În portul „Tomis” din Constanța, Răzvan Florea așteaptă pe unul dintre pontoanele care brăzdează apa Mării Negre direct din buza teraselor ticsite cu clienți. Unicul înotător român urcat pe podiumul olimpic în competiția masculină, Atena 2004, bronz la 200 metri spate, se bucură de soare pe barca lui semeață, unde pornim să stăm la taclale despre natație, vacanțe pe valuri, momente memorabile și deziluzii din carieră, povești de pescar. Și un subiect tabu, abordat frontal și curajos. „De ce să ocolim adevărul? Foarte mulți sportivi nu sunt descoperiți că se dopează”, crede Răzvan. Trece apoi la evaluarea obiectivelor lui David Popovici la JO Paris 2024: „Are șanse mai mari la 200 metri decât la 100 metri, unde e recordmen mondial”. Să-l ascultăm în prima parte a dialogului cu Prosport!
ProSport: Răzvan, au trecut aproape două decenii de când ai cucerit singura medalie a natației masculine românești. Îți vine să crezi ce repede a trecut timpul?
Răzvan Florea: Am făcut o petrecere la sărbătorirea a zece ani și aproape că nici nu mi-am dat seama că ne apropiem de două decenii, care se împlinesc anul viitor. Mai sunt încă în legătură online cu câțiva dintre adversarii din finala de la Atena. Între ei se numără un amic foarte bun, Markus Rogan. El stă mai mult în America, dar, fiind vienez, ne mai întâlnim în Austria cam o dată la cinci ani.
Rememorăm cursa de bronz din Grecia?
E o poveste mai lungă. Am făcut parte dintr-o generație cu performanțe importante. Mă refer aici la Camelia Potec, Diana Mocanu, Beatrice Câșlaru, Ștefan Gherghel, Dragoș Coman. Eu intrasem în lotul național pe la 19 ani și eram singurul care nu reușeam să urc pe podium la competițiile majore. Vreme de vreo cinci ani, mi-am luat abonament la locurile patru-șase.
E important ca în minutele dinaintea cursei să-ți păstrezi calmul și să ai niște emoții constructive. Să-ți păstrezi moralul ridicat. Și să te gândești că acela e momentul pentru care ai muncit ani de zile. Trebuie să dai tot ce ai mai bun în acele două minute, să plănuiești bine cursa și să păstrezi tactica de la un cap la altul”, Răzvan Florea pentru Prosport
Dar ai spart gheața la Europenele de la Madrid, chiar înaintea Olimpiadei de la Atena!
Exact! Am luat locul secund la 200 metri spate și am mai avut apoi la dispoziție încă două luni și jumătate de pregătire pentru Olimpiadă, unde, sincer, nu m-am gândit că voi câștiga o medalie. Antrenamentele au decurs însă foarte bine alături de profesorul Tavi Tileagă, care poate doar în sufletul lui visa să fim pe podium. S-a întâmplat însă să realizez al cincilea timp după calificări și semifinale, moment în care s-a înfiripat gândul că pot face un rezultat neașteptat. Mi-am zis că sunt vreo 20 la sută șanse de medalie.
Iar 20 la sută a bătut până la urmă 80 la sută!
Am realizat una dintre cele mai bune curse, cu un timeing perfect, la momentul potrivit. La 150 de metri întorsesem al șaselea, dar am recuperat mult pe ultimii 50 de metri și am terminat pe trei. Am avut cel mai bun finisih din finală. O nebunie! La fel și ceea ce a urmat!
Te referi la confuzia de după cursă, când s-a pus problema unei descalificări, nu?
Am așteptat cu sufletul la gură vreo 11 minute. Tensiune maximă, tabela nu afișa timpii în ordinea locurilor, știam că va fi cineva descalificat, dar nu mi-a fost teamă nicio secundă pentru mine. Am urcat câteva minute pe locul doi, la premiere am revenit pe trei. Nici n-am realizat că mă puteam bucura chiar pentru un argint.
E un element de detaliu, dar interesant: ai fost singurul concurent din finală fără cască. Poate face diferența un astfel de accesoriu?
Da. Copiii de azi să nici nu se gândească să intre în bazin fără cască. Eu eram mai atipic, am și avut destul rezultate, dar la Mondialul din 2005 am pierdut bronzul pentru numai trei sutimi de secundă. Dacă purtam cască, sunt sigur că luam medalia.
Serios?
Fără nicio exagerare! La Montreal, sunt convins că urcam pe podium dacă purtam cască. Din acel moment, n-am mai concurat niciodată cu capul gol. Dar nu regret nimic din cariera mea.
Dobândești o experiență de-a lungul anilor, îți cunoști bine adversarii, așa încât știi că unii pleacă mai tare ori alții adoptă alte strategii. Poți vizualiza deja cursele. În principiu, simți cam pe unde ești în timp ce înoți și-ți dai seama în mare parte și cum stau rivalii – Răzvan Florea pentru Prosport
Cum explici acum, la rece, rezultatele sub așteptări ale lui David Popovici la Mondialele de la Fukuoka?
Viața unui sportiv nu e ușoară. Azi ești zeu, mâine cazi 50 de etaje și nu mai exiști. În ultimii doi ani, David a ridicat ștacheta foarte sus. Toți ochii sunt pe el, mai ales după ce a făcut record mondial la suta de metri, a realizat într-un an opt din cei mai buni zece timpi și al treilea rezultat din istorie la 200 de metri. Fabulos! Să nu uităm că acum a fost și clasa a 12-a, a dat și Bac-ul, poate și asta și-a spus cuvântul. N-a fost simplu, probabil, să înceapă cu o decepție la 200 metri, unde toată lumea îl vedea fără dubii în primele două poziții.
Asta a cântărit oare și la 100 de metri? L-a copleșit rateul de la 200 metri?
Cred că nu i-a mai ieșit cursa de la 100 metri și pe baza rezultatului anterior de la 200. În plus, mi-aduc aminte că a declarat chiar el că a avut și ceva greutăți în pregătire. Știu cât de serios lucrează cu Adi Rădulescu, cu care sunt bun prieten și mă mai sfătuiesc uneori. Au avut ce învăța de la experiența din Japonia și bine că s-a întâmplat asta la Mondial, cu un an înainte de Olimpiadă. David e un tip inteligent, a arătat-o deseori și va ști cum să se pregătească 12 luni, alături de echipa lui, pentru a atinge cea mai bună formă. Sper să ne bucure la Paris cu una-două medalii olimpice.
Ce reacție ai avut când ai văzut celebra cursă de record mondial?
Eram și eu la bazin. Am avut privilegiul de a vedea live cursa. Mi se face și acum pielea de găină când îmi aduc aminte. Pe David îl știu de la 10 ani. L-am urmărit cum a crescut și m-au bucurat enorm rezultatele lui. Nimeni nu s-a gândit vreodată că recordul la 100 metri liber va ajunge în România. E o probă atât de grea și atât de competitivă la nivel global, încât n-aș zice că e un insucces dacă aluneci pe la locurile 4-6. Poate timpul n-a fost extraordinar.
Cred că David lucrează și la imaginea publică prin aparițiile sale. Când ajungi la un asemenea nivel și fiecare cuvânt e sub lupa a milioane de oameni, atunci cu siguranță te pregătești mereu să faci față oricărei situații”, Răzvan Florea pentru Prosport
L-ai sfătui pe David să ia în serios de-acum ofertele de burse în State, care i-ar deschide alte porți?
În ultimii doi ani, David a beneficiat de o pregătire perfectă. I s-a pus totul la dispoziție. A ales foarte bine să rămână în România, alături de Adi Rădulescu. Dacă lucrurile merg bine, de ce să schimbi? Cred că și remunerația a fost mare în țară. Sigur, școala americană sau australiană a oferit în ultimul secol dovada unor rezultate incredibile, dar David a dovedit că locul lui e, deocamdată, în România.
Poate după Paris să facă pasul, nu?
Va conta foarte mult rezultatul de acolo. I se vor deschide alte oportunități. Și la succes, și la insuces.
Tu regreți că n-ai plecat în SUA la momentul oportun?
În perioada aceea, cu variantele de a merge peste Ocean, am cunoscut-o pe soția mea, Oana. Azi sunt foarte fericit. Nu mă gândesc cum ar fi fost dacă plecam. Sigur, aș fi putut progresa mult profesional acolo, dar nu-mi pare rău de nimic.
A contat doar faptul că ai întâlnit-o atunci pe Oana sau au existat și alte motive?
Aveam cam tot ce ne era necesar. Dezvoltasem o legătură foarte bună și cu Tavi Tileagă, antrenorul cu care am lucrat zece ani. Cunoscând-o însă pe Oana, am simțit că locul meu e mai degrabă aici. Am fost și singur la părinți, voiam să fiu alături de ai mei. Am decis mai mult cu sufletul.
Am fost și un sportiv talentat, dar am și muncit enorm ca să ajung la performanțele atinse. Fiecare componentă a contribuit cam în cote egale la traseul meu”, Răzvan Florea pentru Prosport
Hai să revenim la Popovici! În ciuda dezamăgirilor de la Fukuoka, lumea e convinsă că David n-are cum rata medaliile visate la Paris 2024. Ți se pare o judecată simplistă?
Eu îl văd pe David cu șanse reale să aducă două medalii de la Paris. Mi se pare mai capabil să câștige la 200 metri, deși e recordmen la sută. Șansele scad acolo. Așa observ eu din exterior, cu ochii de antrenor de acum.
Poți explica?
Suta de metri liber e o probă rapidă. Orice mică greșeală te costă înzecit. Sunt la start sportivi mult mai solizi decât David din punct de vedere muscular. El a câștigat printr-o tehnică desăvârșită de a înota, adică nu întotdeauna fibra îți aduce și performanță. Dar dacă ne uităm la bloc-start la 100 metri liber, vom constata că Popovici e cel mai filiform. Îi va fi mult mai dificil să ia aurul olimpic.
Și la Mondiale, și la ultima Olimpiadă, aurul s-a câștigat la 200 metri liber cu un timp în jur de 01.44.00. La Europenele de la Roma, David a scos 01.42.9, ceea ce e fabulos. Dacă repetă acest nivel, va fi cu siguranță campion olimpic”, Răzvan Florea pentru Prosport
Știu că e o temă foarte sensibilă, dar omniprezentă în spațiul public: dopingul. Ai avut vreodată tentația să apelezi la substanțe interzise sau oameni din anturajul tău ți-au sugerat vreodată să iei în calcul această variantă?
Absolut nimeni și chiar le mulțumesc profesorilor mei pentru că nici măcar n-au deschis vreodată subiectul. ”Răzvan, crezi că ai vrea să facem mai mult?”. Sigur, și pe vremea mea existau sportivi despre care se zvonea că beneficiază de tratamente nepermise. Și adversari, și din România, și din străinatate! De ce să ocolim adevărul? E o procedură pe care o detest. Sunt unii nedescoperiți, poate majoritatea! Îmi pare rău că există și azi.
Ce putem să facem în materie de doping decât să fim foarte atenți în primul rând cum ne clădim cariera? O simplă scânteie îți poate păta munca de zeci de ani”, Răzvan Florea pentru Prosport
Ești antrenor azi, cum gestionezi cu elevii tăi această problemă? Cum îi urmărești și cum controlezi nutrițional, de exemplu, că nu apare vreo capcană?
Când lucrezi la nivel înalt, trebuie să fii foarte atent ce faci în raport cu tot ceea ce te înconjoară. Primești pe mail liste întregi și informații cu ce ai voie și ce n-ai voie să utilizezi. E foarte important să ai lângă tine oameni de mare încredere, care să se asigure că nu faci vreo greșeală. Exemplul cel mai bun vine tot de la David Popovici. Mama lui a urmat cursurile antidoping, așa că pentru el există un filtru suplimentar perfect pe acest domeniu.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER