Invazia antrenorilor tineri și a celor străini pare să se fi încheiat, pentru moment, în fotbalul nostru. Temporar sau nu, ne întoarcem la tehnicienii din perioada de aur a Cooperativei. Este o măsură cu două tăișuri luată de conducători de cluburi care, la rândul lor, sunt crescuți la vechea școală, cea a unui sistem revolut chiar și în această parte a Europei. Indiferent de explicațiile acestui fenomen care ține în fruntea campionatului nostru oameni dintr-o altă eră, consecințele se anunță la fel de nefaste: acest sport nu mai are, deja, nicio legătură cu fotbalul din restul continentului. În sezoanele trecute, echipele din fruntea clasamentului au fost pregătite de jucători retrași de puțin timp din activitate sau de antrenori străini. Criza financiară, lipsa ideilor despre cum se conduce un club și înclinația aproape naturală către mișmașuri i-au împins pe patroni să apeleze la soluții pe care fotbalul autohton părea să le fi depășit de mult. Florin Halagian sau Mihai Stoichiță sunt nume care dispăruseră total din prim-planul Ligii I. Alții, precum Ion Marin, Florin Marin, Viorel Hizo sau Cornel Dinu, păreau trecuți definitiv în linia a doua. Cu toate acestea, în acest moment cu toții au revenit în prim-plan. Obedienți în fața patronilor, veteranii învățați cu metodele din perioada anilor 80-90 sunt tot mai căutați.