Gheorghe Marancea (66 de ani și 6 luni la momentul realizării acestui interviu) este un suporter al celor de la FC U Craiova, echipă patronată de Adrian Mititelu. Este suporter al oltenilor de când a descoperit fotbalul, iar în prezent face parte din Peluza Sud 1997.
ProSport a vorbit cu Gheorghe Marancea despre trecut, prezent, dar și viitor. Acesta s-a confesat reporterului ProSport căruia i-a povestit un moment negru petrecut chiar anul acesta, când FC U a promovat și a avut un conflict cu suporterii celor de la CS U Craiova.
Gheorghe Marancea vorbește cu modestie despre sine, însă îi dau lacrimile când vine vorba despre Ion Oblemenco, pe care-l consideră „cel mai reprezentativ fotbalist pe care l-a avut Universitatea”. Ultrasul de gardă veche ne-a prezentat amintirile sale de pe stadioane, dar și câteva materiale cu idolii Băniei pe care le-a păstrat de-a lungul timpului: „această imagine, cu Oblemenco, mi-e cea mai dragă”.
– De când ați început să țineți cu Universitatea Craiova? – Știința se numea în perioada anilor 1960, când eu am început să iubesc această echipă datorită bunicului. Acesta era prieten cu boierul Pleșa din Craiova, care avea domenii în comuna Cilieni, unde sunt eu născut. Boierul Pleșa în perioada anilor 1960 susținea Știința de atunci. Echipa a promovat în categoria A, așa se numea atunci, pe 14 iunie 1964, într-un meci cu Metalul Târgoviște, 3-0. Au înscris Onea, Lovin și Anton. Din 1966, Știința și-a schimbat numele în Universitatea. Tot atunci a venit Ion Oblemenco de la Rapid la Universitatea Craiova, devenind golgheterul și idolul multor copii din generația mea (n.r. lăcrimează). L-am cunoscut personal pe cel care a fost Ion Oblemenco. Comuna mea era aproape de orașul Corabia. Chiar l-am văzut pe Oblemenco jucând pentru echipa din Corabia. Am continuat și voi continua să iubesc Știința până când voi pleca de pe această lume.
– Vă văd cu lacrimi în ochi când vorbiți despre Ion Oblemenco. – L-am cunoscut personal pe cel care a fost Ion Oblemenco. Bucuria și mai mare a fost când am venit la școală în Craiova și m-a recunoscut. Am fost la toate meciurile, iar când ne întâlneam pe stradă, când ieșeau cu grupul, Oblemenco avea o prietenie deosebită cu Petre Deselnicu, un alt titan al Științei, omul care a fost cel mai devotat în aprecierea mea pentru culorile alb-albastre. Am avut dese întâlniri, am suportat cu greu în 1972 când Oblemenco s-a îmbolnăvit și a fost la un pas să plece din această lume.
– Cum era Oblemenco fotbalistul? – Oblemenco a fost un om deosebit, un om care emana energie, căldură sufletească. Pentru mine parcă era coborât din altă galaxie. Atât de mult l-am iubit pe acest om.
– Credeți că a fost cel mai important jucător din istoria Craiovei? – A fost cel mai reprezentativ fotbalist care a evoluat la Universitatea Craiova, dar i-a ajutat mult și pe cei tineri, în special pe Ilie Balaci, dar și pe cei care au venit de la alte echipe. Pe Costică Ștefănescu, pe Dumitru Marcu. I-a ajutat și au făcut acea echipă care a și purtat numele de „Campioana unei mari iubiri”
– Ne-ați făcut o istorie frumoasă a Craiovei, dar între timp aceasta s-a scindat în FC U și CS U. Dumneavoastră susțineți echipa patronată de Adrian Mititelu. De ce? – Susțin această echipă pentru că este continuatoarea de drept a echipei care a fost abuziv exclusă de Adunarea Generală a FRF pe 20 iulie 2011. O zi importantă, o zi sfântă, era Sfântul Ilie. E ziua de naștere a geniului Adrian Păunescu. Cel care a scris acel cântec pentru Oltenia. Între timp a devenit imnul Universității Craiova. Am considerat că a fost o decizie injustă, dar nici justiția din România n-a dat verdictul corect. Am participat și la procesele de la Curtea de Apel din București, când pe rol era procesul dezafilierii. Nu am crezut că acea instanță va da un alt verdict în afara celui favorabil și drept Universității Craiova. De multe ori noaptea mă gândesc la judecătoarea Veronica Găină și la judecătorul Ovidiu Richițeanu Năstase cum au putut să dea acel verdict. Nu au venit cu nicio probă cei de la Federație în acea perioadă. Apoi, Curtea de Apel de la Brașov ne-a trimis în faliment. Nu pot să accept și să iubesc o echipă care vine direct în Liga 2 fără a avea continuitate sportivă. Echipa pe care eu o iubesc a demonstrat încă o dată că are onoare și demnitate. A luat-o din ligile inferioare. În 2017 echipa s-a reunit pe 17-07-2017 și am fost la toate meciurile de pe stadionul Aripile, în afară de unul singur. Au luat-o de jos până când au promovat cinstit și corect.
– Dumneavoastră faceți parte și din Peluza Sud 1997. De când cântați alături de aceștia? – Pe timpuri, în anii 1970, galeria Universității stătea la Tribuna 2, iar facțiunea mai devotată, mai ultras, stătea în dreapta stemei. Eu l-am cunoscut și am fost în multe deplasări cu Mihail Dumitru, cel care era conducătorul galeriei în acea perioadă. În 1997 băieții cei mai devotați au plecat de la Tribuna a doua, urmând exemplele galeriilor din Italia, Germania, și s-au așezat la Peluza Sud. Peluza Sud Cristi Neamțu – simbolul și îngerul nostru păzitor. De ce am ales să-i însoțesc pe acești băieți? Îi cunosc de când erau copii, mă bucur că au avut curaj, onoare, demnitate și nu s-au lăsat cumpărați, deși au existat încercări de a li se oferi foloase materiale pentru a veni la clonă. O echipă înființată pe la Mogoșoaia. Nu putem accepta o echipă înființată abuziv și adusă la Craiova, care pur și simplu ne-a furat identitatea.
– Craiova s-a rupt în două și au rămas suporterii celor de la CS U și cei de la FC U. Dumneavoastră ați avut vreun conflict în toți anii aceștia cu cei de la CS U? – Am mers la foarte multe meciuri ale echipei FC U, cu excepția zilei de 23 mai anul acesta. Atunci am plecat la Craiova cu încă 4 băieți. M-am despărțit pe strada Alexandru Ioan Cuza, intrând la toaletă. Era ora 14, au trecut și suporterii CS U, s-au adunat pentru a sărbători câștigarea Cupei României. I-am lăsat să treacă și când am văzut că nu mai erau în coloană am pornit. Noi trebuia să participăm la sărbătoarea pentru promovarea în Liga 1. Am văzut un grup de băieți care ne-au amenințat, ne-au spus că ne omoară și ne-au adresat cuvinte jignitoare. Am fost lovit la cap cu pumnii, am căzut și m-au ridicat jandarmii, care au și intervenit. Loviturile le-am primit în porțiunea occipitală și parietală. M-am simțit foarte rău după acele lovituri, am făcut mai multe investigații. Medicii au constatat la oftalmologie că am retina ochiului stâng dezlipită. Am fost la mai multe clinici de specialitate, s-a confirmat diagnosticul și am fost operat în ziua de 26 iulie, chiar când FC U a jucat cu Dinamo. Am fost operat la Spitalul de urgențe Oftalmologice din București. Acum urmez tratament, iar pe 21 noiembrie merg pentru o altă intervenție. La control doctorița mi-a spus că am avut mare noroc că retina s-a atașat, dar să am grijă. Am intrat în a cincea lună în care mă protejez cât pot.
– Cu agresorii ce s-a întâmplat? – Am depus plângere la poliție pe 25 mai, am fost chemat și s-a întocmit un dosar penal. Se fac cercetări. Chiar am fost cu mai mulți martori din Slatina care au participat în acea zi. Cu ei m-am întâlnit după eveniment. Nu răspundeam la telefon, că mi-a fost distrus și telefonul în acel moment, și ochelarii, și tricoul. Eu n-am răspuns la jignirile lor. Probabil au fost înfuriați pentru că n-am răspuns la provocările lor, dar au văzut și tricoul cu însemnele Peluzei Sud. Jandarmeria Craiova mi-a spus la o jumătate de oră după eveniment că îi au pe filmări pe agresori. Apoi am aflat că au fost identificați și sancționați. Când am fost la audieri mi s-a prezentat o fotografie a unui băiat care a recunoscut că m-a agresat, că nu mă cunoaște, că nu i-am făcut absolut niciun rău. L-am recunoscut că a făcut parte din acel grup care se deplasa pe stradă și ne-a amenințat că ne omoară. Numele celui care a recunoscut că m-a agresat este Stănică Cristian, are în jur de 20 de ani. Am așteptat și m-am gândit că poate are demnitate și decență să mă caute. Nu a întreprins nicio asemenea acțiune. Acum era foarte ușor să mă găsească.
– Totuși, suntem în 2021 și nu poți merge pe stradă să te bată cineva și să nu se întâmple nimic. Dumneavoastră veți merge mai departe și să cereți despăgubiri morale, pentru că ați cheltuit ceva bani cu operația de la ochi? – Mă gândeam că suntem în Mileniul 3 și să fii lovit de cineva pe stradă pentru că nu-i convine cum ești îmbrăcat sau cum arăți. Suntem ca în Evul Mediu, lovim prin spate o persoană care nu a făcut niciun rău. Eu în continuare lupt pentru a mi se face dreptate. Cheltuielile sunt substanțiale. Am intrat în a cincea lună de la acea intervenție, iar pe 21 noiembrie am programată a doua intervenție. Nu am făcut un calcul, dar am depășit de mult suta de milioane. În plus, n-am putut face alte activități, n-am putut citi, nu m-am putut uita la TV.
– Să schimbăm un pic registrul. Care e cea mai frumoasă amintire a dumneavoastră de când țineți cu Universitatea Craiova? – Când am promovat în Categoria A, în 1964. Când am câștigat pe 19 iunie primul titlu de campioană, după ce am terminat la egalitate, 0-0, pe stadionul din Ploiești. Apoi, câștigarea primei Cupe pe 3 iulie 1977, învingând Steaua. Amintiri frumoase am și din meciurile în care am învins Leeds United, dar și când am învins Fiorentina de două ori, în septembrie 1973, apoi în ediția 1982-1983 a Cupei UEFA, cum se numea atunci. Am participat și la acele meciuri cu Fiorentina, cu Bordeaux, cu Benfica. Am trăit și momente triste când s-a îmbolnăvit Ion Oblemenco, când a decedat, când am ratat primul titlu în 1972-1973. Ne-a învins Steagul Roșu Brașov, după ce am câștigat cu Steaua la București, 6-2. A mai fost și excluderea abuzivă de către FRF.
– Spuneați mai devreme de sezonul 1972-1973, în sezonul următor Craiova a câștigat titlul într-o luptă nebună cu Dinamo. Ce vă mai amintiți de atunci? – Dinamo a învins-o pe FC Argeș cu 7-0 pentru a-și îmbunătăți golaverajul. Jucătorii noștri au luptat pe viață și pe moarte la Ploiești, pe 19 iunie 1974, când am câștigat primul titlu. Nu am participat la sărbătoarea din Craiova pentru că atunci am venit din Ploiești până în Târgoviște cu ocazie, apoi a trebuit să rămân să mă odihnesc pentru a merge la serviciu a doua zi. Nu puteam lipsi pentru că și-așa avusesem penalizări pentru că plecam fără să mi se acorde învoire când juca Universitatea.
– FC U Craiova a pierdut cu CS U Craiova, 0-2, într-un meci în care Peluza Sud 1997 nu a fost prezentă protestând astfel împotriva Guvernului, pentru legea conform căreia doar cei vaccinați au voie la meciuri. – Eu sunt vaccinat, am abonament, dar am respectat hotărârea Peluzei Sud 1997, nu am intrat la meci. Personal, nu pot forța pe cineva să se vaccineze. Sunt împotriva obligativității vaccinării. Dacă cineva consideră că trebuie să se vaccineze, o face din propria inițiativă, dar nu o poți obliga. Decizia luată de Guvern cu o zi înainte ne-a schimbat planurile. Consiliul Județean Dolj hotărâse ca spectatorii să aibă acces pe stadion indiferent dacă sunt vaccinați sau își fac teste. Și persoanele vaccinate pot lua acest virus și să-l transmită mai departe. Apreciez galeriile care au luat hotărârea de a nu participa la meciuri din cauza acestor restricții.
– Va rămâne FC U în Liga 1 cu lotul pe care-l are în acest moment? – Sunt convins că va rămâne în Liga 1, dar e nevoie de transferuri. Cei care au venit nu au prins perioada de pregătire din Slovenia, au venit pe rând. Mai avem nevoie de jucători.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER