E proba pe care protagonistul nostru o definește simplu: „Fugi tare! Bați tare! Aterizezi departe". E specialitatea marcată de nume precum Bob Beamon, Carl Lewis, Mike Powell sau Ivan Pedroso. Pare acel gen de sport extrem în care doar spectatorii îți mai reamintesc că te afli pe pământ. În cazul nostru doar 50. 50 de suflete au fost ținute cu nările în vânt de cea mai bună săritură din ultimii șapte ani ai unui român. Mai super ca Superman, cum scrijelea pe smart-phone un puști din tribune. Tribunele Stadionului intitulat sugestiv Iolanda Balaș Söter. „Știam că e bună săritura, bănuiam că e pe la 8 m, dar nu atât că ar fi barem de Mondiale. Am ieșit din groapă, am tras cu ochiul la steguleț, l-am văzut că e alb, și apoi au urmat cele mai lungi secunde din viața mea. Secundele în care am așteptat rezultatul. Îmi spuneam în gând «Te rog, Doamne să fie unul bun». Și așa a fost!", rememorează ca și cum ar povesti un film sportivul legitimat la Farul și la Rapid.