De ce s-a retras Alex Mitriță de la națională? „Fake news”, dezvăluie Gabriel Berceanu după opt ani între tricolori și selecționerii lor. „Lipsa de motivație a lui Pinocchio”, replică Daniel Nazare după trei decenii de presă sportivă

Luni, 22 septembrie, la puțin peste cinci ore după ce Mircea Lucescu îl convoca pe lista preliminară a stranierilor pentru meciurile României cu Moldova și Austria de luna viitoare, Alex Mitriță a publicat prin FRF scrisoarea de retragere de la echipa națională. I-a luat prin surprindere pe selecționer, pe directorul tehnic al Federației, Mihai Stoichiță, pe suporteri și, cu siguranță, pe foarte mulți dintre coechipieri. Dar, realmente, de ce s-a retras Alex Mitriță de la națională?

La doar 30 de ani, după 26 de meciuri cu 4 goluri înscrise, fără să bifeze vreun turneul final major în dreptul său?! Textul din scrisoare care ar trebui să acopere motivele sună așa: „Joc în China, iar distanțele sunt uriașe. Drumurile lungi și timpul scurt fac extrem de dificilă prezența constantă la echipa națională. În plus, știu că mai am doar câțiva ani de carieră la nivel înalt și simt nevoia să îmi îndrept toată energia spre viitorul meu și al familiei mele”. Sunt acestea motivele? Sunt singurele? Și, în același timp, de ce acum?

Vezi galeria foto
4 poze

Episodul din această miercuri al rubricii „Două răspunsuri, o întrebare” cu Gabriel Berceanu și Daniel Nazare aduce în față două perspective tranșante pe acest subiect. Și te invită, la final, să alegi, pe baza informațiilor și opiniilor de mai jos, care crezi că este răspunsul. Contează enorm nu doar pentru cazul Alex Mitriță, ci pentru prezentul și viitorul naționalei României, până la urmă, de care suntem toți legați cumva.

„Ai accepta o ofertă de la FCSB?”. Starul lui Dinamo a răspuns fără să stea pe gânduri

18:33

În loc de statuie, i-au făcut mural! Cum arată pictura dedicată lui Gică Hagi și ce dimensiune are

18:29

Gabriel Berceanu: Din China venea și Stanciu, vine și Burcă acum. Dar nu umiliți de Lucescu

Scrisoarea lui Alex Mitriță e un decor cu tușe ridicole pentru o ușă trântită într-o liniște contrafăcută. Întâi, de ce liniște contrafăcută? Asta e starea produsă de faptul că Mircea Lucescu n-a vrut să trântească propria ușă, cea de selecționer. Asta deși majoritatea fanilor sunt dezamăgiți, federalii mocnesc nervos iar tricolorii, cel mai important, se simt unii dezrădăcinați, alții de-a dreptul jigniți.  Cei mai mulți, pur și simplu în haos, fără orizont.

De ce o ușă trântită? Pentru că, la 30 de ani, orice retragere, chiar și din partea unui tricolor fără impact major la națională, dar mai cu seamă cea a unui fotbalist foarte popular ca Mitriță, este indubitabil o ușă trântită. Iar tușele ridicole… Cităm: „Astăzi, la 30 de ani, mă aflu într-un moment al carierei în care trebuie să fac alegeri dificile. Joc în China, iar distanțele sunt uriașe. Drumurile lungi și timpul scurt fac extrem de dificilă prezența constantă la echipa națională”. Traducere: „Băi, băieți, am o vârstă, aia e, China e și-așa departe rău, oricum nu mă bagă…”.

Doar că Nicolae Stanciu avea fix 30 de ani când venea din China la națională! Iar drumurile din Wuhan spre meciurile preliminariilor ce ne-au dus la EURO 2024 s-au făcut cu zâmbetul pe buze. Fiecare! La propriu! Ce e poate și mai frapant: Andrei Burcă are acum mai mult, 32 de ani, joacă tot în China, e pe lista lui Lucescu și uite că se urcă în avion spre București.

Nu judec viața nimănui și deciziile nimănui. Mai ales când e o diferență și „pe partea” lui Mitriță: pe Stanciu și pe Burcă nu i-a chemat Lucescu din China ca să-i plimbe spectatori prin Cipru și să-i trimită apoi retur la Marele Zid.

Alexandru Mitrita, rezerva la nationala Romaniei, si selectionerul Mircea Lucescu © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Cum se explică cele fix 304 minute între momentul anunțării convocărilor preliminare de către Lucescu, o listă pe care se afla Mitriță, și momentul lansării acestei scrisori de adio din partea jucătorului?

Alex Mitriță a luat decizia renunțării la națională după ce, la acțiunea de luna asta, a primit de la Lucescu o „viză” de 16 minute cu Canada în amical și doar „viză” de turist pentru Cipru. De aici sunt două scenarii mari și late. Primul: „Nu mai vin, dar dacă anunț, fix după meciul cu Cipru, tulbur și mai rău apele, iese scandal cu presa, cu Lucescu… Cel mai bine, cu prima ocazie când mă cheamă iar, îi anunț și gata!”.

Al doilea scenariu, în care eu nu cred: Mitriță a așteptat să fie convocat ca să-și anunțe retragerea, tocmai pentru a-i cârpi selecționerului una, oltenește. „Bre, nea Mircea, ia cheamă-mă tu, să vedem ce-o să mai vin eu! Păi, îți bați joc de mine cu Canada și Cipru, da’ ai nevoie cu Austria?! Haida, de!”.

Indiferent de scenariu, există câteva certitudini. Ele desenează tabloul dureros de la naționala lui Mircea Lucescu:

1. Selecționerul nu a mai comunicat absolut deloc cu Alex Mitriță de la meciul din Cipru și până azi. Lucescu nu l-a felicitat nici măcar după golul superb din ultima etapă din China, nu a existat vreun contact! Altfel, ar fi știut de decizie și n-ar mai fi ajuns să se facă de râs convocându-l!
2. N-ai cum să crezi cu toată inima că pentru Mitriță „e o decizie luată cu sufletul strâns”. Uite mai jos de ce!

Fake news: Alex Mitriță nu s-a retras, nici măcar n-a fost integrat vreodată

Lucram la echipa națională când Alex Mitriță a debutat. Și am făcut-o acțiune de acțiune, alături de toți selecționerii care l-au convocat pe „Piticul Atomic”, exceptându-l pe Lucescu. În mandatul lui Cosmin Contra, deși acesta îi oferise debutul sub tricolor!, Alex a fost înlocuit la pauza unui meci cu Suedia și lăsat în afara lotului pentru Insulele Feroe. A plecat spre New York și a postat pe instagram: „Răutatea voastră nu mă doboară, mă face mai puternic!”. Pentru cine? Cui? De ce?

De la acea postare din primăvara lui 2019 și până azi, Mitriță nu a câștigat nici măcar un trofeu ca fotbalist. Nicăieri. Zero. Din SUA până la Craiova, via Arabia Saudită și PAOK. Zero. N-a devenit mai puternic, poate doar mai bogat.

Alex Mitrita si Cosmin Contra in  septembrie 2018. © FOTO Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Dar Contra a continuat totuși să îl convoace pe Mitriță. Chiar nu avea nimic cu el! La fel a făcut-o și selecționerul următor, Mirel Rădoi. Adeptul unui fotbal mult mai ofensiv, ca să o spunem simplist, în care olteanul ar fi trebuit să zbârnâie. N-a făcut-o.

A venit Edi Iordănescu, iar acesta l-a titularizat la chiar primul său meci ca selecționer. Un mesaj ferm, un „mă bazez pe tine!” fără echivoc. Dar peste doar trei luni, înaintea unui meci cu Muntenegru, mijlocașul și-a făcut bagajele și a dat să plece din cantonamentul de la Mogoșoaia. De ce? Răutăcioșii ar spune că era nemulțumit: nu era „miez” la națională. Ce știu sigur: nu se simțea bine în grupul tricolor. Atunci, un telefon de la Mihai Rotaru, în miez de noapte, ar fi fost cel care l-a întors din drum pe Mitriță.

În anii debutului cu Contra, Alex Mitriță era stingher când nucleul tricolorilor însemna Chipciu – Pintilii – Tătărușanu – Keșeru – Toșca și ceilalți roș-albaștri. Ulterior, a venit valul U21 cu Ianis, Florinel, Man. Nu s-a integrat cu adevărat, sub nicio formă, în nicio „epocă”. Mai mult, a ajuns să se ciondănească la antrenamente până și cu Burcă, Niță sau Alex Crețu, peste ani. La fel de greu de racordat la tentativele de grup pe care încercau să le închege selecționerii, pe cât a fost de adaptat la jocul naționalei. De ce?

Pentru că România n-a avut valoarea necesară ofensivelor prelungite, a dominărilor, ci mai mereu a fost în acești ani echipa „pe rezistență”, sacrificiu, luptă și apărare, chiar „ciupeală” pe alocuri. În antiteză cu calitățile de excepție ale flamboaiantului, dar și incompletului Mitriță. Un jucător strălucitor preponderent în ultima treime, aproape inexistent în aportul defensiv. Da, bun în teorie pentru contraatac, iute și tehnic, dar cu o statură pe care n-am avut cum vreodată să o echilibrăm din restul tricolorilor, spre un balans fizic pe temeiul fotbalului contemporan de nivel înalt.

Dragomir, Mitrita si Sorescu, rezerve in San Marino – Romania, cu Mircea Lucescu selectioner, martie 2025. © FOTO: SPORT PICTURES

Nicolae Stanciu are tatuat pe picior, sub steagul României: „Ți-am dat tot și încă puțin”. În cazul lui Alex Mitriță, realitatea este că, măcar până la Mircea Lucescu, echipa națională i-a dat tot. Și a primit mai nimic.

Alex Mitriță nu s-a retras de la națională, este un fake news! Alex Mitriță nici măcar n-a fost vreodată, cu adevărat, integrat în echipa națională, ca să aibă de unde să se retragă acum.

Daniel Nazare: Când vrei să fii un mic Titulescu, dar devii Pinocchio

Mitriță a lăsat în urma sa, de-a lungul carierei sportive, o bornă istorică și multe altele pe care scrie comoditate, superficialitate, delăsător și individualist. Mai sunt câteva, dar n-avem timp detalii tehnice.

Pe aia memorabilă este gravată suma de 8,5 milioane de dolari, transferul din 2019 de la Universitatea Craiova la FC New York City. Dar Mitriță n-a fost niciodată la potențialul maxim pentru simplul motiv că n-a vrut, nu l-a interesat și, cel mai grav, s-a mulțumit cu puțin.

Așa și acum, cu Mircea Lucescu. Nu mai are motivație. Ca să ce? Să vină să facă sprinturi ca orice puști de Under 18 dornic de afirmare, în spatele porții unde nu găsesc cadrul, momentul prielnic și norocul Drăguș, Alibec și Man?

Nu vrea să piardă orele de somn și nici nu-i plac zborurile cu escale, o știe bine când era la New York. Dar acum, când anii au trecut și a ajuns tocmai în China, unde ajung prea puține vedete, dacă îi scoatem din ecuație pe Adrian Năstase și pe Viorica Dăncilă…

Lipsa de motivație pentru olteanul mândru și feroce constă și în „performanțele” naționalei. Dacă n-a fost bun de băgat cu Canada și cu Cipru, ar putea fi o soluție pentru barajul de Mondial din martie 2026? Exclus. Poate doar dacă se accidentează titularii din zona ofensivă și încă vreo două rezerve.

Sursă foto: Profimedia, 13.09.2025

Mitriță e imaginea fotbalistului pentru care vârsta de 30 de ani înseamnă ultimul tun financiar. Pe vremuri, Ionuț Lupescu lăsa naționala la 32, iar la 33 semna cu Al Hilal. Marius Niculae se retrăgea din prima reprezentativă la 32 de ani și abia apoi pleca în China. Adrian Iencsi spunea adio naționalei la 31 și la 32 „decola” spre Apollon Limassol în Cipru. Tătărușanu abia la 34 de ani s-a retras și la 37 a ajuns în Arabia Saudită.

Mitriță se grăbește pentru că nu acceptă concurența și nu s-a înțeles aproape niciodată cu antrenorii, indiferent că i-a chemat Lucescu, Răzvan sau Mircea, ori Edi Iordănescu. El s-a simțit bine la Craiova și atât. Nu mai sunt nici vremurile în care te împușca „partidul” dacă nu veneai la echipa națională. Acum la modă e să „împuști” contracte cu șase zerouri în coadă.

În epoca tehnologiei, la FRF a sosit o scrisorică. Vorba unui prieten, oare cine a adus-o: Poșta Română sau vreun porumbel voiajor? Bine că nu era o vedere, așa cum trimiteam noi acasă, când eram mici, de pe litoralul Mării Negre, să le spunem alor noștri că suntem bine.

Ce deranjează la Mitriță, aici e punctul culminant, e că nu spune adevărul. Îl evită, vrea să fie un mic Titulescu îndrăgostit de lumea academică. „Joc în China, iar distanțele sunt uriașe. Drumurile lungi și timpul scurt fac extrem de dificilă prezența constantă la echipa națională”, ne minte frumos Mitriță. Spune, boss, adevărul! Te-ai supărat că nu te-a băgat „Mircea cel Bătrân” după ce ai zburat mii de kilometri și ai la activ zeci de escale în ultima perioadă. Și da, ai dreptate, dacă decupăm această perioadă din cariera fotbalistică!

Gabi Tamaș are 67 de selecții sub tricolor, tu rămâi la 26. Dar între voi e o altă mare deosebire. Diferența e că, băut și treaz, Tamaș spune adevărul dur, crud ori enervant. Nu știu ce dezvăluiri vei face tu dacă bei o sticlă cu vin, însă e clar că la o masă cu fructe, o vază cu flori, apă plată și apă minerală, devii Pinocchio.

De ce s-a retras Alex Mitriță de la națională?

 Loading ...