Scandal național cu Legea 4: „Proiectul Paraschiv e o fițuică populistă, propun înăsprirea sancțiunilor într-o lege a tuturor, nu doar a minorității fanilor radicalizați”. Interviu exclusiv cu deputatul Ionuț Stroe

După ani la rând în care Legea 4 din 2008 a continuat să se aplice fără vreo actualizare sau îmbunătățire, stârnind controverse dinspre mai toți cei implicați în sportul românesc, lucrurile păreau să se îndrepte cumva spre firesc în 2025. Doar că, pe un tipar deja previzibil la noi, pare că totul trebuie complicat, blocat, amânat sau amețit de scandal. Ori toate la un loc!

Deputatul Ciprian Paraschiv, președinte al Comisiei de Tineret și Sport din Camera Deputaților și membru AUR, a elaborat încă de la începutul anului trecut un proiect legislativ menit să refacă Legea 4. Principalele lui noutăți le poți descoperi aici. Susținut public de cluburile din Superliga și organizații ale suporterilor, configurat după consultări inclusiv cu LPF, FRF, COSR, ANS și celelalte federații sportive, aprobat de Senat, proiectul are însă acum… concurență! 

La final de decembrie, deputatul PNL Ionuț Stroe, fost ministrul al Sportului în perioada 2019-2020, a depus propriul proiect de modificare a Legii 4. Unul pe care Ciprian Paraschiv l-a contestat punct cu punct și vehement aici, într-un interviu oferit în exclusivitate pentru ProSport, considerând că acesta aduce „legalizarea abuzurilor, anulează libertatea suporterilor și propune absurdități”.

Vezi galeria foto
5 poze

Astăzi, l-am invitat pe deputatul Ionuț Stroe să prezinte publicului detaliile proiectului său de modificare a Legii 4, să explice de ce am ajuns la două inițiative cu abordări fundamental diferite pe alocuri și să răspundă, totodată, acuzațiilor aduse de Ciprian Paraschiv.

Scandal național cu Legea 4! Deputatul Ionuț Stroe își explică proiectul 

Domnule deputat Ionuț Stroe, cum s-a născut inițiativa dumneavoastră de a modifica Legea 4?

O spun din start: Legea 4 e o lege veche și anacronică. În termeni practici, modificarea ei este o necesitate. Legea mea, legea propusă de noi, pentru că suntem mai mulți inițiatori, este o propunere care modifică și modernizează Legea 4. O lege care transformă experiența oamenilor pe stadioane într-una mai sigură și deschisă tuturor. O lege atât a simplilor spectatori, familii, copii, oameni în vârstă și, evident, și a celor mai înfocați suporteri. Până la urmă, încă din titulatura ei, această lege este despre „prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor și a jocurilor sportive”. Cu toții trebuie să ne simțim în siguranță și să putem participa la spectacolul sportiv.

Louis Munteanu a spus adio fotbalului mare prin transferul în MLS? „Aproape sigur, și-a vândut talentul” versus „Nu-i cântați prohodul!”

18:31

Gigi Becali a bătut palma pentru transferul care îi va aduce o avere: „Îl face și pe ăsta. Îl cumpără cu 10.000.000 de euro”

18:22

Legea 4 datează din 2008, an în care ați și început cariera parlamentară. De ce, de atunci și până azi, nu ați inițiat acest proiect, cu atât mai mult cu cât ați fost și ministru al Sportului în perioada 2019-2020?

Subiectul a revenit tot timpul pe agenda consumatorilor de sport din România, din 2008 și până azi. Fie a fost solicitată înăsprirea măsurilor din partea forțelor de ordine, fie a fost solicitată relaxarea măsurilor, dinspre zona suporterilor, fie alte propuneri au venit din partea cluburilor, ligii sau federațiilor. Dar trebuie să găsești momentul oportun când poți armoniza toate opiniile și să le transformi în proiect de lege. Când am fost ministru, din păcate, prioritățile erau cu totul altele. Între timp, au apărut noi norme, drepturi, dar și obligații europene, privind siguranța competițiilor sportive.

„Proiectul Paraschiv e o fițuică propagandistică, fără substanță”

Înainte de a aborda punct cu punct temele importante din Legea 4: de ce e proiectul deputatului Ionuț Stroe optim, comparativ cu cel al deputatului Ciprian Paraschiv?

Legea lui e venită pe filiera  AUR, o propunere care include și unele opinii radicalizate ale unor grupări cu iz politic din galeriile de fotbal. În ansamblu, comparativ cu proiectul meu și al celorlalți colegi, cel al domnului Paraschiv pare o fițuică propagandistică cu iz „aurist”! Ea adună superficial generalități și propuneri fără substanță. Propunerea mea este o lege care înțelege toate perspectivele și care armonizează toate punctele de vedere – spectatori, organizatori, forțe de ordine, firme de stewarzi, echipele din teren etc. – și ține cont de drepturile și interesele celor implicați. Mă refer aici la: responsabilitatea organizatorilor și instituțiilor statului de a asigura o buna desfășurare a evenimentului și siguranța participanților, la dreptul suporterilor de a se manifesta într-o manieră civilizată, la nevoia sportivilor de a fi susținuți și apreciați, la dreptul spectatorilor de a beneficia de spectacolul sportiv achitat prin bilet.

Mă rezum doar la 2 scurte exemple pentru a observa diferențele majore între o abordare și cealaltă. Primul este legat de profesionalizarea personalului de ordine, a introducerii explicit în Lege a două categorii de personal esențiale pentru organizarea în siguranță a meciurilor și anume: agent de securitate competiții sportive și steward sportiv. Care sunt, din punctul meu de vedere, obligatorii mai ales la meciurile cu grad mediu și ridicat de risc. În Legea 4 sau în proiectul lui Ciprian Paraschiv (foto jos), aceste aspecte lipsesc. Cine lucrează și menține efectiv siguranța pe stadioane – sunt elemente foarte importante.

Al doilea exemplu este legat de consumul de alcool. Cine își poate închipui că poți reglementa consumul de alcool printr-un singur articol care practic elimină doar interdicția lui din Legea 4, varianta Paraschiv? Pe când proiectul meu detaliază clar ce tip de băuturi alcoolice pot fi comercializate, unde pot fi comercializate și consumate în incinta stadionului, perioada raportată la meci, obligațiile privind consumul responsabil de alcool, protejarea minorilor, recipiente sigure și în conformitate cu normele legale și bineînțeles, sancțiuni. Așa arată o lege serioasă și sigură, nu o lege încropită, cum e legea AUR.

Nu e absurd ca 17 ani să nu avem niciun proiect de modificare a Legii 4, acum să apară unul și, imediat, altul diferit?

Nu e absurd, niciodată nu e prea târziu. Am văzut că domnul Paraschiv se plânge că aș fi nemulțumit de proiectul dânsului. Mă bufnește râsul! Nu Ionuț Stroe trebuie să fie mulțumit de proiectele domnului Paraschiv, ci domnul George Simion și, sau, superiorii lui de la AUR. Ceea ce contează cu adevărat într-o democrație e că toți avem dreptul la opinie, la inițiativă și suntem mandatați de oameni pentru asta. Eu nu pot decât să îl invit la dezbatere pe Ciprian Paraschiv (foto jos). Sunt două proiecte diferite, se vor dezbate, vor fi pe agenda comisiilor, a Plenului, se va decide. De ce să îl incomodeze că există și un alt proiect, cu principii mult mai sănătoase și mai elaborate decât ale lui?

„Să știți că procesul-verbal e un document constatator al unei instituții, cu privire la anumite fapte grave!” 

Luăm temele majore din Legea 4, punct cu punct. Interdicție pe stadion în baza procesului-verbal întocmit de forțele de ordine – asta avem în Legea 4. Proiectul dumneavoastră nu aduce modificări. Proiectul lui Paraschiv propune interdicție doar după o decizie definitivă a instanței. 

Haideți să definim pentru toată lumea ce este această interdicție! Este o sancțiune complementară contravenției și proporțională cu gravitatea faptei. Efectul imediat al unei asemenea măsuri se justifică raportat la gradul de pericol social: care este foarte ridicat în aceste cazuri! Să știți că procesul-verbal e un document constatator al unei instituții, cu privire la anumite fapte grave! Hai să nu ducem în derizoriu violența pe stadioane, verbală și fizică. Interdicția pe stadioane nu e despre simple scandări sau refrene cântate, ci despre acte de violență, nerespectarea măsurilor dispuse de forțele de ordine, despre rasism, aruncarea de obiecte spre jucători sau galeria adversă, escaladarea gardurilor, provocarea organelor de ordine, a jandarmilor. Sau despre starea de beție sau sub influența drogurilor… Dacă există sau vor exista eventuale posibile abuzuri precum cele pe care AUR le invocă, instanța de judecată poate anula sau suspenda această măsură, care în termeni efectivi elimină imediat contravenienții din contextul sportiv și pericolul produs de aceștia pe stadioane. Totodată, este o măsură care împiedică recidiva, o măsură expres solicitată de forțele de ordine care se confruntă de ani de zile cu asemenea fenomene, cu contravenienți sancționați care revin pe stadioane și provoacă același tip de fapte.

Așadar: în baza procesului-verbal întocmit de jandarmi, rămâi interzis pe stadion chiar dacă ulterior instanța îți dă dreptate și anulează măsura.

Vă referiți la cazuri excepționale în care documentul de constatare e întocmit greșit sau măsura e disproporționată. O asemenea interdicție, prezentă în mai toate țările și specifică stadioanelor, protejează ordinea publică și siguranța spectatorilor, ea are un caracter mai ales preventiv pentru că urmărește să împiedice escaladarea violențelor și descurajează comportamentele extremiste. Așteptarea unei hotărâri definitive ar expune publicul la riscuri suplimentare pentru că persoanele care produc asemenea fapte de radicalizare sau violență le pot repeta, iar pericolul este actual, nu ipotetic, că le-au comis deja. Hai să facem distincția între o sancțiune definitivă, stabilită printr-o decizie judecătorească, și această interdicție acceptată juridic pentru că e o măsură administrativă cu caracter temporar. Dacă decizia instanței anulează dispunerea unei asemenea măsuri, răspunderea de orice natură aparține în totalitate agentului constatator și autorității care a dispus-o. Dacă ea produce un prejudiciu, ea poate implica chiar și răspundere patrimonială și stabilirea unor măsuri de despăgubire.

FOTO: SportPictures

„Proiectul meu propune o înăsprire a sancțiunilor”

Amenzi de cinci ori mai mari pentru suporteri și cluburi în proiectul Stroe, comparativ cu Legea 4 în vigoare. Care e argumentul?

Pe de o parte, este normală o actualizare a cuantumurilor pentru că vorbim de o lege veche, care nu a mai fost modificată de aproximativ 10 ani. Chiar dacă proiectul meu propune o înăsprire a regimului sancționator, subliniez faptul că sancțiunile sunt pentru cei care încalcă legea. Cine se teme de aceste amenzi și de valoarea lor? Cei care nu încalcă legea și nu au de gând să o facă, nu au de ce să se teamă! De asemenea, se introduc sancțiuni adecvate pentru aspectele noi ale propunerii legislative, respectiv consumul de alcool, regimul articolelor pirotehnice etc. Marea majoritate a suporterilor obișnuiți nu ajung niciodată în astfel de situații. 99% din fanii obișnuiți care merg pe stadioane cu familia, colegii, prietenii nu au probleme cu Jandarmeria sau firmele de pază. Pentru că niciodată nu mergem pe stradă cu gândul la bătăi și violențe, nu mergem blindați cu petarde și materiale incandescente, nu mergem beți sau sub influența drogurilor, organizați să ne batem, să strigăm trivialități, să dăm foc la stadion sau să provocăm jandarmii.

Dreptul suporterilor de a afișa steaguri pe gardul peluzelor e o noutate în proiectul Paraschiv, lipsește în al dumneavoastră. Cum vedeți subiectul?

Nu am nimic împotriva subiectului, nu l-am tratat în mod specific, dar sunt de acord cu aceste manifestări. Ele fac parte din spectacolul fiecărei galerii. Proiectul meu intră pe circuitul legislativ, vor urma dezbateri, amendamente, completări, sunt total deschis să adăugăm lucruri benefice și care armonizează perspectivele tuturor celor implicați în fenomenul sportiv.

„Se poate consuma bere pe stadion, însă cu reguli clare: cine, când, cum și dintr-o zonă fără vedere directă la terenul de joc”

Continui cu consumul de bere și băuturi slab alcoolizate pe stadioane. Apare ca noutate în proiectul Paraschiv, îl regăsim într-un format diferit în proiectul Stroe. 

În proiectul domnului Paraschiv, cine își poate închipui că poți reglementa un subiect atât de amplu printr-un singur articol, cum încearcă el?! Eu detaliez clar ce băuturi pot fi comercializate și consumate, unde, când, cum, cum protejăm minorii de consumul de alcool, ce fel de recipiente sigure putem folosi, ce se întâmplă cu persoanele aflate în stare de ebrietate, elemente de sancționare, iar mesajul este clar: nu încurajăm consumul de alcool, ci îl mutăm din zona necontrolată în zona reglementată cu prag redus al concentrației de alcool.

Foarte concret, după ce v-am studiat proiectul: poate un suporter să bea o bere în tribune, în timpul meciului?

Nu, consider că comercializarea și consumul de alcool trebuie permise doar în zone special amenajate. Din păcate pentru unii, fără vizibilitate directă asupra terenului de joc, pentru a nu încuraja consumul excesiv de alcool care poate genera comportamente și incidente neplăcute. Eu nu sunt pentru interdicția totală a alcoolului, dar nici pentru un consum fără limite. Este evident că oamenii vin la meci pentru spectacolul sportiv, iar acesta trebuie să fie prioritar consumului de alcool. De aici și aceste măsuri de interzicere a consumului de alcool în tribune, care limitează atât cantitatea de alcool consumată și impun indirect un consum responsabil.

În textul de lege propus scrie: „consumul de bere doar în zonă care nu oferă vedere directă la terenul de joc”.

Un suporter poate consuma bere doar în spații special amenajate. Oricând, dar doar acolo. Iar eu văd inclusiv componenta economică esențială a acestui subiect: nu alcoolul în sine este problema, ci modul în care e gestionată chestiunea. În prezent, să fim sinceri, interdicția totală din Legea 4 nu a eliminat consumul, ci doar l-a mutat puțin în afara stadionului. Spectacolul modern și civilizat trebuie înțeles cu dreptul fanilor de a consuma, dar într-un mod responsabil. Dacă experiența primilor 2-3 ani va fi pozitivă, putem relaxa ulterior măsurile. De ce nu?!

Proiectul Stroe menține zonele tampon, spre 5% din capacitate funcție de gradul de risc

„Zona tampon” pe stadioane. Prezentă în Legea 4, eliminată de proiectul Paraschiv, menținută în viziunea dumneavoastră.

Mă bucur că ajungem la acest punct unde proiectul meu cred că face un pas major spre responsabilitate, norme moderne și siguranță totală pentru toți cei prezenți la evenimentul sportiv! Eu propun ca zona tampon să se stabilească funcție de gradul de risc al evenimentului. De la 0% la maximum 5%, în cazul evenimentelor cu grad ridicat de risc, foarte puține în România, ce-i drept. Avem nevoie de zone goale în tribune care să separe sectoarele fanilor adverși, ele există peste tot în lume, iar fără el s-ar genera situații tensionate. Până acum, aprecierea era subiectivă și realitatea ducea la situații ridicole: meciuri cu grad zero de risc, dar sectoare goale. Acum, totul se va raporta la managementul riscului analizat de autoritățile implicate.

Dar UEFA nu impune „zone tampon”.

În Europa nu există reguli uniforme, variază în general în funcție de gradul de risc al meciului, cum am fixat și eu. Vă spun că în Anglia avem zonă tampon de 1-2%, la Bayern Munchen avem 0,7% din capacitatea arenei, în Italia sunt 1,5% sau 1.000 de locuri. Eu cred că noi, scăzând zona tampon de la 10% la 5%, cât propun eu, facem un pas corect și e o măsură echilibrată, când vorbim despre siguranța pe stadioane. Fără aceste zone, cu 0% cât propune Paraschiv, riscurile de incidente cresc enorm, mai ales la meciurile tensionate. Nu poți asigura securitatea oamenilor fără un minim spațiu fizic.

„Pirotehnice doar în mediu controlat și doar prin firme autorizate, dar nu în timpul meciului: ne axăm pe momentele festive”

Spectacolul pirotehnic pe stadioane. Interzis de Legea 4, permis de proiectul Paraschiv, se regăsește permis și în proiectul Stroe. 

Mai mult de jumătate din țările UE interzic acum acest lucru, pirotehnicele la evenimentele sportive. Regula generală descrisă de normele FIFA și UEFA este una de interzicere, de aici plecăm! Dar asta nu înseamnă că noi nu putem avea spectacole pirotehnice pe stadioane în România. Însă, doar într-un mediu riguros controlat și pus în operă de personal specializat și autorizat.

Există o formulare în proiectul dumneavoastră care creează confuzii: „exclusiv înainte sau după fluierul de debut sau de final, la premiere sau inaugurare”. Când pot fi făcute, concret, aceste spectacole pirotehnice?

Încercăm să ne axăm pe momentele festive și pe perioadele de la începutul și finalul meciurilor.

Formularea este „exclusiv”. Merg în concretețe: vom avea show pirotehnic, în mediu controlat, pus în practică de firme autorizate, în timpul meciului?

În timpul meciurilor, nu. E o chestiune de responsabilitate și de realitate. Am crescut pe stadion, dar astăzi sunt părinte și vă spun: materialele pirotehnice fac parte dintr-un mod de susținere care s-a dovedit a fi periculos peste tot în lume. Franța a probat timp de un an și apoi a renunțat, pentru că a văzut cum riscurile și incidentele s-au amplificat. Foarte multe țări cu tradiție fotbalistică puternică precum Anglia, Italia, Spania, Olanda au măsuri clare de interzicere completă, și subliniez asta! Chiar dacă pe alocuri nu se respectă. Spectacolul adevărat e pe teren, nu cel din tribune: acolo e o atmosferă frumoasă, o scenografie interesantă, dar spectacolul adevărat îl fac, până la urmă, sportivii. În România, noi uităm că am avut un stadion incendiat din cauza pirotehnicelor! Nu trebuie, Doamne ferește, să acceptăm o tragedie pentru a acționa! Concluzia este că materialele pirotehnice, ne place sau nu acest lucru, fac parte dintr-un mod de susținere care, în cele mai multe țări, a fost interzis tocmai pentru că s-a dovedit a fi periculos în condițiile unor evenimente cu zeci de mii de oameni.

„Accept cu deschidere amendamente și îmbunătățiri”

Tot din categoria măsurilor absente în Legea 4 și aduse de proiectul Paraschiv, dar care nu se regăsesc în proiectul Stroe: menținerea căilor de acces din arene deschise pentru defluire de urgență potrivit normelor UEFA, prevederi exprese pentru participarea persoanelor cu nevoi speciale la evenimentele sportive, eliminarea absurdității ca un club, atenție, oaspete! să furnizeze datele de transport și cazare ale jurnaliștilor… 

Iau în calcul aceste elemente pe care le menționați, sigur că da, accept cu deschidere orice amendament în aceste direcții și sunt gata să le implementăm în proiectul de lege. Chiar și domnul Paraschiv, și oricine, e liber să propună! Acesta e marele beneficiu al dezbaterii parlamentare. Cu privire la persoanele cu nevoi speciale, în România avem deja infrastructură adaptată pe multe arene, iar obligativitatea organizatorilor în acest sens este deja reglementată de legi. Sigur, putem rescrie asta și în Legea 4, sunt absolut de acord, dar ar fi o rescriere a ceva ce e cuprins deja de legislația românească. Și da, ne vom apleca inclusiv asupra acestei absurdități pe care o menționați, cu datele jurnaliștilor furnizate de clubul oaspete… Vă dați seama ce lege veche avem?

Care considerați că e cel mai important lucru din proiectul dumneavoastră?

Capacitatea acestuia de a înțelege toate perspectivele și de a armoniza toate punctele de vedere. Spectatori, organizatori, forțele de ordine, firmele de stewarzi, echipele din teren – toți cei implicați. Este o lege practică, ancorată în realitate și care elimină caracterul predominant prohibitiv al Legii 4, pentru a avea o ordine publică mai eficientă la evenimentele sportive, siguranță cu norme previzibile și actuale, aliniate la standarde europene. Sportul – în concepția mea – nu este doar al suporterilor înfocați, ci al tuturor: al familiilor, al copiilor, al oamenilor în vârstă, al tuturor celor care iubesc spectacolul sportiv și culorile unei echipe.

„Proiectul Paraschiv a transferat ideile tuturor din dezbateri. Eu m-am consultat cu forțele de ordine și instituțiile, m-am documentat amplu”

Sunteți coleg în Comisia pentru Tineret și Sport a Camerei Deputaților cu Ciprian Paraschiv, ați participat împreună la dezbaterile cu toți cei din sportul românesc, de la fani, la federații și cluburi. De ce nu avem un singur proiect de modificare a Legii 4?

Da, am participat la toate aceste dezbateri și consultări, e adevărat. Dar acolo s-a venit cu foarte multe idei – mai mult sau mai puțin avizate – din partea tuturor participanților, s-a făcut ca o adunare generală de fiecare dată și cele mai multe dintre acestea s-au copiat practic în proiectul lui Paraschiv! Ori, eu cred că trebuie să decantezi cele mai bune idei, să le treci prin filtrul rațiunii și al normelor deja în vigoare, nu să le transferi mecanic în propuneri legislative. Eu am mers mai departe și m-am consultat cu reprezentanții forțelor de ordine, cu instituțiile, cu cluburile, am făcut o acțiune amplă de documentare, am consultat legislații similare europene și am împrumutat din experiențele și bunele practici ale altor state.

Bun, dar de ce nu avem un singur proiect?

Ar fi fost ideal să avem consens! Însă, domnul Paraschiv și-a asumat paternitatea legii, a vânturat-o public peste tot ca și cum e legea lui, s-a pripit! I-am și transmis că e populist ceea ce face și i-am spus că nu-i semnez proiectul pentru că voi pregăti o variantă mult mai bună. El nu are un proiect de lege, acolo sunt numai sloganuri. Iar când atacă proiectul meu, asta înseamnă că fie nu l-a citit, fie l-a citit dar n-a înțeles mai nimic!

În final: cum vă explicați că deputatul Răzvan Cadar, coleg cu dumneavoastră de partid în PNL, co-inițiator la proiectul Paraschiv pe care îl și susține public chiar într-un interviu ProSport din octombrie!, acum e semnatar al proiectului Stroe? Și nu e un caz singular, inclusiv deputatul PSD Cotârleț e în acest „film” uluitor pentru noi, cei neimplicați în jocurile politicii…

Cel mai în măsură pentru un răspuns lămuritor este domnul Cadar. Și ceilalți colegi, inclusiv din alte partide, care au semnat ambele proiecte. Dar vă pot asigura de un singur lucru: scopul nostru comun a fost, de la bun început, să modernizăm legea, să o clarificăm și să păstrăm un nivel înalt de siguranță pe stadioane. Poate că, la acel moment, proiectul Paraschiv fiind singurul lansat, mai mulți au considerat oportun să îl susțină. Atenție, sunt elemente din el cu care și eu sunt de acord! Dar nu au fost suficiente cât să îmi pun semnătura pe el! Și, până la urmă, un parlamentar poate semna și susține, parțial sau în totalitate, mai multe proiecte de lege, nu văd de ce să nu o facă…