„Prima dragoste nu se uită niciodată", o aliniere desuetă de cuvinte, care reflectă pe deplin adevărul din viața lui Dănuț Lupu (43 de ani). Un sportiv care a cunoscut consacrarea în fotbal, dar care a lăsat în urmă o altă disciplină care l-a marcat pe deplin. O alegere în care a cântărit decisiv dorința tatălui de a-și vedea băiatul printre greii sportului-rege. Dănuț a acceptat provocarea ProSport de a se întoarce la patinoar, nu ca hocheist, ci ca suporter al echipei de suflet, Dunărea Galați. La ora după-amiezii, patinoarul „Mihai Flamaropol" din București este aproape gol. Un tablou stingher, compus dintr-o mână de spectatori, câțiva jandarmi și jucătorii celor două echipe, Steaua și Dunărea, pregătiți să se confrunte într-un meci al Ligii Naționale. Tipul înalt, masiv, care stă lângă vestiarul echipei oaspete, Dunărea Galați, atrage toate privirile. Nu pare conștient de agitația pe care prezența lui acolo a declanșat-o, ci privește liniștit meciul de copii care se desfășoară pe gheață. Zâmbește un pic absent, parcă unor alte timpuri, întrerupt din reverie din când în când de câțiva care trec să dea noroc cu el, șoptindu-i în același timp un „bun revenit printre noi". „Hocheiul parcă a fost pentru mine într-o altă viață. Vorbim de vremuri de demult, când prin''73-''74, acoperindu-se patinoarul din Galați, s-a făcut o selecție prin școli, la clasele I. M-am dus și eu, m-au selecționat la copii și până la 14 ani am făcut și hochei, și fotbal, în paralel", mărturisește Dănu