Toți cei 337 de antrenori străini învinși de Mircea Lucescu în jumătate de secol pe bancă: de la Bearzot, Lippi și Trapattoni la Guardiola, Wenger și Slot! Regal editorial la aniversarea celor 80 de ani pentru uriașul tehnician român. EXCLUSIV

28 februarie 1979: Corvinul Hunedoara – Metalul București în Cupa României. Este primul meci pentru Mircea Lucescu în postura de antrenor, la acel moment în paralel cu cea de jucător la ardeleni. Astăzi, împlinește 80 de ani. Sunt până acum fix 46 de ani, 5 luni și o zi pe bancă. Aproape jumătate de secol! În dicționare, cuvântul „copleșitor” se golește de sens. Unde mai pui anii lui de fotbalist, înaintea acestora…

Ce dar mai potrivit pentru Mircea Lucescu la aniversarea celor 80 de ani, și în acest context unic, decât un demers în premieră, titanic în sistemul de referință editorial, precum e și cariera sa? ProSport a documentat toate partidele din palmaresul lui Lucescu pentru a identifica toți antrenorii străini pe care acesta i-a învins până azi. Meci cu meci, pe intervalul neverosimil 1979 – 2025. Toate partidele disputate de echipele românului, fie că vorbim de cluburi sau de naționalele Turciei și României (două mandate). În toate competițiile, interne, continentale, internaționale!

Proiectul nostru a devenit, inevitabil, o incursiune emoționantă și paradoxală: spre o sală de trofee care ani în șir s-a edificat doar în norii fotbalului, și care abia astăzi, în timp ce scriem, capătă concretețe. Pășim în premieră pe lângă vitrinele cu „victime” ale marelui antrenor Mircea Lucescu. Deși poate cea mai importantă moștenire în fotbal a lui nu ține de rezultate, ci de o abordare aparte și o înțelegere unică a fotbalului ca ecosistem și a jucătorilor. Un modus operandi pentru performanță. Dar fotbalul înseamnă și orgoliul, iar blazonul se naște, oricât de diplomați ne-am strădui să fim, pe numele celor învinși. Marea performanță se reduce uneori la un clasor de laureați și de înfrânți.

Vezi galeria foto
7 poze

Din finalizarea listei imense cu antrenorii străini împotriva cărora Mircea Lucescu a fost victorios măcar o dată, a urmat pasul selecției. Un top 80, pentru aniversarea celor 80 de ani. Și mai grea provocarea! Au contat, firește, valoarea tehnicienilor, fie ea dovedită anterior sau ulterior duelului cu românul, palmaresul lor, cât și felul în care au influențat aceștia fotbalul sau locul marcant pe care unii îl ocupă în tabloul fotbalului din țara de origine. Bun venit în galeria „trofeelor” lui Mircea Lucescu, marele „vânător” a împlinit azi 80 de ani!

Din ce-a ajuns să trăiască Adrian Diaconu. „Rechinul” face bani dintr-o meserie nouă la Air Canada

23:45

Filipe Coelho, mesaj mobilizator după Petrolul – Universitatea Craiova 0-4 în Cupa României: „Nimeni nu are timp să se relaxeze”

23:42

Mircea Lucescu la 80 de ani: top 80 antrenori străini pe care i-a învins

Lista completă a tuturor antrenorilor străini învinși de Mircea Lucescu este formată din acești top 80 pe care i-am selectat, plus „grosul” care poate fi descoperit la finalul materialului. Clasificați funcție țara de origine și anul primului meci în care Lucescu i-a învins.

• Per total, 45 de naționalități diferite și, atenție!, o listă completă cu 337 de antrenori pe care „Il Luce” i-a învins, măcar o dată!

Deschidem top 80 cu primii 65 de antrenori, urmând ca pe top 15, cei mai celebri poate din top 80, să îi descoperim apoi împreună și cu meciurile în care Mircea Lucescu a triumfat.

Din Big 5, cum sunt numite țările de top ale Europei fotbalistice, o listă impunătoare. Domină, previzibil, Italia. Emiliano Mondonico (1990), Rino Marchesi (1990), Eugeno Bersellini (1991), Dino Zoff (1993), Alberto Bigon (1993), Renzo Ulivieri (1993), Luigi Simoni (1993), Nedo Sonetti (1994), Delio Rossi (1995), Luigi Radice (1995), Francesco Guidolin (1998), Walter Novellino (1999), Alberto Zacherroni (2001), Vincenzo Montella (2011).

Avem o continuare remarcabilă. Anglia: Alan Curbishley (1993), Harry Redknapp (2009); Franța: Luis Fernandez (2000), Claude Puel (2000); Germania: Sepp Piontek (1982), Christoph Daum (2001), Ralf Rangnick (2005), Thomas Schaaf (2009); Spania: Javier Irureta (2001), Jose Antonio Camacho (2007 – foto jos), Juande Ramos (2011).

Practic, se regăsesc mai sus două Cupe UEFA și o Supercupa Europei la Juande Ramos, Cupa UEFA pentru Inter Milano cu Simoni și pentru Juventus cu Zoff, Cupa Cupelor pentru PSG cu Luis Fernandez. Laolaltă, creatorul titlului magic pentru Deportivo la Coruna în La Liga, Irureta, cel al titlului în Bundesliga pentru Werder Bremen, Schaaf, dar și cel al lui Monaco în Ligue 1, Puel. Spre titlul în Seria pentru Napoli cu Bigon, Inter cu Bersellini și Torino cu Radice! Selecționeri ai Italiei, Turciei, Japoniei, Spaniei… Ne-ar trebui o carte pentru asta!

O galerie de legende peste care Il Luce a triumfat

Fotbalul vestic e completat de școli importante de antrenori în primii 65 din top 80. Belgia: Eric Gerets (2001); Chile: Luis Santibanez (1982); Elveția: Marcel Koller (2000), Christian Gross (2008), Rene Weiler (2017); Olanda: Frank Rijkaard (2004), Co Adriaanse (2007); Portugalia: Vitor Pereira (2015), Paulo Fonseca (2016), Carlos Queiroz (2018), Jorge Jesus (2022); Irlanda: Stephen Kenny (2016); Irlanda de Nord: Martin O’Neill (2018); Scoția: Jim McLean (1988), Gordon Strachan (2007).

FOTO: Facebook Barca Insider

Adică două titluri în La Liga și un Champions League (Rijkaard – foto sus), multipli campioni naționali în Belgia, Elveția, Portugalia, Scoția ori Olanda, legende în țări cu tradiție fotbalistică senzațională. Și, din nou, selecționeri ai atâtor reprezentative de calitate…

Să mergem mai departe, cu fotbalul nordic! Danemarca: Kasper Hjulmand (2012); Finlanda: Antti Muurinen (1988); Norvegia: Trond Sollied (2004), Age Hareide (2015); Suedia: Gunder Bengtsson (1989). Fiecare dintre ei, reper pentru istoria antrenoratului din aceste țări.

Pentru fotbalul estic, o galerie copleșitoare. Armenia: Vardan Minasyan (2004); Belarus: Viktor Goncharenko (2016); Bosnia-Herțegovina: Ivica Osim (1998), Bulgaria: Vasil Spasov (1983); Croația: Branko Ivankovic (2008), Ante Cacic (2017); Rusia: Yuriy Semin (2008), Valery Gazzaev (2009), Leonid Slutskiy (2016); Serbia: Ljubomir Petrovic (2001), Slavoljub Muslin (2004); Ucraina: Oleksiy Mykhaylychenko (2002), Yozhef Sabo (2005), Yevgen Kucherevskyi (2005), Myron Markevych (2005), Mykhaylo Fomenko (2007), Oleg Blokhin (2013), Sergiy Rebrov (2014); Turcia: Mustafa Denizli (2001), Riza Calimbay (2001). 

Dar sunteți pregătiți pentru 15, cei mai celebri dintre învinșii lui Mircea Lucescu? Îi descoperim în ordine cronologică, de la prima victorie a românului împotriva fiecăruia!

Marile nume ale antrenoratului mondial învinse de Lucescu începând din anii ’80-’90

Pentru mai tineri, italianul Enzo Bearzot n-a fost doar un antrenor uriaș, ci unul fără de care fotbalul italian e greu de gândit. Trofeul pentru cel mai bun tehnician din Italia în fiecare an îi poartă numele. A fost selecționer Squadra Azzurra 1975-1986, cele mai multe meciuri din istorie în acest rol (104). Și a câștigat Cupa Mondială în 1982! An în care Mircea Lucescu, pregătind România, a remizat 0-0 la Florența în preliminariile EURO 1984 cu Italia lui Bearzot. La returul din 1983, meci istoric, a fost 1-0 pentru tricolori la București, gol Boloni!

În opt dueluri l-a avut Mircea Lucescu în față pe Marcello Lippi, campion mondial cu Italia în 2006 și de cinci ori campion în Italia cu Juventus, club pe care l-a pregătit spre câștigarea Ligii Campionilor și alte trei finale de competiție supremă la nivel de cluburi. Lippi, singurul tehnician din lume care a cucerit Champions League și în Europa, și în Asia. Inclus de The Times în top 50 antrenori ai tuturor timpurilor.

Ei bine, seria de 8 dueluri cu românul a început cu eșec pentru Lippi! În Seria A 1990, Cesena antrenată de italian a condus în deplasare cu 2-0, dar Pisa lui Lucescu a revenit pentru 3-2, hattrick Padovano! Ulterior, românul la Brescia și Lippi la Lucchese, două remize în Serie B. Italianul a trecut la Atalanta și confruntarea a revenit în Serie A: 1-1 la Bergamo, 2-0 la Brescia pentru Il Luce prin „dubla” lui… Răducioiu! Apoi, Brescia – Juventus 1-1 și 1-2, plus un Reggiana – Juventus în 1996 terminat 1-1, deși diferențele de lot erau uriașe. Torinezii însemnau Peruzzi, Moreno, Deschamps, Zidane, Boksic, Del Piero, Vieri!

FOTO: Facebook FIFA World Cup

Seria „trofeelor” italiene de prestigiu continuă în forță!

Tot 1990, când a început seria cu Lippi, tot în primul eșalon din Italia, dar victorie cu… Claudio Ranieri pentru Mircea Lucescu! Un Pisa – Cagliari 1-0 contra antrenorului ce avea să marcheze istoria fotbalului din zilele noastre cu o carieră fulminantă. Câteva repere din CV-ul lui Ranieri, dincolo de trofee: Napoli, Fiorentina, Parma, Juventus, Roma, Inter Milano și Sampdoria, unele antrenate în mai multe mandate. Apoi Chelsea și Leicester, iar cu ultima un titlu miraculos Premier League! Adăugați Atletico Madrid, Valencia, Monaco, naționala Greciei…

După acel succes din 1990, Mircea Lucescu avea să-l mai întâlnească de alte șase ori pe Ranieri. Și să mai obțină două victorii de mare prestigiu. Chelsea – Beșiktaș 0-2 în grupele Champions League (2003), cu londonezii avându-i pe Desailly, Terry, Lampard, Veron, Mutu și Crespo!, plus Roma – Șahtior Donețk 2-3, dincolo de grupe în Liga Campionilor, succes contra lui Mexes, De Rossi, Vucinic, Totti!

În 1991, primul succes contra altui nume de poveste din Italia: Ottavio Bianchi. Un 2-0 cu Pisa pentru Lucescu, deplasare de Serie A la Roma cu Carbone, Giannini și Voller. Bianchi ajunsese pe banca romanilor după perioada 1985-1989 când a scris marea epocă a lui Napoli. L-a antrenat pe unicul Diego Armando Maradona și a cucerit primul titlu în Serie A din istorie pentru napoletani, Cupa UEFA și Cupa Italiei!

În 1993, Bianchi se întoarce la Napoli. Și dă iar de Lucescu, și pierde din nou: 1-2 în deplasare la Brescia! Anul următor devine antrenor la Inter Milano dar nu scoate decât un 0-0 cu Brescia românului, deși se baza pe Bergomi, Festa, Jonk sau Bergkamp! Abia în 1995 avea să se impună, 1-0, singurul meci din patru când Bianchi a câștigat cu Il Luce!

De la Zeman și Boskov, spre Trapattoni și Eriksson

Cu revoluționarul tehnician ceh Zdenek Zeman, reper al istoriei fotbalului și maestru tactician, legat de sistemul 4-3-3 și jocul ofensiv, Mircea Lucescu s-a întâlnit de patru ori. L-a învins în două rânduri, a remizat o dată și a pierdut o dată! În Serie A 1992/93, Brescia – Foggia a fost 4-1 și 0-0. Zeman dusese Foggia din Serie C la primul eșalon! În 1995, pe banca lui Lazio, Zeman câștiga 1-0 la Brescia. Finalmente, un Inter Milano cu românul în funcție bătea Roma pregătită de ceh, 4-1 în 1998.

FOTO: Facebook Bayern Munchen

Giovanni Trapattoni? Avem! Antrenorul din lista selectă de doar trei care au cucerit Liga Campionilor, Cupa UEFA și Cupa Cupelor. Tehnicianul cu 10 titluri în Italia, Austria, Germania și Spania, singurul alături de Mourinho, Ancelotti, Happel și Ivic care a  reușit asta în patru țări europene diferite. Selecționerul Italiei la CM 2002 și EURO 2004. A lucrat la AC Milan, Inter Milan, Juventus Torino, Bayern Munchen și Benfica. Un colos!

Iar Mircea Lucescu a jucat de șapte ori contra lui și a câștigat de trei ori! În sezonul 1990/91 din Serie A, românul n-a avut șanse cu Brescia în fața lui Inter Milano. Dar, în ediția 1992/93, a făcut 0-0 la Juventus Torino și a învins 2-0 acasă! Torinezii lui Trapattoni cu Kohler, Torricelli, Conte, Ravanelli și Vialli! Apoi, peste o distanță uluitoare de 12 ani, revederea: 2-0 cu Șahtior Donețk la Stuttgart, italianul pe banca nemților, în grupele Cupei UEFA (2005). Al treilea succes, la ultimul duel: Șahtior – RB Salzburg 3-1, preliminarii Champions League (2007).

Povestea lui Mircea Lucescu versus Vujadin Boskov, legendă a antrenoratului sârb care a cucerit cu Sampdoria Genova atât Seria A și Cupa Italiei și Cupa UEFA, pregătind apoi Real Madrid spre titlu în La Liga și finala Cupei Campionilor, a început încă din 1989. Lucescu pe banca lui Dinamo, iar Boskov pe cea a genovezilor, două remize în celebrele pentru „câini” sferturi de finală ale Cupei Cupelor. În 1992, Boskov s-a impus iar: Sampdoria – Brescia 4-2. Abia în 1992 răzbește românul. Dar ce victorie, în Serie A, deplasare la Roma: 3-2 contra trupei cu Aldair, Mihajlovic, Giannini, Hassler, Carnevale și Muzzi!

FOTO: Mediafax

Dispărut anul trecut, suedezul Sven-Goran Eriksson a avut o carieră fulminantă, cu 18 trofee câștigate, între care Cupa UEFA, Cupa Cupelor și Supercupa Europei, a lucrat în 10 țări diferite la nivel de club și a pregătit 4 naționale, între care Anglia și Mexic. De șapte ori Lucescu s-a duelat cu Eriksson, în două rânduri a câștigat românul și două meciuri au fost remize. Prima victorie pentru Lucescu, un Brescia – Sampdoria 3-1 din Serie A 1993, când Eriksson se baza la genovezi pe Vierchowod, Chiesa, Jugovic și Mancini. Apoi, un 4-2 categoric în Cupa Italiei 1999, Inter Milano versus Lazio Roma.

Palmaresul de pus în ramă al carierei lui Il Luce după 2000

Olandezul Dick Advocaat are o carieră senzațională prin amplitudine și cu o rezonanță puternică. Selecționer al Olandei în trei rânduri, dar și al Belgiei, Rusiei și Coreei de Sud, al Serbiei, Emiratelor Arabe Unite și Irakului. Turnee finale europene și mondiale. Multiplu campion la nivel de club în Olanda, Scoția și Rusia, Cupa UEFA și Supercupa Europei cu Zenit St. Petersburg.  Mircea Lucescu a jucat de două ori contra lui Advocaat, în „dubla” din grupele Champions League 2000/01. Și e neînvins contra lui! Glasgow Rangers – Galatasaray a fost 0-0 în Scoția și 3-2 la Istanbul (2000), cu Gică Popescu titular și integralist.

Trei dueluri Mircea Lucescu – Vicente del Bosque avem, toate pe un scenariu fabulos Galatasaray vs Real Madrid. Iar românul are 2-1! Il Luce și-a adjudecat Supercupa Europei 2000, 2-1 cu Hagi și Gică Popescu pe teren, în fața unui Real cu Casillas, Roberto Carlos, Makelele, Figo și Raul. Apoi, 3-2 pentru Galata la Istanbul (2001) în sferturile de finală Champions League, de la 0-2 în minutul 42!, cu Hierro, McManaman și Morientes în plus față de primul meci la spanioli!

Vicente del Bosque a câștigat cu Spania titlul european (2012), după cel mondial (2010), iar cu Real Madrid… lumea! Două titluri La Liga, două trofee Champions League, Supercupa Europei, Cupa Intercontinentală. În 2019, France Football l-a inclus în top 33 cei mai mari antrenori ai tuturor timpurilor.

FOTO: SportPictures

Ales de World Soccer pe locul 7 în topul celor mai buni antrenori din lume în 2008, când a dus Turcia până în semifinale la EURO, Fatih Terim e o legendă în țara natală și dincolo ea. Are 8 titluri de campion al Turciei cu Galatasaray, plus Cupa UEFA (2000), având șansa să pregătească Fiorentina și AC Milan, remarcabil pentru un tehnician turc. Iar Mircea Lucescu, antrenor la Beșiktaș, l-a înfruntat de trei ori, pe când „Împăratul” pregătea Galatasaray. A fost 1-0 pentru român în 2002, același scor în 2003 și apoi un 0-0. Bilanț: neînvins Lucescu!

Da, și Pep Guardiola! Și Arne Slot!

Pe Luciano Spalletti, selecționerul Italiei până luna trecută, campion cu Napoli în Italia și cu Zenit în Rusia, introdus în Hall of Fame al fotbalului italian în 2023, Mircea Lucescu l-a învins în 2006. Tehnicianul italian care a mai pregătit, printre altele, Inter Milano și AS Roma s-a întors înfrânt, 0-1 la Donețk în grupele Champions League, pe vremea când antrena romanii. Marica a înscris golul victoriei contra unei trupe cu Panucci, Aquilani, De Rossi, Totti și Montella!

Iar Pep Guardiola… da, și Pep Guardiola! Cu toate că Mircea Lucescu a fost la toate cele 7 dueluri cu spaniolul pe banca lui Șahtior Donețk, în vreme ce tehnicianul a cărui carte de vizită nu mai are nevoie de vreo prezentare pregătea fie Barcelona, fie Bayern Munchen! Așadar, cu un avantaj al lotului, bugetului, statutului, spuneți cum doriți, incontestabil pentru spaniol.

Cele 7 meciuri au venit în Liga Campionilor și Supercupa Europei, iar românul Lucescu are un palmares de apreciat în contextul descris mai sus. O remiză, 0-0 acasă, cu Bayern (2015), dar mai ales o victorie încântătoare, 3-2 chiar pe Camp Nou cu Barcelona, în grupele Ligii Campionilor 2008.

FOTO: Profimedia

Două meciuri are Mircea Lucescu în palmares contra ilustrului francez Arsene Wenger, ambele în grupele Champions League 2010/21. După 1-5 la Londra cu Arsenal, românul a învins 2-1 cu Șahtior Donețk în Ucraina, trupă în care cel desemnat de IFFHS antrenorul lumii pentru decada 2000-2010 se baza pe jucători precum Clichy, Rosicky, Nasri, Walcott…

Înainte ca olandezul Arne Slot să câștige Premier League vara asta cu Liverpool, a fost tehnician la Feyenoord și, anterior, la Alkmaar. În septembrie 2020, în pandemie, cu un Dinamo Kiev lipsit de experiență și vlăguit de contextele extra fotbalistice, Mircea Lucescu i-a eliminat pe Slot și pe Alkmaar din turul 3 preliminar Champions League! Un 2-0 la singurul duel al celor doi tehnicieni până azi.

Ceilalți 257 de antrenori străini învinși de Mircea Lucescu

Am descoperit top 80 antrenori învinși de Lucescu, aplecându-ne mai mult asupra celor mai celebri 15, acum să parcurgem restul listei până la incredibilul total de 337! Ne mai rămân, așadar, 257 de tehnicieni răpuși de român.

Din America de Sud avem doi reprezentanți în palmaresul lui Lucescu. Uruguay: Pablo Correa (2007); Brazilia: Zico (2009). Asta ca să începem din vestul extrem. Top 5 țări fotbalistice europene? Anglia: Mike Smith (1986), Lennie Lawrence (1993), Mick Walker (1994); Franța: Raynald Denoueix (2001), Alain Casanova (2009); Germania: Rudolf Krause (1983), Harald Kohr (1998), Jorg Berger (2000), Hans-Peter Briegel (2002), Andre Breitenreiter (2016), Franco Foda (2024); Spania: Jose Mane (2002), Jagoba Arrasate (2013), Javi Gracia (2016).

O mențiune specială aici pentru lista mai mult decât consistentă de tehnicieni italieni: Francesco Scoglio (1990), Giovanni Galeone (1991), Luigi Maifredi (1991), Bruno Bolchi (1991), Luigi Cagni (1991), Adriano Lombardi (1991), Mario Colautti (1991), Adriano Fedele (1992), Vincenzo Guerini (1992), Giuseppe Marchioro (1992), Gianni Di Marzio (1992), Ilario Castagner (1992), Gaetano Salvemini (1993), Eugeno Fascetti (1993), Marco Tardelli (1993), Gian Piero Trainini (1993), Pietro Maroso (1994), Gino Stacchini (1994), Perluigi Frosio (1994), Giuseppe Papadopulo (1994), Giorgio Rumignani (1994), Attilio Perotti (1994), Enzo Ferrari (1995), Francesco Oddo (1995), Enrico Catuzzi (1995), Roberto Clagluna (1995), Franco Colomba (1995), Salvatore Bianchetti (1996), Gian Piero Ventura (1999), Mauro Sandreani (1999), Roberto Di Matteo (2012), Massimo Carrera (2016), Roberto Cevoli (2025).

FOTO: Facebook Chelsea Fans Club

Completăm cu alte școli vest-europene de tradiție în antrenorat. Austria: Zoran Barisic (2015), Christian Ilzer (2022); Belgia: Walter Meeuws (2001), Jos Daerden (2007), Wim De Decker (2020), Rik de Mil (2021); Olanda: Ton Caanen (2007), Adrie Koster (2009), John van den Brom (2016); Portugalia: Jose Torres (1985), Domingos Paciencia (2010), Luis Castro (2020). Dar și Luxemburg: Theo Scholten (1998).

Nu în ultimul rând, nordicii și balticii! Finlanda: Martti Kuusela (1985); Norvegia: Tor Roste Fossen (1986); Suedia: Lars Arnesson (1982), Janne Andersson (2018); Lituania: Edgaras Jankauskas (2024).

Decenii la rând, tot ce a contat în antrenoratul estic a fost învins!

Din estul extrem, două mențiuni speciale. Este vorba de Japonia: Takaji Mori (1982) și China: Zeng Xuelin (1984). Dueluri din vremea că Mircea Lucescu era selecționerul României în primul mandat și jucam amicale cu aceste reprezentative.

Spațiul ex-sovietic, firește, oferă o componentă uriașă inclusiv din punct de vedere numeric, prin sezoanele lui Lucescu la Șahtior Donețk, Dinamo Kiev și Zenit St. Petersburg. Începem cu Rusia: Anvar Suleymanov (2005), Oleg Kononov (2008), Pavel Kucherov (2011), Sergey Soldatov (2014), Sergey Tashuev (2014), Valeriy Petrakov (2016), Andey Talalaev (2016), Robert Evdokimov (2016), Dmitriy Kirichenko (2016), Sergey Pavlov (2016), Gadzhi Gadzhiev (2016), Aleksandr Tarkhanov (2017), Sergey Kiryakov (2017), Igor Shalimov (2017).

Apoi, cea mai amplă secțiune, antrenorii ucraineni. Oleksandr Baranov (2004), Viktor Ryashko (2004), Petro Slobodyan (2004), Anatolyi Piskovets (2004), Mykhaylo Kalita (2004), Volodymyr Lozynskyi (2004), Anatoliy Zayaev (2004), Vasyl Evseev (2004), Oleg Fedorchuk (2004), Igor Blashchak (2004), Semen Altman (2005), Ivan Balan (2005), Oleksandr Zavarov (2005), Oleksandr Sevidov (2005), Oleksandr Tomakh (2005), Volodymyr Muntyan (2005), Viktor Nosov (2005), Leonid Buryak (2005), Petro Kushlyk (2005), Vitaliy Kvartsyanyi (2005), Valeriy Yaremchenko (2005), Oleksandr Kosevych (2005), Anatoliy Chantsev (2005), Stepan Matviiv (2005), Gennadiy Lytovchenko (2005), Oleksandr Ryabokon (2005), Anatoliy Demyanenko (2006), Sergiy Puchkov (2006), Oleksandr Ishchenko (2006), Vyacheslav Groznyi (2006), Anatoliy Volobuev (2006), Sergiy Yashchenko (2006), Yuriy Koval (2006), Volodymyr Bogach (2006), Volodymyr Bezsonov (2007), Oleg Protasov (2007 – foto jos), Anatoliy Momot (2007), Vyacheslav Mazarati (2007).

FOTO: Profimedia

Țineți-vă răsuflarea, abia am ajuns în 2008 pe lista ucrainenilor! Continuăm. Mykhaylo Ivanytsya (2008), Ilya Blyznyuk (2008), Sergiy Kovalets (2008), Volodymyr Sharan (2008), Oleg Taran (2008), Valeriy Gorodov (2008), Mykola Pavlov (2008), Andriy Bal (2009), Yuriy Maksymov (2009), Andriy Parkhomenko (2009), Vyktor Gryshko (2009), Vadym Lazorenko (2009), Yuriy Dudnyk (2009), Mykhaylo Stelmakh (2009), Roman Grygorchuk (2009), Sergiy Shevchenko (2010), Oleg Lutkov (2010), Valeriy Petrov (2010), Oleg Luzhnyi (2010), Igor Gamula (2010), Yuriy Bakalov (2010), Anatoliy Bezsmertnyi (2010), Valeriy Bermudes (2011), Volodymyr Pyatenko (2011), Vasyl Rats (2011), Andriy Kuptsov (2012), Igor Leonov (2012), Yuiry Vernydub (2012), Vadym Yevtushenko (2012), Sergiy Zaytsev (2012), Gennadiy Orbu (2013), Serhiy Svystun (2013), Igor Rakhaev (2014), Roman Sanzhar (2014), Vasyl Sachko (2014), Oleksandr Babych (2015), Volodymyr Mazyar (2015), Vasyl Ivegesh (2015), Volodymyr Bezubyak (2016), Ostap Markevych (2020), Ivan Fedyk (2021), Yuriy Gura (2021), Igor Klymovskyi (2021), Vasyl Kobyn (2021), Ruslan Kostyshyn (2021), Viktor Skrypnyk (2021), Vitaliy Shumskyi (2021), Valeriy Kryventsov (2021), Sergiy Lavrynenko (2021), Yuriy Moroz (2021), Yuriy Virt (2021), Oleksandr Chyzhevskyi (2021), Oleg Ratiy (2022), Oleg Shandruk (2023), Yaroslav Vyshnyak (2023), Valeriy Ivashcenko (2023), Oleksandr Kucher (2023), Ruslan Rotan (2023), Oleg Golodyuk (2023).

Închidem cu reprezentanții celorlalte țări ex-sovietice. Armenia: Armen Gyulbudaghyants (2007); Azerbaidjan: Ruslan Abdullayev (2000), Vitaly Shevchenko (2005); Belarus: Eduard Malofeyev (1986), Sergey Borovskyi (2004), Leonid Kuchuk (2011), Aleksandr Ermakovich (2014), Vadim Skripchenko (2016), Oleg Dulub (2021); Georgia: Shota Arveladze (2016 – foto sus), Giorgi Tetsadze (2020).

Balcanii și restul Europei de Est la picioarele lui Mircea Lucescu

Sudul Europei e reprezentat de ciprioți, greci și, firește, turci. Pentru că Lucescu a petrecut ani de glorie la Galatasaray și Beșiktaș. Cipru: Kostas Talianos (1982), Sofronis Avgousti (2024); Grecia: Christos Archontidis (1983), Miltos Papapostolou (1984), Georgios Kostikos (2005), Giannis Christopoulos (2013), Apostoloz Terzis (2023), Apostolos Mantzios (2025).

Turcia: Coskun Ozari (1983), Yilmaz Gokdel (1985), Ersun Yanal (2000), Hikmet Karaman (2000), Rasim Kara (2000), Sakip Ozberk (2000), Mustafa Altindag (2000), Samet Aybaba (2000), Huseyin Kalpar (2000), Tefvik Lav (2000), Metin Unal (2000), Celal Kiprizli (2001), Yilmaz Vural (2001), Sadi Tekelioglu (2001), Erdogan Arica (2001), Yucel Uyar (2001), Ziya Dogan (2001), Aykut Kocaman (2001 – foto jos), Ugur Tutuneker (2002), Cihat Arslan (2002), Umit Turmus (2002), Bahri Kaya (2002), Umit Erol Tok (2002), Oguz Cetin (2003), Guvenc Kurtar (2003), Mustafa Fedai (2003), Tamer Guney (2003), Erhan Arslan (2003), Mehmet Birinci (2003), Nurullah Saglam (2004), Giray Bulak (2004), Umit Kayihan (2004), Bulent Uygun (2009).

FOTO: Profimedia

Ne apropiem de casă, mergem în fostele țări comuniste din Balcani și Europa Centrală. Albania: Artan Marxhysmi (1989), Artan Besnik Hasi (2016); Bulgaria: Atanas Parzhelov (1982), Nikolay Kostov (2008), Angel Chervenkov (2011); Cehia: Miroslav Beranek (2003), Jiri Kotrba (2003); Polonia: Zbigniew Boniek (1990), Dariusz Wdowczyk (2006); Slovacia: Karol Pecze (2000); Ungaria: Attila Supka (2005).

Finalmente, antrenorii școlii iugoslave de fotbal. Bosnia-Herțegovina: Nenad Bijedic (2001), Husref Musemic (2002); Croația: Igor Jovicevic (2014), Mladen Bartulovic (2022); Slovenia: Branko Elsner (1986); Macedonia de Nord: Andon Doncevski (1995), Gjorgji Jovanovski (2002); Muntenegru: Dervis Hadziosmanovic (2001); Serbia: Ivan Golac (1990), Milorad Mitrovic (2003), Goran Stevanovic (2009), Aleksandar Stanojevic (2010), Ivan Jovanovic (2011), Perica Ognjenovic (2023).

La mulți ani, Mircea Lucescu!