Anacronic, inadaptat cerințelor de astăzi, traseul de la Monaco are farmecul său unic. Deși considerat periculos, piloții îndrăgesc acest circuit, oricare dintr ei ar da orice alt GP pentru a se încorona, măcar o dată în viață, câștigători ai unei probe istorice. Fără Monte Carlo, Formula 1 nu ar mai fi ea însăși. Pur și simplu, și-ar pierde inocența. Este un veritabil cult, un fel de pelerinaj al fanilor care îi sufocă pe driveri cu dragostea lor fanatică. Pe urmă, mai este și geografia, dar nu vom insista neapărat asupra acestui subiect. Un spectactol unic al celor 750 CP, un zgomot de fond asurzitor și o cursă nebună pe străduțele orășelului cu o arhitectură tipic italienească. Oricum, monștrii supersofisticați ai Formulei 1 au probleme mari aici, media orară nu depășește 150 km/oră, iar anumite viraje se negociază cu mai puțin de 50 km/oră. Elvețianul de la Toro Rosso este perfect neutru, pe cât de obiectiv poate fi unul care este încă supărat după accidentul de l Shanghai. "Da, îmi place 'șarpele' imens de la Monte-Carlo, mi-aș da un an din viață pentru o victorie aici, dar din punct de vedere psihic, cursa este o adevărată probpă de foc. Trebuie să ai nervii tari", spune Buemi. Invitat de presa din țara sa, Sebastien a acceptat să facă o disecție a ceea ce înseamnă traseul și cum trebuie el abordat de către un meseriaș adevărat. Deci, motor! Șicana Sainte-Devote