Criza naţionalei are un singur precedent: cum a ajuns România să fie desfiinţată

4 apr 2011 3089 afişări Comentează şi tu Nationala
Criza naţionalei are un singur precedent: cum a ajuns România să fie desfiinţată România desfiinţată 3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7952/8121373/2/cas-rom1.jpg

Rezultatele catastrofale ale naţionalei tricolore în ultimii doiani, socotite cele mai slabe din istoria cunoscută a fotbaluluinostru, au un precedent la sfârşitul anilor 50. Atunci, ca şi acum,cauzele s-au acumulat în timp, de-a lungul a două decenii, iararanjamentele şi incompetenţa au contribuit din plin la dezastru.În 1960, comuniştii au desfiinţat, pur şi simplu, naţionala, după oserie de rezultate incredibil de proaste. Acum, ziarişti şisuporteri repun pe tapet ideea. ProSport vă propune, în rândurileurmătoare, o incursiune în timp, pentru a "spiona" cauzeleprecedentei crize majore a naţionalei.

Petrecute în perioade istorice radical diferite, momentele decumpănă ale naţionalei tricolore din 1960 şi 2011 au, totuşi, şicâteva asemănări. Cel mai prost bilanţ din palmaresul României s-aconsemnat în intervalul 1958-1960, sub mandatul selecţioneruluiAugustin Botescu, un contabil instalat pe banca naţionalei deCorneliu Mănescu, politicianul numit, la rându-i, de PartidulComunist în fruntea FRF. Botescu a nimicit noţiunile de coerenţă,tactică şi strategie la prima reprezentativă. A creat un haos denedescris, naţionala pierzându-şi identitatea. Pe parcursul a doiani s-au ratat calificările la Europene şi la Olimpiadă (pe atunci,la această competiţie se foloseau primele reprezentative),rezultatele fiind atât de slabe, încât în 1960 comuniştii au decissă se desfiinţeze naţionala!

Botescu şi Lucescu jr, câte două campaniieşuate

Imediat după Augustin Botescu, în materie de contraperformanţese situează Răzvan Lucescu. În perioada 2009-2011, fiul lui MirceaLucescu a "omorât" calificarea la Mondiale (compromisă însă încă dela început de Victor Piţurcă) printr-o înfrângere fără precedentsuferită cu Serbia (0-5) şi a falimentat campania pentru Euro 2012în timp record.

Crize previzibile

Rezultatele foarte proaste ale lui Lucescu jr (doar treivictorii în meciurile oficiale, cu Lituania, Feroe şi Luxemburg),selecţia contestabilă, tactica nepotrivită cu profilul echipei,relaţiile reci cu unii jucători valoroşi, pierderea suportului dinpartea publicului, dar mai ales jocul catastrofal au adus opiniapublică la disperare, fiind readusă în discuţie, după 50 de ani,tema renunţării la naţională, pe criteriul necompetitivităţii.Ziarişti cunoscuţi, dar şi suporterii, pe forumuri, au avansatideea de a se dizolva prima reprezentativă.

Atât Botescu, cât şi Lucescu junior au fost însă doar vârfurileunor crize care se prefigurau. Greşelile celor doi au catalizaterorile unor lungi perioade în care în fotbalul românesc, ros deincompetenţă şi corupţie, a scăzut valoric. Prima dată, înintervalul 1940-1960, a doua oară, între 1990 şi 2010.

> Răzvan Lucescu îldepăşeşte cu puţin, ca productivitate, pe nefericitul AugustinBotescu. Lucescu jr are un randament de 33,3% din punctele puse înjoc în partidele oficiale, în timp ce Botescu a reuşit doar29,2%.






Contraperformanţeleselecţionerului-contabil

Experimentul cu obscurul antrenor Augustin Botescu, de profesiecontabil, pe banca naţionalei a fost posibil, la sfârşitul anilor50, pentru că în fotbal decizia le aparţinea conducătorilorPartidului Comunist, Armatei şi Securităţii, şi nu specialiştilordin acest sport.

Multă vreme, după 1945, fotbalul n-a avut nici măcar federaţie,deciziile fiind luate de un conclav de politruci "multifuncţionali"(aceiaşi oameni erau, de exemplu, factori de decizie în sport,cultură şi economie).

Sportul a fost total bulversat, până spre mijlocul anilor 50, deintervenţiile în forţă ale Securităţii şi Armatei, care au distrusechipe, au blocat carierele a sute de jucători şi au descurajatcreşterea copiilor şi juniorilor prin obiceiul de a încorpora toţifotbaliştii de valoare.

Izolaţi de lumea exterioară

Generaţii întregi de fotbalişti s-au pierdut doar din dorinţageneralilor de la Armată şi Interne de a nu fi folosite de echipeleadverse în campionat. Până şi jucători de o valoare inestimabilă,precum Petschowschi şi Ozon, n-au scăpat de vicisitudini, avândlungi perioade în care n-au evoluat deloc.

Pe lângă această "masacrare" a competiţiei şi a fotbaliştilor devaloare din campionatul intern, izolarea politică a României,obligată să relaţioneze, după 1945, doar cu celelalte ţări ocupatede URSS şi alte câteva din regiune (Turcia, Grecia), a accentuat undecalaj grav. În acele vremuri tulburi, antrenorii n-aveau de undesă se informeze, iar meciurile interţări se numărau pe degeteleunei mâini într-un an.
Comuniştii au hotărât, conform doctrinei marxist-leniniste, căfotbalul nu poate fi o meserie din care să se câştige bani şi,deci, toţi jucătorii trebuie să treacă la amatorism, urmând a fiîncadraţi în producţie. A fost un experiment dezastruos, în foartescurt timp a devenit evident că nu se poate face performanţă dacăun jucător munceşte opt ore la strung, apoi se duce la antrenamentsau la meci. După doar câteva luni, toată lumea păcălea deja petoată lumea. Jucătorii erau încadraţi formal în producţie, înrealitate văzându-şi de activitatea de fotbalişti, iar şefii seprefăceau că nu observă.

Formula era aplicată de toate cluburile: la Dinamo şi Steaua,jucătorii deveneau ofiţeri "la apelul bocancilor", la echipeleceferiste erau angajaţi în căile ferate, echipele minereşti şi celesiderurgiste îi încadrau ca ortaci sau forjori. Toate erau posturifoarte bine plătite, atractive, dar această minciună, perpetuatăpână în 1989, a dus la situaţii de-a dreptul aberante: zeci desportivi au căpătat nemeritat chiar şi gradul de general, deşin-aveau nicio legătură cu Armata sau Miliţia/Poliţia.

Şeful FRF, din Comitetul de Stat alPlanificării

Spre mijlocul anilor 50, după ce a fost reînfiinţată federaţiade fotbal, partidul unic a pus în fruntea instituţiei unpolitician, pe Corneliu Mănescu (venit de la Ministerul Armatei),acesta fiind, în acelaşi timp, prins şi cu probleme economice, încalitate de vicepreşedinte în Comitetul de Stat al Planificării.Politica de forţă dusă de Armată şi Miliţie în fotbal s-a simţit şila nivelul naţionalei. În fruntea reprezentativei fusese detaşatGică Popescu, un "cadru de nădejde" de la Steaua. În cei şase anipetrecuţi la cârma naţionalei (1951-1957), acesta a reuşitperformanţa, greu de crezut, de a convoca măcar o dată toţifotbaliştii de la Steaua, fără a reuşi vreo calificare!

Botescu a bătut Bulgaria şi Turcia, Răzvan - Feroe şiLuxemburg

Aşa s-a ajuns ca, după stelistul Gică Popescu, România să fiecondusă de Augustin Botescu, un contabil care antrenase, pânăatunci, naţionala de juniori şi Progresul Bucureşti. Selecţia asărit dintr-o extremă în alta. Dacă pe vremea lui Gică Popescu,CCA/Steaua avea prioritate absolută, Botescu a renunţat la grosulfotbaliştilor convocaţi până atunci, n-a apelat decât ocazional lajucătorii de la Petrolul, campioana ţării, chemând, în schimb, şaseoameni de la Progresul, care activaseră în Divizia B între 1955 şi1958! De altfel, Botescu a antrenat în paralel naţionala şiProgresul, în sezonul 1959-1960.

Amalgamul ilogic al jucătorilor total neexeperimentaţi, luaţi de lacât mai multe echipe, a dus la rezultate care se pot compara, încariera de 90 de ani a naţionalei, doar cu cele obţinute de RăzvanLucescu. Singurele victorii oficiale din mandatul lui Botescu aufost reuşite cu Bulgaria şi Turcia (ultima era, la vremearespectivă, cam ce este Luxemburg acum în fotbal).

Selecţia haotică, promovările pripite ale unor jucători, eliminareaaltora importanţi, inconsecvenţa în formula de joc şi de echipă ise pot imputa lui Botescu. Spre exemplu, România a jucat împotrivaUngariei (atunci o forţă comparabilă cu Olanda azi) cu şasedebutanţi aduşi de la patru cluburi! Cadrul este oarecum asemănătorcu evoluţia lucrurilor în mandatul Răzvan Lucescu: victorii rare şiminuscule (Lituania, Feroe, Luxemburg), foarte mulţi jucătoriconvocaţi, criterii neclare de selecţie. Un alt detaliu careaminteşte situaţia de acum: toţi jucătorii, fără excepţie, îşipierdeau nopţile prin cârciumi!



Gaura neagră din istorianaţionalei

În pofida tuturor rateurilor, a nemulţumirii suporterilor,jucătorilor şi a celorlalţi oameni din fotbal, Botescu a fostmenţinut în funcţie de Corneliu Mănescu.

În 1960, Mănescu a fost schimbat, în fruntea FRF, de un alt agentsovietic fără legături cu fotbalul, Alexandru Bârlădeanu (foto) -nimeni altul decât colaboratorul lui Ion Iliescu după Revoluţie,înscăunat, de altfel, şi preşedinte al Senatului în 1990. Fără preamulte discuţii, acesta a hotărât pur şi simplu să desfiinţezenaţionala! Echipa a fost retrasă din preliminariile pentruMondialele din 1962, unde ar fi urmat să întâlnească Italia, pemotiv că n-are nicio şansă şi că, oricum, n-are rost să facemjocurile imperialiştilor capitalişti, care-şi fac propagandă prinmeciurile de fotbal.

Aşa s-a ajuns ca, în perioada iunie 1960 - septembrie 1962, Româniasă mai dispute doar două partide amicale, ambele cu Turcia (4-0 laBucureşti şi 1-0 la Ankara)!

Amicale pe partea economică

În "Istoria fotbalului românesc", Dan Cristea subliniază căaceste partide au fost perfectate mai degrabă ca parte a unui acordeconomic pe care autorităţile comuniste izbutiseră să-l perfectezecu turcii doar pe linie sportivă. Neexistând un selecţioner, pentruaceste jocuri s-a apelat la o comisie de antrenori. Bârlădeanu asupralicitat, interzicând şi deţinătoarei titlului, CCA, să seînscrie în Cupa Campionilor. Această decizie aberantă a fostmenţinută cât a fost Bârlădeanu în fruntea FRF (octombrie 1960 -martie 1962). Succesorul său, un alt politruc, Ion Balaş, a avutaceeaşi politică.

Din fericire, mandatul ultimului a fost foarte scurt (martie 1962 -iunie 1962). Succesorul, Alexandru Pintea, a obţinut de la partidridicarea embargoului, iar România a putut juca, în septembrie1962, primele sale meciuri oficiale după doi ani de pauză: 0-6 şi3-1 cu Spania, în preliminariile Europenelor din 1964.

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.