„Vă rugăm să închideți telefoanele! Jucătorii au nevoie de liniște totală", ni se spune la intrarea într-o sală din Pitești, unde se joacă, probabil, singura formă de fotbal fără gălăgie. Și pe întuneric. Este fotbalul orbilor. Da, și orbii joacă fotbal. O fac din plăcere, una dintre puținele pe care viața le-o mai oferă. Rămași fără vedere sau mulți dintre ei fără să fi văzut macar vreodată, acești tineri se întrec între ei, se bucură la goluri sau ratează, se accidentează și trăiesc la fel ca oricare alt fotbalist pe teren, cu deosebirea că ei nu încântă niciun spectator. Nu bucură sau nu întristează pe nimeni rezultatele lor, decât pe ei înșiși, pentru că nu există public.