Rivalitatea istorică e un antidot minune. Injectată cu acest drog, Steaua a venit în Groapă pentru a-și recâștiga onoarea șifonată rău în ultima vreme. Prima minge. Scântei! A doua minge! Din nou scântei! Respectând cu greu spațiul tehnic, Dorinel Munteanu se agită uneori caraghios, dar, după cum începe meciul, cu mult folos. Dincolo, seniorial. Rednic împarte gesturi mai moi, dar clare. Steaua pare un imens taur galben, care, când recuperează, erupe spre poarta lui Lobonț prin viteza lui Stancu, Semedo sau Nicoliță. De fapt, așa și reușește să marcheze repede, cu Kapetanos în rolul semnatarului. Mai imobil decât Arthuro, grecul arată însă că vrea mai mult. Apoi, joacă totuși cu fața spre poartă. Între șarjele Stelei, dinamoviștii așază atac după atac, furioși și răniți. Rednic privește ceasul, căutând parcă acolo o idee. Cei cu idei mai multe sunt însă tot steli