Jocurile Olimpice din 2024 reprezintă cu siguranță o mare provocare și pentru echipajul de patru vâsle masculin, cel care a obținut „biletele” pentru Paris la Campionatele Mondiale de canotaj de la Belgrad.
Performanța lor remarcabilă și angajamentul lor față de sportul de echipă le fac demne de aprecierea și recunoașterea noastră. Nu ratați Gala Mari Sportivi transmisă pe PROSPORT.RO și YouTube PROSPORT pe data de 30 noiembrie de la ora 19:00 pentru a afla cine vor fi câștigătorii marelui premiu MARI SPORTIVI 2023!
În proba masculină de patru vâsle, Mihai Chiruţă, Andrei Cornea, Ioan Prundeanu şi Florin Enache s-au impus în Finala B cu timpul de 05 min 49 sec 89/100, terminând pe locul 7 la general.
„Am hotărât totuși să mă antrenez pe lângă cei mai tineri, cu speranța că voi fi din nou la lot! Din noiembrie și până în aprilie m-am antrenat la Orșova și din mai am luat o pauză. Nu știam dacă va fi definitivă sau cât va dura acea pauză.
În vara anului 2016, eu am stat acasă și din toamna aceluiași an am aflat că s-au schimbat antrenorii și pentru mine se anunța un viitor mai bun. Am hotarat să mă reîntorc! Dar și așa simțeam în acel moment că nu e timpul să mă las. Nu reușisem să demonstrez tot! Acest gând m-a facut mai mult să mă reîntorc”, a mărturisit Ioan Prundeanu.
Prezent și la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Ioan Prundeanu a recunoscut că nu se gândea la faptul că va reuși să ajungă atât de departe în canotaj.
Ba mai mult, Prundeanu a subliniat că nici măcar nu știa să înoate, așa că l-a cuprins teama după ce a ajuns la Constanța și a folosit la început o vestă de salvare.
„A fost o idee de moment, nu mă gândeam că voi ajunge aşa departe. Vroiam să fac sport, dar nu mai fusesem cu barca, chiar dacă am fost selecţionat la canotaj. Până a ajunge la Constanţa nu ştiam ce fel de sport este, decât din ce am văzut la televizor. Când am ajuns acolo şi am avut primul contact cu barca pe apă, eu neştiind să înot, mi-a fost teamă. Antrenoarea ne-a dus la bazin, ne-a învăţat să înotăm, la început ieşeam cu vestă de salvare, apoi am învăţat să înot.
Primele trei luni mi-a fost foarte greu, fiind departe de părinţi, nefiind plecat mai mult timp de acasă. Mi-a fost greu şi cu şcoala, şi cu antrenamentele, şi cu dorul de părinţi. Dar în viaţă totul este greu şi, dacă ai voinţă, ajungi unde doreşti. Dacă ţi-ai pus ceva în gând, vei reuşi. Aceasta este concluzia mea”, spunea Prundeanu, în 2010.
Ajuns la 28 de ani, soarta lui Florin Enache putea să fie cu totul alta, din moment ce acesta a ajuns la începutul carierei de sportiv la juniorii lui Dinamo, alegând fotbalul.
Încercat pe toate posturile în „Ștefan cel Mare”, Florin Enache a mers apoi la handbal timp de câteva luni.
„Primii paşi în sport i-am făcut la fotbal, la juniorii lui FC Dinamo Bucureşti. Îmi plăcea mult fotbalul, iar nişte mătuşi m-au întrebat dacă n-aş vrea să merg să joc, la copii. Ştiam de la televizor şi îmi surîdea ideea. Aveam 4 ani şi jumătate, iar de la televizor am ajuns să ţin cu echipa în roşu, spunîndu-le că acolo vreau să ajung. Am fost un an şi jumătate la copiii lui Dinamo şi am fost încercat ca portar, am jucat şi fundaş central, mijlocaş central, atacant…”, spunea Florin Enache.
„În clasa întâi m-am întors acasă şi am continuat cu handbalul, la Şcoala Generală din Aninoasa, în judeţul Gorj, de unde mă trag. Au fost întreceri între şcoli, pe echipe de handbal, şi aşa am jucat vreo 4 luni. Am câştigat o diplomă de locul III. Dar n-a avut continuitate echipa…”, și-a adus aminte sportivul.
După ce a renunțat la fotbal și la handbal, Florin Enache s-a îndreptat tocmai spre canotaj. Acesta a mărturisit că a mers la Timișoara, după ce a fost sfătuit de o profesoară. Apoi, aceasta i-a devenit „singurul părinte” în drumul spre marea performanță.
„Eram în clasa a VIII-a, parcă la ora de chimie, şi ţin minte că a intrat în clasă o femeie foarte înaltă. Era doamna profesoară Elvira Văsuţ. Ne-a spus să ne ridicăm în picioare, cei mai înalţi dintre noi, iar eu pe-atunci aveam deja 1,86 metri şi 66 kilograme. Ne-a scos pe hol, la măsurători, şi ne-a întrebat dacă ne-ar interesa să facem canotaj, la Timişoara.
Ne-a spus că va vorbi pentru a cere şi acordul părinţilor, iar primul impuls a fost «de ce nu?» Hai să încerc. Neştiind ce este canotajul, dar fiind foarte pasionat de sport, m-am gândit că poate fi ceva nou şi bun pentru mine… Doamna Elvira Văsuţ mi-a devenit singurul părinte, mi-a fost ca o mamă, aici, la Timişoara.
Am urmat la început Şcoala Generală 18 iar apoi am ajuns la LPS Banatul, după probe. Pe 21 octombrie 2009 am început canotajul. La primul contact cu apa ţin minte că am resimţit frica… Iniţial, nu ştiam să înot, dar am luat lecţii, am dat o probă, am trecut-o, şi am putut începe”, a subliniat Enache.
În 2016, Andrei Cornea a obținut titlul de Campion Balcanic pentru România în cadrul Campionatului Balcanic de Juniori a avut loc în Grecia, la Kastoria (10-11 septembrie 2016).
Elisabeta Lipă și-a adus aminte de perioada în care existau tot mai multe critici la adresa canotajului, ținând să sublinieze câți sponsori au fost atrași pentru această disciplină sportivă.
„Despre canotaj s-a spus să nu mai sperăm, că noi nu vom mai fi unde am fost. Să ne obișnuim, că asta este situația. Am avut o perioadă… că nu vreau să-mi mai aduc aminte. Întotdeauna dacă vrei să ieși din starea asta cauți soluții și nu ai cum să nu le găsești. Nu avem de ce să ne victimizăm pentru că totul este la vedere.
Pe lângă fondurile pe care le primim de la stat, prin contractul pe care-l semnăm cu Ministerul Sportului și finanțarea vine de la Comitetul Olimpic și Sportiv Român. Niciodată fondurile nu sunt suficiente, căutăm și sponsori.
Am plecat de la un sponsor, care a început cu barca de dublu vâsle categorie ușoară, iar astăzi avem 18 sponsori. Le mulțumesc că sunt alături de noi. Dacă sunt de atâția ani de zile înseamnă că le place ceea ce facem”, a declarat Elisabeta Lipă, la emisiunea „Drumul spre Paris”, realizată de ProSport.
Fosta mare sportivă a României are 25 de titluri de campioană națională și a fost port-drapelul României la Jocurile Olimpice din 2000 care au avut loc la Sydney și la cele din 2004 de la Atena.
Sportul românesc nu moare. Iar canotajul este dovada vie că atunci când ai o echipă performantă care ştie unde îşi doreşte să ajungă, vin şi rezultatele. Canotajul este un model pentru sportul românesc, aşa că le mulţumesc sportivilor alături de care am tremurat la Belgrad” – Elisabeta Lipă
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER