SPECIAL | „Eram arbitrul de rezervă. Dan Petrescu s-a accidentat și așa am arbitrat Steaua – Dinamo, în Ghencea, după ce înainte jucasem 2-3 partide de șah cu Ion Alecsandrescu”. Interviu cu Ion Crăciunescu, de la masa de șah: „I-aș fi obligat pe toți arbitrii să joace bliț”

Ion Crăciunescu a fost una dintre personalitățile prezente la deschiderea celui mai important eveniment internațional de șah organizat în România.

Fostul mare arbitru al fotbalului românesc a fost și fotbalist, și antreprenor, fiind absolvent de Studii Economice. Pe când evolua la Vâlcea, o fază din Cupa României, în care a fost faultat dur de un jucător al echipei din Târgu Jiu, fără ca adversarul său să fie sancționat cu roșu, l-a făcut pe Ion Crăciunescu să lase balonul pentru fluier. „Arbitrul a trecut cu vederea. Ăla m-a lăsat aproape mort, nu mai aveam aer şi nici nu avusese treabă cu mingea. L-am înjurat pe arbitru atunci, care m-a dat afară de pe teren. Am zis: ‘Gata, ajunge! Mă fac arbitru!’. A fost un gest impulsiv, voiam să mă răzbun. Dacă mie nu mai puteam să-mi fac dreptate, măcar să încerc să le fac altora„, povestea Ion Crăciunescu într-un amplu interviu pentru Adevărul.

Printre pasiunile lui Ion Crăciunescu se numără grădinăritul. Dar și șahul. Mai exact, șahul-bliț. Zâmbitor, Ion Crăciunescu a depănat pentru ProSport câteva amintiri în care apropierea dintre șah, arbitraj și fotbal este totală.

• În perioada 6-10 noiembrie, Bucureștiul găzduiește cea de-a șasea etapă a Grand Chess Tour, o competiție comparabilă cu Liga Campionilor la fotbal, o competiție internațională a giganților. “Superbet Rapid & Blitz 2019” le-a dat întâlnire Marilor Maeștri în capitala României, la Stejarii Country Club.

Vă întâlnim la cea mai importantă competiție de șah organizată vreodată în România. Sunteți un pasionat de șah?
Da, sunt pasionat de șah de mult timp. Trebuie să recunosc că șahul m-a ajutat foarte mult în activitatea pe care am desfășurat-o de-a lungul timpului. Am preferat să joc bliț tot timpul, cu toate că unii nu jucau bliț, pentru că mă ajuta să iau decizii în teren, unde nu ai timp de gândire. Acolo, ca arbitru, trebuie să vezi, să analizezi și să iei decizia rapid. Șahul-bliț m-a ajutat foarte mult în privința asta.

Mulți vor fi, poate, surprinși de ceea ce ne-ați spus. Dar, și Boris Becker a povestit aici, la București, la deschiderea competiției, cum șahul ajunsese să fie un element în rutina sa de jucător de tenis. În cazul său, era vorba despre un exercițiu de concentrare, în interiorul echipei, inclus în rutina dinaintea meciului. Dumneavoastră cum ați integrat șahul în pregătirea muncii de arbitru, concret?
Șahul a fost o parte foarte, foarte importantă, pe care nu mi-a spus-o nimeni. Dar pe care am dobândit-o din proprie experiență. Dacă ar fi fost să mă mai întorc vreodată la Comisia Centrală de Arbitri, ceea ce, punctez, nu voi mai face, pentru că m-am săturat de arbitraj, i-aș fi obligat pe toți arbitrii să învețe să joace șah. Și să joace șah-bliț.

Cu cine jucați? Era cineva în arbitraj care vă împărtășea pasiunea?
Din arbitraj nu prea am jucat cu nimeni. Dar jucam în Vâlcea, în parc. Acolo erau jucătorii de șah. Și acum când mă duc la Vâlcea, merg și joc. Mulți mă bat. Sunt foarte, foarte buni, mereu joacă acolo.

Vreun fotbalist pasionat de șah cunoașteți?
Sincer, nu știu. Nu îmi vine în minte niciun nume de fotbalist pasionat de șah. Dar, știu că într-o perioadă, la Steaua, cu Ion Alecsandrescu președintele clubului, aveam cu cine juca de la ei.

• Ion Alecsandrescu a ajuns în funcție de conducere la Steaua în 1982, continuând să se afle la cârma clubului militar și după Revoluție, fiind unul dintre artizanii formației de Liga 1 care a câștigat titlul de șase ori la rând, între 1993 și 1998.

Îmi aduc aminte că înainte de un meci Steaua – Dinamo, am jucat șah cu dânsul. Eu eram arbitru de rezervă. Arbitrul titular, Dan Petrescu, s-a accidentat și atunci observatorul a venit și mi-a spus – tu o să arbitrezi. Deși jucasem cu dânsul șah, mai înainte, că veneam la stadion cu două ore înainte, două ore și jumătate înainte, jucasem vreo două-trei partide, am arbitrat Steaua – Dinamo, în Ghencea, unul dintre cele mai bune meciuri arbitrate. N-m avut niciun fel de probleme (n.r. – râde).

Erau pasionați la Steaua, știu că acolo se juca. Spunea domnul Alecsandrescu adesea. Și la Craiova am auzit că se juca într-o perioadă.

Se fac comparații între sporturi, între sportivi. Scrima se prezintă ca fiind un șah pe planșă. Vedeți vreo asemănare între fotbal și șah?
Există tactică și la șah, și la fotbal. Există oameni care respectă tactica, oameni care merg cât mai departe de ea. La fotbal, unii o fac chiar cât mai puțin. Sigur există o legătură. Însă, ca să nu vorbesc de fotbal, ci din perspectiva arbitrilor, șahul este un exercițiu extraordinar de bun.

Aveți un jucător de șah favorit?
Domnul Kasparov. Am jucat împotriva sa acum doi ani. A fost foarte dur cu mine. I-am propus remiza de câteva ori și nu a vrut să accepte. Trebuie să mă mândresc cu faptul că domnul Gheorghiu, Marele Maestru Florin Gheorghiu, mi-a spus: Domnule Crăciunescu, puteți să faceți remiză. Și, i-am propus, din elan. N-a vrut să facem remiză și, până la urmă, am făcut o greșeală și m-a bătut (n.r- râde).

• Gari Kasparov, 56 ani, este un Mare Maestru al șahului din Rusia, deținătorul celui mai bun coeficient ELO din 1985, până în 2005.

ProSport se desparte de Ion Crăciunescu încercând să înțeleagă șahul, așa cum îl percepe arbitrul finalei Cupei Campionilor Europeni din 1995. „Jucătorii de șah sunt altfel de oameni. Ioan Chirilă, când trăia, zicea că șahul este un fel de a trăi murind. Când am auzit, n-am înțeles deloc. M-am dus într-o zi special să-l întreb – ce-ai vrut să spui cu asta? Mi-a spus: la șah, deși trăiești, ești concentrat numai acolo, nu mai există nimic în jur. Explicația lui Chirilă, mi s-a părut genială. Uite, uitasem de asta (n.r. – râde). Ce pasionat eram! Și cu Ovidiu Ioanițoaia jucam șah. Mult. Și acum ne spunem Karpov și Kasparov, dar nu se știa care dintre noi era Karpov și care era Kasparov. Cert este că mă bătea. Când era mai tânăr, mă bătea. Acum cred că îl bat, dar nu mai joacă dânsul atât de mult.”