Unde sunt brazilienii din Superliga de-altădată? Anchetă cu răspunsuri incomode: cum au ajuns pe cale de dispariție și de ce sunt înlocuiți în fotbalul nostru de jucători cu sânge african: „Nimeni nu vorbește despre asta!”. EXCLUSIV

Vă e dor de finețea lui Wesley? Mai știți driblingurile și execuțiile lui Eric de Oliveira? Dar calitatea remarcabilă a lui Adailton? Ori șarjele impetuoase ale lui Junior Morais? Brazilienii au ajuns o categorie pe cale de dispariție în fotbalul românesc, avem doar 10 fotbaliști azi în Superliga! Ceva s-a întâmplat în culise, iar ProSport îți prezintă azi, într-o anchetă amplă, care sunt motivele pentru care talentele din Țara Cafelei au dispărut și, prin ele, o bună parte din spectacolul strălucitor savurat de tribune. Unde sunt brazilienii din Superliga de-altădată?

Am discutat cu antrenori, manageri, patroni de club și impresari români pentru a pune cap la cap un tablou complex, din multiple perspective, referitor la un adevărat fenomen manifestat tot mai acut în campionatul nostru. Informațiile și datele furnizate în exclusivitate te invită la o dezbatere provocatoare care, implicit, desenează tendințele pentru viitor.

Vezi galeria foto
5 poze

Au plecat din vară până azi 67% din brazilieni. Erau de trei ori mai mulți acum 10 ani!

Astăzi, în Superliga, sunt doar 7 fotbaliști brazilieni legitimați la cluburi, jucători cu măcar un minut pe teren în acest sezon. Din ei nu poți să alcătuiești nici măcar o echipă!

Culmea, din cei șapte, nu mai puțin de cinci sunt fotbaliști cu profil eminamente defensiv, împotriva stereotipurilor braziliene celebre în fotbal! E vorba fundașii Bolgado (CFR Cluj), Reginaldo și Marins (Farul), plus închizătorii Nardini (Poli Iași) și Baiano (Petrolul). O zestre extrem de modestă la care se adaugă ofensivii Safira (Univ. Craiova) și Tailson (Poli Iași).

Concordia Chiajna – Chindiei se joacă ACUM. Cele două echipe speră la un loc în play-off-ul Ligii 2

18:17

România, victorie categorică în fața Senegalului! Cu cât ne-am impus la Mondialul de handbal

18:00

Ca să înțelegem clar dimensiunile tendinței, de la începutul acestui sezon și până azi, așadar din vara lui 2024, au părăsit Superliga un total de 14 brazilieni! Dublu față de câți au rămas! Iată cine a plecat:

• Silva (Univ. Craiova), Phelipe (FCSB), Moura (Dinamo), Thalisson, Roger (U Cluj), Garutti, Jair (Petrolul), Freitas, Caua (UTA), M. Castro (Hermannstadt), M. Santos, Rivaldinho (Farul), Jatoba, Allanzinho (Poli Iași)

Nu e o întâmplare. Și nici nu se pune problema că fotbalul nostru ar fi unul în care e dificil să te integrezi ca brazilian, ba din contră. Pentru ambele verdicte, un argument incontestabil: fix acum un deceniu, în sezonul 2014/2015 din campionat, aveam 25 de jucător brazilieni! De trei ori mai mulți decât azi!

Cum arată primul 11 de vis al brazilienilor all-time din Superliga

Un prim 11 al brazilienilor care au marcat campionatul nostru e destul de dificil de alcătuit. Sunt multe opțiuni valoroase, pe mai toate posturile, cu precădere în ofensivă. Dar să încercăm un 4-3-3, cu echipele la care fiecare brazilian a confirmat în special, adăugând la demers o listă generoasă de „rezerve”:

Pecanha (Rapid-Petrolul) – Bonfim (Poli Timișoara), P. Vinicius (CFR Cluj), M. Antonio (Rapid), J. Morais (Astra) – Boldrin (Astra), J. Spadacio (Rapid), Eric (Gaz Metan-Pandurii) – Adailton (Vaslui), Wesley (Vaslui), Cesinha (Rapid)

Rezerve: Guilherme (Petrolul), Moura (Dinamo), Julio Cesar (Rapid), R. Gomes (Urziceni), R. Bastos (CFR Cluj), Romario Pires (U Cluj), Gustavo (Univ. Craiova), Elton (FCSB), Amorim (Astra), Ayza (Mioveni), Didi (CFR Cluj), Tatu (FCSB)

• Descoperă aici un interviu video de colecție cu Wesley și Eric de Oliveira!

Undeva, cronologic vorbind, firul brazilian în Superliga se subțiază până la prezentul în care pare că începe să se rupă. De unde acest declin al brazilienilor în fotbalul nostru, la nivel numeric?

Stereotipul brazilian: tehnică statică, fără forță și disponibilitate la efort defensiv

În paralel, o altă realitate se ridică provocator: actualul sezon din Superliga înseamnă 78 de jucători cu sânge african, proveniți din 28 de țări diferite! Analiza amplă pe acest segment de jucători poate fi descoperită aici. Are legătură „apusul” brazilian cu ofensiva africană? Informațiile obținute în exclusivitate de ProSport de la antrenori, conducători de club, patroni și impresari spun că există o conexiune. Ea nu justifică total dispariția brazilienilor, dar potențează tendința.

Ancheta noastră structurează, în urma datelor colectate de personajele din fotbalul nostru, trei zone mari care explică întreaga situație. Începem cu ceea ce poate fi clasificat în rezumat drept „rigorile fotbalului modern”.

Practic, fotbalul din 2025, nu doar în România, valorizează prin caracteristicile solicitate de prezent pentru performanță anumite elemente care în mod tradițional ar lipsi, cel mai adesea, fotbaliștilor brazilieni. E vorba de forță fizică, inclusiv pentru jucătorii ofensivi!, o tehnică dinamică și nu una statică, așa cum propun brazilienii cel mai adesea. Plus capacitatea de a contribui la faza defensivă, ceea ce implică o disponibilitate ridicată la efort și sacrificiu. Ori stereotipul brazilian ar fi tocmai la polul opus! E și motivul pentru care vedem, chiar și în fotbalul românesc de azi, mai mulți fundași și închizători brazilieni, școliți în rigoarea cluburilor europene până ajung în Superliga, decât „magicieni” și „mingicari”. Spre exemplu, Leo Bolgado (CFR Cluj, foto jos) e de 7 ani în fotbalul european.

© FOTO: Flaviu Buboi/SPORT PICTURES

În paralel, jucătorii africani au preponderent o superioritate fizică, propun o tehnică în regim de viteză, explozie, rezistență la efort sporită și sunt dispuși să intre în disciplina tactică asumându-și inclusiv roluri defensive pe anumite momente din joc, asta deși fișa tradițională a postului lor nu implică asta evident.

Firește, vorbim de generalizări și stereotipuri, dar patronul unui club din Superliga care s-a bazat în ultimele sezoane cu mai mulți jucători brazilieni explică experiențele lui. Mărturia, la fel ca toate celelalte din ancheta noastră, la rugămintea tuturor celor contactați, păstrează confidențialitatea privind identitatea. De ce? Antrenori, manageri, președinți sau agenți, tot au lucrat, lucrează sau vor lucra atât cu jucători brazilieni, cât și cu jucători africani, astfel că activitatea lor ar putea avea de suferit în raport cu aceștia.

Oricine își dorește, ca patron, să găsească un brazilian de mare calitate, care să facă diferența. Dar îl prinzi accidental, fie de pe la vreun club mic din Europa vestică, fie din campionate mai mici decât al nostru. Am lucrat cu brazilieni, dar e greu, acesta e adevărul. Superliga e un campionat foarte fizic, multora efectiv le anulează calitățile tehnice. Apoi, să îi pui să alerge… mai greu cu brazilienii, să recunoaștem. Ar trebui să prinzi ca prin minune un brazilian atât de valoros încât să facă diferența total, ca să nu-i mai ceri fază defensivă. De unde prinzi așa ceva?! Un Wesley sau Eric e rarisim!”

Piața braziliană, o afacere din ce în ce mai complicată

Al doilea capitol care ne face să înțelegem mai bine culisele situației și premisele viitorului acoperă anumite realități ce țin de piața transferurilor și de normele fotbalului.

Concret, varianta achizițiilor de jucători brazilieni direct de la sursă, de la cluburi din țara sud-americană, a devenit o provocare tot mai evitată de fotbalul est-european și, implicit, de cel românesc. În primul rând, piața braziliană practică prețuri mult mai mari decât piața africană, spre exemplu, bazându-se pe tradiția talentului exportat și hrănindu-se dintr-un blazon al pepinierelor de calitate. Asta ducând chiar la o supraevaluare contraproductivă, evident, pentru potențialul cumpărător. Practic, au trecut vremurile când Gaz Metan Mediaș din Liga 2 plătea doar 80.000 de dolari pentru Eric de Oliveira, fotbalist la Metropolitano în Serie C din Brazilia:

Apoi, e nevoie de resurse financiare consistente pentru a fixa o rețea de scouting și de influență pe piața braziliană, câtă vreme acolo operează de foarte multă vreme, deja, cluburi și ligi europene cu statut superior, atractivitate ridicată și buget remarcabil.

Nu în ultimul rând, acest „monopol pe Brazilia” în care cluburile portugheze sunt în frunte, îți lasă foarte puține porți deschise spre talente autentice, la prețuri abordabile. Pe când Africa are încă un potențial neexplorat, punând la bătaie o arie geografică mult mai largă și multiple piețe ofertante, în diferite țări!

Și mai e ceva foarte important aici: cei mai mulți jucători cu sânge african au și cetățenie europeană, ceea ce înlesnește enorm situația pentru cluburile românești. Pe „foaie” avem în Superliga francezi, belgieni, portughezi deși e vorba de jucători originari din Camerun, Senegal, RD Congo sau Capul Verde! Explică un agent român:

Nu poți să convingi patronii noștri să dezvolte rețele de scouting în Brazilia, când zona de scouting de la noi e oricum la ani lumină distanță de rigorile fotbalului modern. La noi se merge în mare măsură pe ce se recomandă, ce aduce unul, ce propune altul, un fost antrenor, un agent… Iar să mergi tu, ca impresar, pe piața aceea, e complicat pentru că vorbim de o piață suprasaturată. Prinzi firimituri, cu costuri mari. Investiție riscantă. Și cine așteaptă în fotbalul nostru lunile de adaptare necesare unui brazilian la prima experiență europeană?! Ca impresar, preferi din toate punctele de vedere,  fotbaliști accesibili, eșalonul doi-trei din Franța, spre exemplu, adaptați deja la fotbalul european”

Înapoi la stereotipuri: prea multe fițe, prea puțină disciplină a muncii

Am început cu stereotipurile fotbalistice, am trecut prin realitățile factuale din lumea transferurilor, ne reîntoarcem la stereotipuri. Dar, de această dată, unele culturale. Mulți din cei angrenați în fotbalul nostru, care au interacționat din diferite posturi cu fotbaliști brazilieni și africani, propun o perspectivă provocatoare, deși incomodă, a cărei recurență ne obligă însă, clar, să o aducem sub analiză.

Explică un antrenor cu multe sezoane în Superliga:

Înainte mai mergea, dar în 2025 să ai jucători năzuroși, cu pretenții, care uită să vină la reunire sau să-ți întârzie la antrenamente, nu se mai poate. Nici în România, nici nicăieri! Am lucrat cu brazilieni talentați, de care mai că mă rugam să tragă măcar pe jumătate cât coechipierii lor în pregătire. Aveau tot ce le trebuie, nativ, dar nu le păsa de mai mult. Se mulțumeau cu puțin. Am avut discuții individuale, promiteau, se jurau, și degeaba! Unul îmi cerea în fiecare lună să vorbesc să-i mărească salariul. Și că juca bine, și că nu juca bine. Altul, mijlocaș de mare calitate, după fiecare gol marcat era o fantomă de jucător câteva etape. Trebuia să-l aduc iar cu picioarele pe pământ”

Jucătorii brazilieni ar fi, în marea lor majoritate, răsfățați și pretențioși. Și-ar fundamenta pretențiile și comportamentul pe baza talentului fotbalistic, mulți fiind convinși că asta rezolvă tot pe teren și reprezintă inclusiv un „cec în alb” pentru comportamentul dincolo de meci. Sunt, spun antrenorii contactați de ProSport, cel mai adesea mult mai puțin implicați în antrenamente și au tendința de a evita pregătirea fizică intensă. Una peste alta, nu reprezintă exemple pentru ce înseamnă disciplina muncii în fotbalul lui 2025.

Firește, e o generalizare și nu putem lipi o etichetă cu pretenții exhaustive. Dar nu putem să uităm nici brazilieni legitimați în Superliga care „uitau” să vină la reunirea loturilor după vacanța de iarnă, zecile de povești cu escapadele lor sau tentativele de a evita antrenamentele solicitante.

Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Spre exemplu, în ianuarie 2017, brazilianul Boldrin (foto sus) a fost singurul fotbalist care nu s-a prezentat la reunirea FCSB sub comanda lui Reghecampf, fiind sancționat disciplinar potrivit un comunicat oficial al clubului de la acea vreme. Nu era ceva nou. Marius Șumudică, fostul său antrenor la Astra Giurgiu, anunțase cu o zi înainte: „Nu se prezintă, sub nicio formă, va întârzia două-trei zile, după cum îl știu eu!”.

Și da, inclusiv jucătorii africani „populează” consistent această zonă de reacții. Doar că, spun cei implicați în fenomen, nu într-o proporție atât de mare. Iar cei aflați în România la prima sau a doua lor experiență dincolo de continentul natal sunt chiar exemplari în cele mai multe cazuri! Mărturia unui fotbalist român cu experiență la mai multe cluburi din Superliga este elocventă:

Africanii care ajung în România fără să fi jucat prea mult prin Europa sunt dispuși să facă aproape orice ca să reușească, sunt mult mai conștienți că fotbalul profesionist e șansa lor de a deveni cineva, de a-și ajuta poate tot neamul. Nimeni nu vorbește despre asta, dar sunt printre cei mai politicoși, cuminți în afara fotbalului, au mult respect și trag tare la antrenamente ca să scoată capul în lume”