Pentru Mircea Sandu, cancerul de care a scăpat este o amintire de care fuge permanent! La propriu, măcar câte cinci kilometri pe zi, afară sau indoor, chiar și în ultimele zile ale anului. „La mulți ani!" e rostit de președintele FRF între abdomene și gantere. 10 kilometri pe oră. Asta e viteza actuală a lui Mircea Sandu. E mult pentru un om de 58 de ani, mai ales că în urmă cu câțiva ani trăia sub spectrul cancerului, boală asociată cu finalul tuturor lucrurilor. Banda de alergare din sala de fitness de la Mogoșoaia se mișcă implacabil sub picioarele „Nașului". Ne zâmbește în felul ăla al lui, cu un pic din toate. „Uite, optșpe mii de disponibilizați la anul... E jale!", rostește gâfâind și arătând din bărbie spre plasma din fața sa, pe care o televiziune de știri își derulează previziunile sumbre. „De ce nu vă uitați la sport, la fotbal?". „Ce să văd? Meciuri nu mai sunt!", răspunde sec, după care apucă prosopul cu care șterge transpirația de pe frunte. „SUA meritau Mondialul din 2022!" Bib după bib, unul dintre butoane reduce viteza spre zero, iar președintele FRF își adaptează alergarea. „Gata. Am făcut cinci kilometri! Asta e porția mea! Cinci kilometri la o viteză de zece kilometri pe oră, adică o jumătate de oră de alergare. Aș fi vrut să joc fotbal, dar e frig azi...", spune „Nașul", după care coboară respirând greu de pe aparat. Se îndreaptă spre un spalier și începe să facă abdomene. Apare Mihail Marian. Fost coleg cu „Nașul" la Sportul, începe un dialog în care pro