În epilog de etapă, UTA – Rapid 1-2 are toate șansele să fie și epilogul unei căutări în dreptul giuleștenilor. Da, avem un campionat imprevizibil ca un adolescent din Generația Z, dar calendarul strânge și clasamentul frige, iar contextul specific al celor două, mă încumet să cred și explic imediat, nu mai rabdă amânări.
O parte din suporterii Rapidului sunt revoltați, parfumul genovez nu pare să aducă până azi vreun beneficiu concret, directorul sportiv Pederzoli are impact de magician: minunat și invizibil. Că doar nu l-o fi monitorizat el pe călărășeanul Sălceanu, iar când Paraschiv chiar juca fotbal la Hermannstadt, italianul avea altă treabă, pe la Parma…
Mai mult decât atât, orice giuleștean care știe că titlu fără sinceritate nu se poate știe și asta: de la început de noiembrie, Rapid nu bătuse decât nou-promovatele. Csikszereda și Metaloglobus, pe amândouă acasă, și pe ultima… cu chin și jale! Sunt 8 meciuri pe parcursul cărora tratatul lui Costel Gâlcă, „Rapid – eficient și insipid”, pierduse primul epitet. Oțelul a triumfat în Giulești „la handicap”, CFR-ul în convulsii l-a umilit pe Gâlcă prin scor de neprezentare, până și FCSB în derivă a câștigat cu Rapid, la fel Argeșul, în Cupă!
Iar când iarna te prinde totuși în lupta pentru locul 1 și tu renunți la 7 fotbaliști, marea majoritatea rezerve, pentru a aduce portar de rezervă și fundaș stânga de rezervă, investind în rest doar 50.000 de euro pentru împrumutul unui atacant rezervă în Segunda și semnând gratis un winger dreapta… Nu cumva Sălceanu și Moruțan sunt, de fapt, „batiste” pentru plecările lui Borza și Dobre?
Rapid a câștigat la Arad în fața unei aparente enigme. UTA, singura formație cu golaveraj negativ din primele 11 clasate la zi în Superliga!, pe traseu „roller coaster” frânat de disciplina tactică și analiza adversarului, diabolic de productive la Adrian Mihalcea.
UTA, echipa cu lot de play-out care n-a pierdut primele 7 etape din acest sezon dar și echipa care n-a câștigat măcar o dată în următoarele 7 etape. Și care, ulterior, a învins Craiova în Bănie, semnând plecarea lui Mirel Rădoi, a bătut cu 3-0 pe FCSB în Cupă și apoi i-a stins lui Dinamo becurile din bradul de Crăciun!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F01%2Fantr-scaled.jpg)
© FOTO:Alexandra Fechete/SPORT PICTURES
Cu același Mihalcea călcându-și sentimentele sub șenile aprige de perseverență și fler: 2-0 cu echipa sufletului dinamovist, 3-1 cu Slobozia natală și a devenirii lui, tocmai la primul meci din istorie al ialomițenilor în Superliga pe teren propriu!
Rapid a câștigat la Arad în fața unei aparente enigme. Dar, în mod cert, a învins o echipă bună.
Meciul a început cu echipele înghesuite în treimea neutră, 15 din 20 de jucători de câmp, ploaie măruntă și fotbal mărunt, înțepat, pe centimetru pătrat aproape. După 5 minute de reconfigurare a traseului, Rapid a încercat din posesie echilibrată să lățească un pui de construcție.
Prima repriză, duelul U21 din flanc, Borza – Țuțu, a fost câștigat de arădean. Outsider-ul venit din Liga 2 a bătut un aut iute care a produs o lovitură liberă periculoasă tocmai pe faultul provocat de Borza, un talent incontestabil care încă își caută forma, pe măsura calităților. Tot Țuțu a fost și pe circuitul deschiderii de scor.
Și mai important, duelul atacanților centrali a fost câștigat tot de outsider. Marius Coman a pivotat excelent și a finalizat necruțător, Daniel Paraschiv a fost o replică palidă. La acest capitol, duelul s-a înclinat în defavoarea giuleștenilor până la final. La U21, lucrurile s-au mai echilibrat pe parcurs.
Primele 45 de minute n-au avut ritm per total, a fost o captivantă încleștare de partituri diferite. Rapid încercând să croșeteze fericirea, UTA preferând doar să o smulgă din destin. Oaspeții au plusat cumva la eleganță în abordare, dar au suspinat în lipsa agresivității coerente. Gazdele combative au sărit nervos peste etape și s-au precipitat inevitabil în acest tip de discurs.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F01%2Fmaneaaaaaa-scaled.jpg)
© FOTO:Sebastian Tataru/SPORT PICTURES
Dar a apărut factorul Manea, Cristi Manea, de la Rapid. Întâi a scos de pe linia porții, cu capul, prin plasament inspirat. Apoi, sătul de tentativele frânte ale coechipierilor, a pornit propria revoluție.
A început să urce fără ziduri pe toată banda dreaptă, dus-întors ca un veritabil Rapid, deschizând și primul desen coerent în atacul echipei lui Gâlcă: din stânga, Borza a plasat aproape perfect, fundașul dreapta a marcat însă din ofsaid evident.
Rămânem la Manea și revolta lui pozitivă: apare iar la finalizare, dintre linii, fanionul îl prinde iar în ofsaid deși reluările chiar arată altceva acum! Dacă ar fi înscris și n-ar fi parat Gorcea, aveam 1-1 cu VAR.
Intensitatea și asumarea riscurilor, aproape singulare prin Manea, treptat au „molipsit” parțial coechipierii spre finalul primei reprize. Așa s-au născut premisele presiunii din care s-a produs penalty-ul egalizator. Dar, Rapidul a beneficiat și de o schimbare la UTA care sigur l-a scos din minți pe Adi Mihalcea.
Construită din start pe un mod reactiv care este productiv doar când hărțuirea e intermitentă, dar constantă, UTA s-a împins singură la 1-0 în propria redută, deși n-a fost vreodată în acest sezon un reper de edificiu defensiv. Au apărut în lumină limitele și înspre adversar, deschise ofertant, erorile inevitabile.
De ce a fost UTA – Rapid 1-2 până la urmă? Pentru că Rapid a ieșit, neastâmpărat, din îngustimea tratatului „Rapid – eficient și insipid”. Mai ales că eficient nu era nimic.
În prima repriză, UTA – Rapid a însemnat 157 vs 262 la pase și 1-1 din penalty pe tabelă. În a doua repriză, raportul paselor a fost 186 vs 136. Dar giuleștenii au avut de patru ori mai multe șuturi pe poartă după pauză! Au renunțat la posesie, de la 62% la 42%, dar au interceptat de două ori mai multe baloane decât pe modul clasic deja, insipid.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F01%2Fbucurie-rapid-uta-scaled.jpg)
© FOTO:Alexandra Fechete/SPORT PICTURES
Ce s-a întâmplat la pauză? Rapid a renunțat la redingota inutilă, și-a suflecat mâinile și a cerut adversarului o luptă „parte-n parte”. A început să joace fotbal simplu și direct. A pus valorile individuale în dueluri, astfel încât valoarea superioară să se poată transmite în concretețe.
Din fericire pentru Gâlcă, UTA a intrat în acest joc. Are maturitate individuală, nu are încă maturitatea de grup: a luat plasă, inclusiv pe valul suporterilor, s-a angrenat în contre și în dueluri, bărbătește, admirabil dar contraproductiv pentru statutul ei actual.
Orice analiză pentru jumătatea de oră a lui Moruțan în teren ar fi forțată. Va fi vreme și pentru asta. Mult mai important, pe termen scurt și lung deopotrivă pentru Rapid, e faptul că la pauză Costel Gâlcă a schimbat registrul după cum spuneam. În plus, că a forțat cu doi atacanți centrali pentru o victorie a unei candidate la titlu, nu pentru remiza cuminte a unei formații disciplinate și… atât.
Din cele trei puncte, aș spune că un punct și jumătate, cel puțin, trebuie să treacă în dreptul lui Costel Gâlcă. Restul, firește, în dreptul jucătorilor care au transpus metamorfoza.
UTA – Rapid 1-2 poate fi mai mult decât o victorie mare pentru Costel Gâlcă dacă Rapid, îndrăznesc să cred, va juca mai des cu dezinvoltură și cu tot ce pot jucătorii ei scos „la interval”. Ca la Arad, după pauză.
Dacă VAR a intervenit la șutul lui Christensen în blocajul lui Pospelov, pentru care finalmente s-a acordat penalty, de ce n-a intervenit la faza similară din final de meci, cu arădenii gonind spre egalare?
Și nu, asta nu știrbește din victoria Rapidului. UTA – Rapid 1-2 pentru că Rapid a știut să fie în mai multe feluri și, mai ales, mai bună în momentele decisive. Iar întrebarea mea de mai sus e oricum dublată de o alta: dacă arbitrii au dictat penalty la blocajul lui Pospelov, de ce nu au luat în calcul penalty pentru Rapid și câteva minute mai târziu, când Dobre a șutat și același Pospelov a respins similar din careu?
Brațe lipite pe piept, brațe lipite la spate, mingi care se duc spre poartă sau parcă nu, coate care n-au cum să fie retezate, brațe care n-au cum să fie tăiate, unde se termină fotbalul și de unde începe penibilul? Nu e vorba despre corectitudine sau despre nuanțe. E vorba de esența jocului, care se frânge în ceva străin de farmecul fotbalului.