16 ani de decădere. Opinia dură a lui Vlad Măcicășan. „Cum au devenit norvegienii mai tehnici decât noi? De ce cu Șoavă aveam mai puține emoții decât cu Anton și de ce Ianis Hagi nu e titular?”

Le-am luat un punct norvegienilor cam cum le iau unii conaționali banii la „alba- neagra”. Adică prin șmecherie, fără să merităm neapărat acest punct. A fost exact caracterizarea celor două popoare. Noi suntem mai „șmecheri” și considerăm asta o mare calitate. Sigur că este punctul care dă „apă la moară” optimiștilor incurabili, sigur că vor începe calculele și acestea vor spune că o victorie cu Suedia și un egal cu mai puține goluri cu Norvegia, în partidele de la București, ne duc la Euro. Nici nu mai are rost să ne gândim dacă putem să facem aceste lucruri, dacă am fost cu ceva mai buni decât nordicii în cele două partide. Mai bine să nu ne gândim. Vara e mai frumoasă când faci calculele care te avantajează.

Astăzi suntem mai slabi, dar mai norocoși

Norvegia – România, 2-2, la 16 ani distanță de un Norvegia – România, 1-1. Acum ne-am bucurat, pentru că am avut noroc, atunci am plâns pentru că a fost nedrept. Paradoxul este că am da oricând naționala de astăzi, pe cea de atunci, chiar și cu acel rezultat. Dacă analizăm cum s-a transformat naționala în 16 ani vedem cât de mult a decăzut fotbalul românesc. Atunci îi aveam pe Chivu, Mutu, Pancu, Ganea, Contra sau Adrian Ilie. Până și cu Șoavă aveam mai puține emoții decât cu Anton. Acea națională avea valoare și putea să se considere superioară Norvegiei. Vineri seara ne-am îngrozit când am văzut cum norvegienii au devenit mai rapizi și chiar mai tehnici decât noi, când mingea era la Odegaard. Întrebarea care ar trebui să le creeze insomnii celor care conduc fotbalul este „de ce?”. De ce ei au dictat ritmul, de ce noi am făcut greșeli mari, de ce portarul nostru a fost omul meciului, de ce au fost mai buni? Asta în timp ce ne vorbesc despre calculele acestea. În 16 ani România a ajuns să se bucure de un egal norocos cu Norvegia, iar acest lucru este foarte trist și nicidecum un motiv de laudă. 

Lucrurile bune: doi atacanți și Chipciu fundaș dreapta

Naționala de astăzi a tremurat la 0-0 și a atacat doar din disperare, când era condusă. Am fost statici în construcție, mult mai lenți decât ei și incompetenți, de cele mai multe ori, în atac. Contra s-a împăcat cu toată lumea când a ales să joace cu doi atacanți, așa cum îl obligă lotul și l-a folosit pe Chipciu, acest Bănel Nicoliță al vremurilor noastre, în sfârșit, ca fundaș dreapta, lămurit că în atac nu poate ajuta deloc. Are meritul și că l-a schimbat pe Bancu, chiar dacă nu ne-am dat seama care e mai slab dintre el și Toșca. Măcar a încercat. 

Dar n-a fost suficient. Am fost ofensivi doar pe hârtie, iar Contra a greșit în privința altor titularizări.

Stanciu are ritm de Golf

E ciudat cum toată lumea îl critică doar pe Gicu Grozav, la care s-a văzut că are tehnică, dar e imposibil să-și adapteze ritmul de joc la o astfel de partidă, când vine de la Kisvarda. Oare n-ar trebui să vorbim și despre cât de util este Nicușor Stanciu, cel care de când evoluează în „puternicul” campionat al unei țări din Golf, nici cu contează care, ne-a obișnuit doar cu pase greșite și șuturi slabe, la echipa națională? Oare ce caută Anton în lot, cel care când nu este la fel de discret ca și prezența lui Kisvarda în fotbalul mare, dă pe lângă minge, ca un începător și face cadou un gol norvegienilor? Oare acești jucători care nu oferă nimic sunt de neclintit din prima echipă? 

România are nevoie de Ianis 

Realitatea este că meciurile cu Suedia și Norvegia au semănat mult. Am dominat finalul, dar am fost depășiți total în prima oră de joc, iar asta este și eroarea lui Contra. Poate că un selecționer inspirat începea cu schimbările din final și nu risca doar când îl cuprindea disperarea. Contra n-ar mai trebui să caute motive să nu-l titularizeze pe Ianis Hagi. Așa cum l-am criticat pe Gică Hagi că îl forța la națională când puștiul nu era pregătit, putem spune astăzi că România are nevoie de Ianis. Nu vă mințiți cu un rezultat norocos. România are nevoie de o altă generație. Una pe care să nu o mai domine Norvegia. Istoria naționalei îi va uita pe mulți din această echipă. Poate își va aminti de cei care vin de la tineret. 

Vlad Măcicășan / Autor

Licențiat în jurnalism, Vlad Măcicășan a început să colaboreze cu ProSport încă din anii de facultate. Scrie fără întrerupere pentru ProSport de 17 ani, când a și început cariera de jurnalist sportiv. Jurnalist de presă scrisă și tv, Vlad Măcicășan moderează și emisiuni ... citește mai mult