Trei de bine în săptămâna pozitivă: Ionuț Radu, Leo Grozavu și Andrei Rațiu! Despre puterea de a nu renunța, știind că „unde nu ajung picioarele, ajunge inima”

Promovează presa sportivă prea mult „rău”? Sau cer suporterii să se hrănească, deși nu admit, cu acest „rău”? Sunt coordonatele unei polemici captivante dar fără deznodământ. Certă e doar senzația fiecăruia dintre noi că înghițim prea mult rău din fotbal. Culmea, din cel mai iubit sport și cel care înseamnă, până la urmă, bucurie curată!

Între atâtea acuzații și invective, zvonuri alarmiste, atacuri, replici la atacuri și tragedii, conspirații și dezastre la minut, pierdem cumva frânturile esențiale care țin în viață pasiunea noastră, și a generațiilor ce vin, pentru fotbal.

ProSport găzduiește în fiecare marți rubrica jurnalistului Gabriel Berceanu: trei lucruri memorabile și pozitive din fotbalul românesc petrecute în ultima săptămână. „Trei de bine” înseamnă goluri superbe, declarații de aplaudat, gesturi fair-play, decizii care cresc valoarea fotbalului nostru, tot ce vine mai bun din partea jucătorilor, antrenorilor, conducătorilor, arbitrilor și spectatorilor. Comentat, pus în lumină și fixat pentru o memorie pozitivă! Azi, Andrei Rațiu, Leo Grozavu și Ionuț Radu!

Andrei Rațiu, România la cel mai înalt nivel

Iată că Andrei Rațiu devine protagonist în rubrica noastră pe ultima săptămână deși evoluțiile lui sunt constant bune pentru Rayo Vallecano în La Liga. De data asta însă, a marcat un gol senzațional, adăugat ca o tușă de aur pe edificiul de muncă și talent al devenirii lui. Reușita cu Sevilla e la capătul unui meci în care a fost oricum cel mai bun de pe teren. Obiectiv. El, fundașul dreapta al formației cu lotul nr. 18 ca valoare din 20, dar care s-a fixat pe poziția 7 în campionatul spaniol!

„Sonic”, după un EURO 2024 în care a descătușat și pleoapele continentului, e un simbol tăcut și demn al unui naționalism românesc în cea mai curată versiune. Foarte puține cuvinte, muncă și fapte! Plecat de foarte mic în Spania, nimic din ce e a fost românesc în el, de la bun început, plus, mai ales, ce-au sădit pe parcurs părinții, nu s-a șubrezit. Când cântă imnul la națională, undeva în Carpați ar trebui să amuțească demagogii și impostorii zilei!

Toată povestea lui Andrei Rațiu este despre puterea de a nu renunța. Căci a strâns din dinți prin vremuri grele cu familia lui ca să răzbească în fotbal. Nu detaliez aici, o să vină și timpul ăsta. Apoi, a acceptat să fie împrumutat în Olanda, a semnat în liga a doua iberică, a tras în surdină pe drumul lui cu seriozitate și încăpățânare știind că zorii recunoștinței meritate vor veni. Și-au venit! Barcelona? Vom vedea. Pentru noi, Rațiu e oricum versiunea 2025 a fotbalului românesc și a României, până la urmă, la cel mai înalt nivel.

Ionuț Radu: unde nu ajung picioarele, ajunge inima

Pentru cei care vor să uite repede, Ionuț Radu e portarul titular cu care „Generația de Suflet” și-a început drumul spre EURO 2024. El era în primul 11 al naționalei la primele două victorii din preliminarii cu Edi Iordănescu. Apăra atunci la Auxerre și ne bucuram că România „are portar”.

A venit o accidentare. Apoi, împrumutul de la Inter Milano la Auxerre s-a terminat, a începutul altul la Bournemouth, unde n-a prins echipa. Și mulți l-au crezut pe Ionuț Radu… pierdut.

Doar că epoca Inter Milano, cu bunele și relele ei, cu prea multe sezoane de împrumut, s-a încheiat. Românul a rămas în Serie A, la Venezia, luptând pentru evitarea retrogradării. Și, celor ce-l credeau „pierdut”, le-a pus palmele peste convingere ca peste un balon fierbinte în ultimul minut din meci.

În week-end, Radu a fost excepțional pentru 0-0 cu Atalanta în deplasare. Al doilea atac din Serie A, formație de Champions League și pe podium la zi în Italia. Care demolase Empoli, 5-0 în deplasare. Acum două runde, Radu a apărat pentru Venezia în 0-0 cu Lazio. Alt „greu” al sezonului. De patru etape e titular meci de meci. De ce lipsește din lipsa preliminară a lui Mircea Lucescu un portar de talent cert, care are doar 27 de ani și apără astfel în Serie A? Vom reveni pe subiect.

Cert este că, după o vreme în care n-aveam jucători români în Big 5, astăzi cumva începem să ne răsfățăm cam devreme. Rațiu în La Liga, curtat de Barcelona, Drăgușin la Tottenham, plus o legiune italiană cu Man și Mihăilă la Parma antrenată de Chivu, Răzvan Marin și Florinel Coman la Cagliari, Sava la Udinese. Mai nimic despre Ionuț Radu. Și e nedrept! În primul rând, față de noi înșine. De ce?

Pentru că lecția pe care Ionuț Radu și-a oferit-o, lui și talentului său, înainte de toate, e una despre nerenunțare. Chiar dacă e dificil pentru Venezia să rămână în Serie A. Iar noi, care atât de des renunțăm în prea multe, chiar avem de privit și înțeles. Cum spunea Ionuț cândva într-un vestiar vrăjit al României U21 la EURO 2019 și cum am ales să sune primul meu tatuaj: „Unde nu ajung picioarele, ajunge inima”. Acum, destinul a făcut să și trăiască asta pe pielea lui.

Leo Grozavu și o echipă nouă

Închidem trio din această marți cu încă un exemplu frumos despre nerenunțare. Leo Grozavu, antrenorul aprig în agresarea jucătorilor cândva, a acceptat a patra provocare la FC Botoșani. Un club care a intrat în 2025 pe penultimul loc din Superliga. Cu jucători resemnați, un joc lâncezind incoerent și așteptări „sub nivelul mării”. Și ce-a ieșit din mâna lui Grozavu… e meserie!

Nu, nu e doar efectul tăios, dar extrem de scurt, al oricărei schimbări. Botoșaniul lui Grozavu a luat puncte cu CFR Cluj, Sepsi, Dinamo și Universitatea Craiova, iar acum a învins în deplasare, 1-0, pe Universitatea Cluj! Fizic, jucătorii lui Iftime par efectiv transformați. La nivel de abordare, un amalgam de încredere și tupeu pozitiv. Enzo Lopez a ajuns la 4 goluri în 8 etape. Mitrov, ce jucător de urmărit!

Revedeți, vă rog, aici, și discursul lui după succesul contra lui Sabău. A spus clar că n-a făcut minuni, deși ar fi putut să-și aroge mult mai multe merite concrete pentru „revoluția” Botoșaniului. A invocat și norocul, fără „să-i cadă gradele”. A apreciat ce era bun în epoca Ciobotariu. De bun simț, realist, viu și conectat la misiunea lui a fost Grozavu.

Un antrenor care n-a renunțat după ce a greșit cândva iar faptul că fotbalul românesc a păstrat astfel un antrenor foarte bun care și-a cerut iertare după eroare este mai mult decât îmbucurător. Botoșaniul n-a renunțat la luptă și l-a adus pe Grozavu. Iar la cum arată lucrurile, dacă Superliga ar fi început acum, ai spune că echipa lui Iftime s-ar fi bătut spre play-off!

„Trei de bine”, în fiecare marți, doar pe ProSport

De ce e rubrica „Trei de bine” în fiecare marți? Pentru că tradiția noastră spune că „marțea sunt trei ceasuri rele”. Dar prezentul și viitorul fotbalului în care și pentru care trăim trebuie să fie diferit.

Sunt jurnaliștii prea încrâncenați și alunecă în tiparele „șocului” negativ întreținând inconștient ura? Probabil. Ascund suporterii o apetență pentru răul citit, vizionat și auzit, în diferite forme? Posibil. Sau este, pur și simplu, fereastra fotbalului nostru compusă constant din mai multe cioburi de rău decât din raze de lumină? Descoperind în fiecare marți „Trei de bine”, poate fiecare din noi se va schimba puțin. Inclusiv fereastra.

Descoperă celelalte episoade „Trei de bine”

• Primul episod „Trei de bine” din 2025: Ianis Hagi, Zeljko Kopic, Andrei Vlad
• De ce Răzvan Sava, Andrei Nicolescu și Radu Drăgușin au fost eroii
• Eroii săptămânii pozitive: Vali Crețu, Szabolcs Kovacs și Alexi Pitu
• „FCSB transformers”, reverență pentru Sorin Cârțu și „stofa” lui Louis Munteanu
• Am impresionat Europa, nevoia de Mirel Rădoi și pasul lui Florinel Coman spre Serie A
• Decența smerită a lui Sabău, lecțiile lui Olimpiu Moruțan și Gică Hagi
• Cum a plătit FRF banii și a salvat fanii, bucuriile Cristi Chivu și Istvan Kovacs
• Performanța FCSB, fair-play-ul lui Răzvan Lucescu și meritele din umbră ale lui Măldărășanu