Editorial CTP:** Autogolul plutește în aer

Înainte de meci atmosferă apocaliptică, de bătălie parcă pentru supraviețuirea poporului român, a României pe hartă. Aut Caesar, aut nihil! (Dacă și Cezar a dat-o în aut, atunci nu mai intră nimic! – n.trad.), Piți, bați sau pleci! Ori la bal, ori la spital! Înfrângerea, în orice condiții, e o rușine, victoria, în orice condiții, face din Piți și ai săi niște eroi ai neamului. Asta e filosofia cu care de ani întregi întâmpinăm meciurile naționalei de fotbal a României. Acum, că am pierdut, încep execuțiile patetice: „Adio, generație care n-ai existat! Vai de capul vostru! V-ați bătut singuri! V-ați bătut joc de noi! Huo! Ciumeții! De-mi-sia! De-mi-sia!“. Alții analizează cu jale: dacă nu era autogolul lui Dorel Stoica, dacă se dădea penalty, dacă nu rata Mutu…

Cum v-am mai spus, nu sunt microbist. Nu mă dă afară din casă simpatia pentru dl. Pițurcă, nu sunt fan Mutu, nici Chivu. Tocmai de pe această poziție „rece“ vreau să spun că nu consider meciul României cu Serbia o înfrângere. Am în minte atâtea meciuri pierdute la limită de mari reprezentantive ale fotbalului mondial care au fost înfrângeri doar pe hârtie. Mexic, 1970, Germania pierde în fața Italiei, în prelungiri, 3-4, după un meci cu tribunele în picioare, încheiat de Kaiser Franz Beckenbauer cu mâna atârnată de gât. Spania, 1982, Franța lui Platini și Giresse e învinsă la penalty-uri, după ce condusese în prelungiri cu 3-1 în fața Germaniei lui Rumenigge. În 1986, din nou în Mexic, vine rândul Germaniei să se încline, după un meci de infarct, în finală, cu 3-2, în fața Argentinei lui Maradona. În 1990, în Italia, Spania e depășită de Iugoslavia cu 2-1 printr-un gol marcat de Stojkovici în min. 92. SUA, 1994, Argentina părăsește turneul final în optimi, fiind învinsă cu 3-2 de România lui Hagi. În Japonia, 2002, Suedia lui Henrik Larsson cedează în fața Senegalului, 1-2, primind gol în min. 104. Niciuna dintre aceste mari echipe învinse dureros, la un moment dat, nu s-a prăbușit ulterior. De aceea și sunt mari, pentru că știu prin frumoase înfrângeri să anunțe marile victorii: Germania a ajuns campioană mondială în 1982, Franța în 1998, Spania tocmai a câștigat campionatul european în 2008. Argentina sau Suedia sunt în continuare mari puteri ale fotbalului mondial.

România – Serbia 2-3 a fost o înfrângere frumoasă. Echipa a alergat, a luptat, a jucat fotbal, golul lui Marica, boltă din voleu cu șiretul peste portar, a fost o frumusețe, pasele de gol date de Mutu – perfecte. Am primit, în schimb, un autogol stupid, un gol dintr-o învălmășeală cu mingea sărind din om în om și unul după un ricoșeu nenorocos din bară. Ceea ce nu înseamnă că sârbii nu au jucat foarte bine și că nu merită victoria.

Dacă vom pierde calificarea pentru Africa de Sud, așa cum se prefigurează, nu am pierdut‑o în meciul cu Serbia. Ratăm, din nou, datorită atmosferei din jurul echipei naționale, prelungită până astăzi după ratarea calificării pentru Germania, în 2006. Iar atunci, nu 1-1 cu Armenia ne-a pus capac, ci efectele eșecului din 2002, pentru Coreea și Japonia, când, iarăși, nu Slovenia ne-a scos cu un gol norocos, cauzele fiind de găsit în vestiar, în presă, în aerul îmbâcsit din jurul stadionului, înainte și după meci.

Câtă vreme selecționerul echipei naționale muncește meci de meci sub presiunea devastatoare că va fi dat afară a doua zi în caz de înfrângere, câtă vreme, la rândul său, selecționerul, între două drumuri la DNA, afișează, indiferent de situație, o aroganță agresivă față de toată lumea, câtă vreme tricolorii privesc presa cu dispreț și chiar cu ură, iar gazetarii, când le vine la socoteală, îi fac ferfeniță pe jucători și pe antrenor, câtă vreme la alcătuirea echipei naționale presează clanurile nașilor și geambașilor fotbalului românesc, iar în spatele imnului zbierat din bojoci cu mâna la inimă se ascund mâini care pipăie portofelul din buzunarul de la piept, acum nu pierdem doar calificarea pentru Africa de Sud, muncim deja cu spor la autogolul pentru Brazilia 2014.

"Ratăm, din nou, datorită atmosferei din jurul echipei naționale" – Cristian Tudor Popescu

Citește si alte editoriale ale lui Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info



Golul lui Marica, de 1-2, ne-a dat speranțe pentru un rezultat care să ne mențină în cursa calificării (foto sus), dar vedeta sârbilor, Ivanovic, de la Chelsea, ne-a stins elanul (foto jos). El a înscris pentru 3-1, în minutul 59, iar până la final ai noștri au mai marcat doar o dată…


 

Publicat: 30 03. 2009, 08:22
Actualizat: 30 03. 2009, 11:41