Care a fost cel mai mare fotbalist al Rapidului până azi? E o întrebare provocatoare la care orice suporter giuleștean răscolește amintirile purtate din generație în generație, ca o moștenire de purpură, plus prezentul trăit cu lacrimi, când de fericire, când de amar. Firește, orice ierarhie e născută din pieptul subiectivității. Dar, când la o astfel de întrebare răspunde primul patron al Rapidului, detaliile compun tabloul unei dezvăluiri care străbate, dureros, epocile.
Într-un amplu interviu video pentru ProSport, Mircea Meleașă, românul fugit în SUA pe timpul comunismului și revenit pentru a conduce în anii ’90 destinele clubului giuleștean, a oferit propriul răspuns. L-a cunoscut îndeaproape pe favoritul lui all-time și, chiar și acum, după ce acesta a dispărut, privește încruntat spre destinul care ar fi putut să fie mai blând cu el și cu talentul lui formidabil.
Pentru Mircea Meleașă, cel mai mare fotbalist al Rapidului va rămâne, probabil pentru totdeauna, Sandu Neagu. Atacantul Alexandru Neagu, pe numele din buletin, jucătorul care a îmbrăcat tricoul vișiniu între 1965 și 1978. A activat toată cariera doar pentru Rapid! Campion al României în 1967 și de două ori câștigător al Cupei României cu giuleștenii, în 1972 și 1975.
În plus, în dreptul lui, 17 meciuri și 4 goluri pentru România, fiind pe teren la Mondialul din 1970 pentru tricolori. Și marcând în 2-1 cu Cehoslovacia pentru celebra „Generație Guadalajara”. Într-o echipă cu Dinu, Lucescu, Dumitrache, Dembrovschi, Dumitru, Lupescu…
Iată cum răspunde acum, fără ezitări, Mircea Meleașă la întrebarea „care a fost cel mai mare rapidist din istorie”. Fostul conducător de sub Podul Grant dezvăluie totodată episoade triste dinspre finalul vieții lui Sandu Neagu, cel care s-a stins în 2010 la doar 61 de ani:
Sandu Neagu! A jucat numai la Rapid, toată viața lui acolo a fost. Îmi pare rău de el… toți ăștia din galerie îl iubeau foarte mult și el le avea cu băutura. Mergeam pe-acolo, mereu când îl găseam pe Sandu Neagu mă luam de ei: băi, nu vă e rușine, plecați de-aicea, vreți să-l omorâți, nu vreți să-l avem lângă noi?! Pentru că îi dădeau coniac, coniac, coniac… Dați-i, băi, și mâncare! Eu le luam coniacul și-l aruncam și aduceam mâncare. Iar Sandu Neagu mă asculta”
Născut în cartierul bucureștean Rahova pe 19 iulie 1948, Sandu Neagu a copilărit însă în Giulești. Cum altfel să fie poveștile impresionante dacă nu pline de legături tainice? Neagu și-a dăruit întreaga carieră pentru Rapid și a vibrat pe ritmul tobelor de sub Podul Grant. A strâns 254 de meciuri și 93 de goluri doar pe prima scenă pentru Rapid, dar a evoluat și în sezoanele grele de Divizie B pentru formația inimii lui. În 1975 reușea promovarea cu Rapidul în primul eșalon.
La vestea decesului lui Sandu Neagu, Mircea Lucescu, fostul său coechipier, astăzi selecționerul României, reacționa pentru ProSport: „Am fost generația blestemată, foarte puțini dintre noi au supraviețuit în marea performanță. Puțini și-au putut strânge de-o casă, de-o mașină. Sandu Neagu și Florea Dumitrache n-au fost printre cei norocoși, din păcate. Dacă ne lăsau să plecăm după Mondialul 1970, unde jucasem excelent, poate că și Sandu Neagu, și Florea Dumitrache, trăiau azi. E o zi foarte tristă pentru mine și nu am cuvinte să-mi exprim supărarea. Dumnezeu să-l ierte, mi-a fost un prieten foarte apropiat…”
Descoperă aici confesiunea integrală a lui Mircea Meleașă pentru ProSport:
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER