vreme, asta e vrăjeală. Naţionala se mai numeşte şi reprezentativă. Adică ne reprezintă. Cum se explică reconstrucţia în cazul ăsta? Cum adică fără obiectiv? Adică nu mai suntem reprezentaţi? Păi, atunci să nu mai jucăm. Să tragem obloanele, să facem din prima echipă a ţării un şantier în lucru. Să îi punem pe Mutu, Grozav şi Dodel să joace pe rând rolul celebrului Dorel. Când ne veţi lăsa, domnilor, cu vrăjeala asta ieftină?

Gândiţi-vă, domnule Piţurcă. Mulţi dintre noi s-au îndrăgostit de fotbal cu imaginea dumneavoastră încurcat în plasa porţii, la golul cu Anderlecht. Ştiu, sună patetic, dar ce imagine vor avea puştii care în anii ăştia deschid ochii în viaţă? Vor putea iubi un şantier federal? O naţională veşnic în căutare şi fără obiectiv? Putem vorbi de reconstrucţie şi viitor, când tocmai viitorul este omorât din faşă?

Stancu şi Grozav, mâini moarte. Tănase, în ritmul lui, adică "mort". Bourceanu şi Pintilii, în pierdere de turaţie la naţională. Maxim şi Chipciu, adică doi dintre cei mai în formă tineri, pe banca de rezerve. Săpunaru şi Latovlevici, în faţa televizorului. Piţurcă nedumerit. Ăsta ne e viitorul? Vrăjiţi-ne, domnilor, dar măcar vrăjiţi-ne frumos.

Versiune selectata: mobil / standard