Trădarea

Întrebare pentru Costică-Vâlcea: dacă ar fi sufocat cu perna pe față un derby sau un Steaua – Victoria, întotdeauna un război cu cuțitele în jambiere, era luat în brațe a doua zi de George N. Gherghe, părintele sever al arbitrilor în anii 80? N-ar fi călcat pe Vasile Conta nici pe trotuarul de vizavi de sediul CNEFS, darămite să intre la parter la CCA, prima ușă pe stânga.

Costică-Vâlcea, Porumboiu, Crăciunescu, Igna ori Grigorescu, lista arbitrilor din generația de aur, e ciuntită din lipsă de spațiu. Toți au luat pe piept meciuri cu mult mai tensionate decât acest, totuși, oarecare Rapid – Steaua.

Au iritat și au urcat suporterii zănatici pe garduri, au cules de pe gazon sticle, de sticlă, nu de plastic, și-au șters cu dosul palmei bluzoanele pline de flegme, au mai și plecat cu duba Miliției până la ieșirea din localitate, au înfruntat patima prim-secretarilor.

Toți au încolonat însă echipele spre vestiare după minutul 90. În peste jumătate de secol de arbitraj în prima divizie, Deaconu e excepția. Demisionarul în devenire, coincidență, chiar în săptămâna premergătoare derby-ului, Costică-Vâlcea, l-a scos pe Deaconu la CCA basma curată. Pentru o miză oarecare, Costică-Vâlcea și-a trădat toți colegii, de la Bentu și Limona încoace.